ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelurilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 150/PI din 24.06.2020 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a dispus, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 297 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., referitor la dispozițiile art. 43 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului (cu excluderea actului material din anul 2013, privind pe inculpatul B.).

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A.

În temeiul art. 92 C. pen., s-a stabilit termen de supraveghere de 4 (patru) ani pe seama inculpatului.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul s-a dispus respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

a) - să se prezinte la Serviciul de Probațiune Timiș, la datele fixate de acesta;

b) - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) - să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) - să comunice schimbarea locului de muncă;

e) - să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93. alin. (2) lit. b) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze unul dintre programele de reintegrarea socială derulate de către Serviciul de Probațiune Timiș sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul s-a stabilit să presteze un număr de 100 de zile de muncă în folosul comunității, la una dintre următoarele două instituții: Consiliul Local Timișoara sau S.C. DD. S.A. Timișoara, în conformitate cu dispozițiile art. 404 alin. (2) C. proc. pen. și ale art. 57 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărârii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., pe durata prevăzută de acest articol, i s-au interzis aceluiași inculpat exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A., reținerea, arestul preventiv și arestul la domiciliu executat din 20.01.2015 până la data de 11.05.2015.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatului A., a celor patru jante de culoare gri, cu însemnul distinctiv al mărcii, sechestrate și sigilate cu sigiliul "MINISTERUL PUBLIC D.N.A. 408", care însoțesc dosarul cauzei, dobândite ca urmare a săvârșirii infracțiunii.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților:

- C.;

- D.;

- E. și

- B.;

pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 15.000 RON, cheltuieli judiciare către stat și, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție Timișoara, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- luare de mită prev. art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (subiect pasiv C.- fapta de la pct. 1);

- luare de mită prev. art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (subiect pasiv D. - fapta de la pct. 2);

- luare de mită prev. art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (fapta de la pct. 3 - E.);

- luare de mită prev. art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (fapta de la pct. 4 - B.); toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice în cursul cercetării judecătorești în infracțiunea de abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 297 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., referitor la dispozițiile art. 43 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului (cu excluderea actului material din anul 2013, privind pe inculpatul B.).

C.- pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de 290 alin. (1) C. pen. rap. art. 6 din Legea nr. 78/2000;

D. - pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de 290 alin. (1) C. pen. rap. art. 6 din Legea nr. 78/2000;

E. - pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de 290 alin. (1) C. pen. rap. art. 6 din Legea nr. 78/2000;

B. - pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de 290 alin. (1) C. pen. rap. art. 6 din Legea nr. 78/2000;

În fapt, prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut că, în cursul anului 2012, comisarul șef de poliție A. a fost numit ca șef al Serviciului Poliției Rutiere din cadrul IPJ Timiș, cu sprijinul președintelui Consiliului Județean Timiș. De la numirea comisarului șef de poliție A. în funcția de conducere, acesta a promovat un sistem bazat îndeosebi pe satisfacerea intereselor sale sau ale membrilor familiei sale, în totală contradicție cu normele legale care guvernează activitatea Poliției Române.

În acest sens, subordonații au fost atenționați că nu vor putea promova sau nu vor fi avansați fără acordul său, iar pentru atragerea bunăvoinței acestuia angajații "cotizează" cu sume de bani sau diferite bunuri pe care le-a pretins și le-a primit în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, subordonații fiind trimiși să primească diferitele foloase care sunt oferite inculpatului de către cei care au comis abateri la regimul circulației pe drumurile publice și în favoarea cărora inculpatul a intervenit la agenții constatatori.

În acest timp, profitând de poziția conferită de funcția pe care o deținea, inculpatul și-a creat un anturaj format din oameni de afaceri (administratori sau directori ai unor societăți comerciale locale, investitori etc.), funcționari publici (polițiști, funcționari din autorități publice locale sau centrale), politicieni (consilieri sau persoane din aparatul acestora), sportivi și jurnaliști, legăturile stabilite fiind profitabile pentru părțile implicate. Practic, s-a arătat în rechizitoriu, inculpatul a dispus după bunul plac de activitatea Serviciului Rutier, influențând modul de desfășurare a activității personalului din subordine.

Colaboratorul autorizat F. a întocmit procese-verbale cu privire la conținutul convorbirilor ambientale purtate de el cu inculpații din prezentul dosar și a dat declarații în calitate de martor. La dosar se află și procesele-verbale de redare conversațiilor ambientale înregistrate de către colaboratorul autorizat, precum și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice.

Din administrarea acestor mijloace de probă, în esență, prin rechizitoriu, s-a reținut că:

1. DARE DE MITĂ - C.

În luna martie 2014, șeful serviciului, comisarul șef A. a pretins și primit de la subcomisarul C., pentru a propune avansarea acestuia în grad profesional înainte de termen, un set de (4 bucăți) jante Clasa E și un set de anvelope, pentru autoturismul personal, aceste bunuri fiind achiziționate împreună cu D. de la martorul G.

Pe data de 25 martie 2014, de ziua Poliției Române, subcomisarul C. a fost avansat la gradul de comisar șef de poliție, conform celor promise de comisarul șef A.

Martorul colaborator cu identitate reală F. s-a deplasat personal cu autoturismul șefului de serviciu la vulcanizare unde s-au schimbat roțile.

Organul de urmărire penală a reținut că, fapta lui A. întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de luare de mită prev. art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, iar fapta inculpatului C. întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de dare de mită prev. de art. 290 C. pen. rap. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

2. DARE DE MITĂ - D.

În luna martie 2014, șeful serviciului, comisarul șef A. a pretins și primit de la subcomisarul D., pentru a propune avansarea în grad profesional a acestuia înainte de termen, un set de (4 bucăți) jante Clasa E și un set de anvelope, pentru autoturismul personal, aceste bunuri fiind achiziționate împreună cu C. de la martorul G. Pe data de 25 martie 2014, de ziua Poliției Române, subcomisarul D. a fost avansat la gradul de comisar șef de poliție, conform celor promise de comisarul șef A.

Fapta lui A. s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de luare de mită prev. art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

S-a arătat că, deși rezoluția infracțională a lui A., de a avansa pe cei doi ofițeri în grad profesional este unică, subiectul pasiv al infracțiunii de luare de mită este diferit (respectiv doi mituitori), astfel că nu pot fi reținute prev. art. 35 C. pen. privind unitatea infracțiunii, urmând ca pentru A. să se rețină comiterea a două infracțiuni de luare de mită.

Astfel, cât privește remiterea de către cei doi ofițeri de poliție a accesoriilor auto (cauciucuri, jante), din procesul-verbal întocmit la data de 22 septembrie 2014 de către martorul colaborator și din procesul-verbal de redare a convorbirilor în mediu ambiental din data de 25 noiembrie 2014, s-a considerat că rezultă faptul că inculpatul A. este interesat să obțină de la "H." (G.) facturi fiscale pentru cauciucurile primite de la subordonați.

3. DARE DE MITĂ - E.

Organele de urmărire penală au mai reținut că, agentul șef E. a remis comisarului șef de poliție A., pentru a fi adus de la Poliția Deta la Compartimentul Accidente Grave din cadrul Serviciului Poliției Rutiere (inițial a fost detașat, iar din luna aprilie 2014 a fost numit pe funcție după ce s-au creat funcții noi la nivel de IPJ Timiș), un set de anvelope, 4 bucăți I. sau J., pentru autoturismul marca (...) aparținând soției comisarului șef A., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Astfel, s-a arătat că, în cadrul mai multor discuții înregistrate în mediu ambiental, A. recunoaște că a primit pentru autoturismul soției cauciucuri de iarnă și că au fost achiziționate de E. El face precizarea, întrebat fiind de către F., între jantele și cauciucurile primite de el de la C. și D., și despre anvelopele primite tot de el de la E. dar pentru autoturismul soției sale. Mai rezultă clar, a reținut procurorul, și faptul că, pentru a fi ascunsă proveniența bunurilor și a crea o aparență de legalitate, A. este interesat să îl determine pe G. să-i facă factură pe numele său.

Din declarația martorului G., potrivit rechizitoriului, rezultă că, în cursul anului 2013, a venit la el inculpatul E. - polițist la rutieră, care a achiziționat și plătit contravaloarea unui set de patru anvelope, solicitând întocmirea unei facturi.

Martorul a specificat că valoarea anvelopelor a fost în jur de 3000 RON, pentru care a întocmit factură și chitanță. Ulterior, la sediul S.C. K. S.R.L. a fost adus un autoturism marca (...), de culoare neagră, aparținând soției inculpatului A., iar acesta a facilitat mutarea polițistului la serviciul rutier.

4. DARE DE MITĂ - B.

Tot prin rechizitoriu s-a arătat că, la finele anului 2013, comisarul șef de poliție A. a pretins și primit un TV LCD de la subofițerul de poliție B., ca urmare a faptului că nu a aplicat acestuia vreo sancțiune pentru abaterile constatate în activitatea acestuia (urmare efectuării unui control), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Chiar dacă B., audiat fiind, nu recunoaște faptele și împrejurările în care s-au produs, s-a reținut prin actul de sesizare, că, în data de 23.10.2014, a fost înregistrată o discuție în mediu ambiental dintre colaboratorul cu identitate reală F. și B., din care rezultă că acesta i-a remis comisarului șef de poliție A. un televizor plat, iar în cadrul discuției B. spune că nu mai știe cât a costat, în jur de "trei - patru milioane".

Coroborat cu declarația martorului F., potrivit acuzării, rezultă că a remis televizorul deoarece s-a constatat că a înregistrat cu aparatul radar mai mulți contravenienți pentru care nu a dispus sancționarea pe linie de poliție rutieră, fiind introdus în consiliul de disciplină, iar în loc de o sancțiune mai gravă, i s-a aplicat doar o mustrare, datorită intervenției comisarului șef de poliție A.

În ceea ce-l privește pe A., organele de urmărire penală au considerat că acesta a instituit și susținut un sistem de promovare a angajaților bazat pe remiterea de bunuri și servicii. A dat de înțeles subordonaților că, pentru a fi aduși în cadrul serviciului trebuie să se plieze în permanență pe solicitările sale de a nu sancționa diverse persoane din cercul său relațional. În ce privește promovarea înainte de termen a ofițerilor C. și D., a rezultat din convorbirile înregistrate în mediu ambiental că polițiștii, prin activitatea desfășurată, nu au meritat să fie propuși și susținuți pentru a fi înaintați la gradul profesional următor înainte de împlinirea stagiului. Astfel, cei doi ofițeri au fost avansați în gradul profesional următor în data de 25.03.2014 prin Ordinul viceprim-ministrului pentru securitate națională și ministru al afacerilor interne cu nr. II/2613 din 21.03.2014, înaintea îndeplinirii stagiului minim. Această avansare în grad profesional se face, teoretic, pentru "merite excepționale în activitatea profesională". La baza acestor două avansări stau notele de fundamentare, caracterizările și fișele de evaluare întocmite sau cel puțin asumate prin semnare, de către inculpatul A. În aceste documente se fac doar descrieri formale și de personalitate pentru cei doi ofițeri iar în notele de fundamentare nu sunt evidențiate lucrări de excepție, ci doar un fel de analiză a unor activități, mai mult cu caracter administrativ, desfășurate de cei doi ofițeri, conform obligațiilor prevăzute în fișa postului. De altfel, funcțiile ocupate de cei doi în cadrul I.P.J. Timiș - Serviciul Rutier nici nu sunt de natură a permite efectuarea unor lucrări de specialitate "excepționale". Oricum, în nici una dintre note, caracterizări sau evaluări, a arătat procurorul, nu se regăsește evocarea vreunei lucrări de excepție. Notele de fundamentare și caracterizările sunt asumate și de către L., s-a mai arătat în rechizitoriu.

În drept, în sarcina inculpatului A. s-a reținut, prin rechizitoriu, că:

S-a reținut că, fapta inculpatului A. întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de luare de mită prev. art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut că, fapta inculpatului A. întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de luare de mită prev. art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Deși rezoluția infracțională a lui A. de a avansa pe cei doi ofițeri în grad profesional este unică, prin rechizitoriu s-a arătat că subiectul pasiv al infracțiunii de luare de mită este diferit (respectiv doi mituitori), astfel că nu pot fi reținute prev. art. 35 C. pen. privind unitatea infracțiunii, urmând ca pentru A. să se rețină comiterea a două infracțiuni de luare de mită.

S-a reținut că, fapta inculpatului A. întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de luare de mită prev. art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut că, fapta inculpatului A. întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de luare de mită prev. art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Faptele au fost reținute în concurs real, prev. de art. 38 alin. (1) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței, s-a mai reținut că, fapta inculpatului C., care în calitate de ofițer de poliție în cadrul Serviciului Rutier al I.P.J. Timiș, în luna martie 2014, a remis șeful serviciului comisar șef A., pentru ca acesta să propună avansarea sa înainte de termen, un set de (4 bucăți) jante Clasa E și un set de anvelope, pentru autoturismul personal, în valoare de 2000 euro, pe care le-a achitat împreună cu coinculpatul D., fiecare câte 1000 euro, iar pe data de 25 martie 2014, de ziua Poliției Române, subcomisarul C. a fost avansat la gradul de comisar șef de poliție, conform celor promise de comisarul șef A., întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de dare de mită prev. de art. 290 C. pen. rap. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Totodată, prin actul de sesizare a instanței, s-a mai reținut că, fapta inculpatului D., ce în calitate de ofițer de poliție în cadrul Serviciului Rutier al I.P.J. Timiș, în luna martie 2014, a remis șeful serviciului comisar șef A., pentru ca acesta să propună avansarea sa înainte de termen, un set de (4 bucăți) jante Clasa E și un set de anvelope, pentru autoturismul personal, în valoare de 2000 euro, pe care le-a achitat împreună cu coinculpatul C., fiecare câte 1000 euro, iar pe data de 25 martie 2014, de ziua Poliției Române, subcomisarul D. a fost avansat la gradul de comisar șef de poliție, conform celor promise de comisarul șef A., întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de dare de mită prev. de art. 290 C. pen. rap. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Prin rechizitoriu, s-a mai reținut că, fapta inculpatului E., care în calitate de agent de poliție în cadrul Serviciului Rutier al I.P.J. Timiș, la începutul anului 2014, a remis comisarului șef A., pentru a fi adus de la secția 3 Poliție Timișoara la Compartimentul Accidente Grave din cadrul Serviciului Poliției Rutiere, inițial a fost detașat, iar din luna aprilie 2014 a fost numit pe funcție după ce s-au creat funcții noi la nivel de IPJ Timiș), un set de anvelope (4 bucăți) la prețul de aproximativ 2.000 RON bucata (I. sau J.) pentru autoturismul marca (...), aparținând soției comisarului șef A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prevăzută de 290 alin. (1) C. pen. rap. art. 6 din Legea 78/2000.

De asemenea, prin actul de sesizare a instanței, s-a mai reținut că, fapta inculpatului B., care în calitate de agent de poliție în cadrul Serviciului Rutier al I.P.J. Timiș, a remis comisarului șef A., șef al Serviciului Poliției Rutiere din cadrul I.P.J Timiș, un televizor cu ecran plat în valoare de 300 RON, iar în schimbul remiterii acestui bun, comisarul șef A. nu l-a sancționat pe agentul șef B., în urma constatării de către primul a unor deficiențe în activitatea profesională a celui de-al doilea și nu a luat măsurile legale care se impuneau (sancțiunea disciplinară), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prevăzută de 290 alin. (1) C. pen. rap. art. 6 din Legea 78/2000.

Prima instanță, înainte de a trece la analiza stării de fapt și la temeinicia acuzaților din rechizitoriu, s-a pronunțat mai întâi cu privire la nulitatea absolută a probelor constând în interceptări telefonice, supraveghere video, audio sau fotografiere, localizare sau urmărire prin mijloace tehnice ale căror transcrieri sau redări în formă scrisă au fost folosite în cauză și care ar fi fost obținute prin intermediul unui organ necompetent material, invocată de inculpați, în concluziile pe fond, prin raportare la dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și Decizia nr. 302/2017 a Curții Constituționale.

Sub acest aspect, s-a menționat că aceleași cereri și excepții au fost formulate de inculpați în procedura de cameră preliminară, soluționate în mod definitiv prin încheierea finală de cameră preliminară nr. 783 din data de 25.09.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2018, prin care a fost admisă contestația formulată de către D.N.A.-S.T. Timișoara, și s-a constatat legalitatea actelor de urmărire penală și legalitatea administrării probelor și s-a dispus începerea judecății.

Prin încheierea de mai sus au fost desființate, în parte, încheierea din 05 iunie 2018 și în totalitate, încheierea din 14 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2018 și, în rejudecare, au fost înlăturate din încheierea din 05 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, dispozițiile privind, printre altele:

"Constatarea nulității convorbirilor telefonice purtate de inculpații L., M., N., O., A., C., E., D. și P. autorizate în Dosarul nr. x/2015 (la care se află conexate Dosarele nr. x/2014 și y/2013).

Excluderea din materialul probator administrat în cauză a proceselor-verbale de redare a convorbirilor mai sus menționate a căror nulitate a fost constatată.

Refacerea actului de sesizare al instanței în ceea ce îi privește pe inculpații L., M., N., O., A., C., E., D. și P. prin înlăturarea mențiunilor referitoare la conținutul probelor excluse, respectiv a proceselor-verbale menționate.

Refacerea actului de sesizare al instanței prin înlăturarea mențiunilor referitoare la conținutul probelor excluse, obținute de colaboratorul cu identitate reală Q. în afara perioadei legale de autorizare cuprinsă între 23.06.2015 - 21.08.2015."

Au fost menținute celelalte dispoziții ale încheierii din 05 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2018 iar, în baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus începerea judecății.

Chiar dacă prin încheierea de cameră preliminară pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-au analizat actele procedurale și procesuale care au dus la obținerea probelor sub aspectul nulității relative și nu sub aspectul celei absolute, cum s-a invocat în concluziile pe fond, prima instanță de fond a menționat că, totuși aceasta, la pag. 166 - 171 din încheiere a arătat că în materie de competență toate dispozițiile legale au fost respectate și, prin urmare, nu poate interveni sub acest aspect vreo sancțiune procedurală.

S-a considerat că, încheierea de mai sus, a Înaltei Curții de Casație și Justiție, definitivă, nu poate fi ignorată în cursul judecății de prima instanță, întrucât problema invocată a fost tranșată de o instanță superioară cu autoritate de lucru judecat (chiar dacă în procedura de cameră preliminară), astfel că susținerile inculpaților apar ca evident nefondate, întrucât nu a intervenit niciun element nou între timp, care ar fi putut schimba datele problemei în discuție.

Astfel, s-a reținut că măsurile de supraveghere tehnică au fost administrate cu respectarea dispozițiilor în vigoare la data efectuării lor, interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice a fost autorizată de un magistrat independent, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul instanței competente, în urma unui control a priori a necesității și proporționalității ingerinței cu scopul legitim urmărit, rezultatele supravegherii tehnice au fost selectate și redate în scris de organele de urmărire penală, iar inculpații au avut posibilitatea luării la cunoștință și contestării autenticității și a conținutului acestora, prin urmare, s-a apreciat că nu se poate reține o nulitate absolută a actului procesual doar pentru că organele specializate ale statului (S.R.I) au pus la dispoziție acele resurse tehnice necesare realizării acestui procedeu probatoriu.

Din ansamblul materialului probator, prima instanță a constatat că, în prezenta speță, supravegherea tehnică a fost autorizată și efectuată în baza art. 139 și urm. din C. proc. pen., încheierile și mandatele de supraveghere au fost emise de judecătorul de drepturi și libertăți cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv art. 142 alin. (1) C. proc. pen., care se bucurau, la acea vreme, de legalitate și de prezumția de constituționalitate, astfel că s-a considerat că nu există temeiuri pentru excluderea proceselor-verbale de redare a acestora, câtă vreme nu se invocă vreun motiv de nelegalitate.

Selectarea convorbirilor telefonice interceptate, aflate pe suporții optici, s-a reținut că a fost realizată de procuror care a procedat la transcrierea acelor convorbiri apreciate ca relevante în speță, probele fiind obținute legal și putând fi folosite în cauză, cu argumentul că actele prin care aceste probe au fost administrate au fost efectuate personal de către procuror. S-a precizat că a avut loc doar o punere la dispoziție a infrastructurii Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor, printr-o activitate pur tehnică de punere la dispoziție a infrastructurii tehnice, astfel că nu s-a identificat o încălcare a vreunei dispoziții legale care să determine vreo nulitate absolută în administrarea probei.

S-a notat că, data punerii în aplicare a măsurilor de supraveghere tehnică în cauză norma procedurală existentă - art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. - prevedea că supravegherea tehnică poate fi executată de procuror, de polițiști sau de "alte organe specializate ale statului". Potrivit principiului "tempus regit actum", s-a considerat că procedeul probatoriu folosit a respectat normele procedurale în vigoare, la data respectivă nefiind pronunțată Decizia nr. 51/2016 a Curții Constituționale, care nu poate retroactiva.

În privința înregistrării convorbirilor în mediu ambiental, s-a evidențiat că, potrivit ordonanțelor procurorului, organele judiciare din cadrul Ministerului Afacerilor Interne - Direcția Generală Anticorupție au pus în executare mandatele de supraveghere tehnică eliberate în mod legal de către judecătorul de drepturi și libertăți. Rezultatele înregistrărilor au fost ascultate și consemnate în procese-verbale de către organele poliției judiciare din cadrul D.N.A și D.G.A., astfel că s-a apreciat că înlăturarea acestor mijloace de probă nu se poate realiza nici din perspectiva efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 302/04.05.2017, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (determinat de faptul că nu reglementează în categoria nulităților absolute încălcarea dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală).

Prima instanță a menționat că efectele acestei decizii prin care s-a lărgit sfera nulităților absolute, prin includerea ipotezei nerespectării dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, se aplică cauzelor aflate în curs de judecată la momentul publicării deciziei, în sensul că fiind vorba de o nulitate absolută poate fi invocată oricând în cursul procesului penal, însă nu poate crea o extindere în timp mai mare decât a unei norme modificatoare/abrogatoare, astfel că, nu poate conduce la nulitatea actelor procedurale întocmite legal sub imperiul legii până la publicarea deciziei instanței de contencios constituțional, întrucât s-ar încălca principiul statuat de art. 147 alin. (4) din Constituția României și coerența normelor procedurale apreciate din perspectiva principiului legalității încă din etapa camerei preliminare.

S-a mai arătat că nici Decizia Curții Constituționale nr. 26/2019 nu a modificat sau interpretat în mod diferit regimul nulităților, astfel că și sub acest aspect se aplică în continuare regimul prevăzut de C. proc. pen. privind nulitățile, întrucât prin această decizie, se constată că anumite instituții au încheiat în mod nelegal un protocol.

Ca o consecință însă a deciziei de mai sus, instanța a precizat că va privi interceptările de convorbiri telefonice în întreg contextul probator și în coroborare cu celelalte mijloace de probă și, în niciun caz, ca mijloace de probă unice și absolute, cu atât mai mult cu cât acestea, privite singular, nu dovedesc nicio încălcare a legii penale din partea inculpaților.

Prin urmare, raportat la cele de mai sus, prima instanță a respins, ca nefondată, excepția nulității absolute a probelor constând în interceptări telefonice, supraveghere video, audio sau fotografiere, localizare sau urmărire prin mijloace tehnice ale căror transcrieri sau redări în formă scrisă folosite în cauză și care au fost obținute prin intermediul unui organ necompetent material, invocată de inculpați, prin raportare la dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Decizia nr. 302/2017 a Curții Constituționale.

Referitor la starea de fapt reținută prin rechizitoriu, instanța a înlăturat, mai întâi, ca simplă afirmație fără niciun suport probator reținerile procurorului din partea introductivă, respectiv că "subordonații (inculpatului A., subl. noastră) au fost atenționați că nu vor putea promova sau nu vor fi avansați fără acordul său, iar pentru atragerea bunăvoinței acestuia angajații "cotizează" cu sume de bani sau diferite bunuri pe care le pretinde și le primește în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, subordonații sunt trimiși să primească diferitele foloase care sunt oferite inculpatului de către cei care au comis abateri la regimul circulației pe drumurile publice și în favoarea cărora inculpatul a intervenit la agenții constatatori.

În acest timp, profitând de poziția conferită de funcția pe care o deținea, inculpatul și-a creat un anturaj format din oameni de afaceri (administratori sau directori ai unor societăți comerciale locale, investitori etc.), funcționari publici (polițiști, funcționari din autorități publice locale sau centrale), politicieni (consilieri sau persoane din aparatul acestora), sportivi și jurnaliști, legăturile stabilite fiind profitabile pentru părțile implicate. Practic, inculpatul a dispus după bunul plac de activitatea Serviciului Rutier, influențând modul de desfășurare a activității personalului din subordine."

Prima instanță a arătat că aceste afirmații nu sunt susținute nici măcar de minime indicii și cu atât mai puțin cu mijloace de probă, instanța constatând, de altfel, că procurorul nici nu a arătat în rechizitoriul de unde a tras aceste concluzii cu caracter general, de care inculpatul A. nici măcar nu a fost acuzat.

Prima instanță a mai arătat că se impune a se corecta și o altă confuzie.

Astfel, deși în rechizitoriu inculpatul A. este acuzat la punctele 1 și 2, că, în luna martie 2014, a pretins și primit de la inculpații C. și D., pentru a propune avansarea acestora în grad profesional înainte de termen, un set de 4 bucăți jante Clasa E și un set de anvelope, pentru autoturismul personal, în valoare de 2000 euro, aceste bunuri fiind achiziționate de la martorul G., în realitate, nu s-au dat acestuia de cei doi inculpați C. și D., decât un set de 4 bucăți jante Clasa E, în valoare de 800 euro, nu și un set de anvelope.

Sub acest aspect, s-a arătat că, în toate declarațiile date în faza de judecată, martorul denunțător și colaborator F. povestește de 4 jante, ca și martorul G., sens în care au fost menționate și declarațiile celorlalți inculpați și ale martorilor, nu în ultimul rând facturile de la filele x din volumul 1 dosar urmărire penală.

După corecțiile de mai sus, instanța a reținut starea de fapt care rezultă din probatoriul pe care l-a analizat, astfel:

În legătură cu prima faptă reținută în sarcina celor trei inculpați, A., C. și D. (de la punctele 1 și 2 din rechizitoriu), instanța fondului a apreciat că nu este confirmată de probele din dosar, existând o serie de contradicții mai mult decât evidente.

A fost arătat că, potrivit rechizitoriului, inculpații C. și D. i-ar fi dat mită inculpatului A. un set de (4 bucăți) jante Clasa E și un set de anvelope pentru autoturismul personal în valoare de 2000 euro, pe care le-au achitat fiecare câte 1000 euro.

Singurele mijloace de probă referitor la aceste acuzații, a reținut prima instanță, ar fi declarațiile martorului colaborator cu identitate reală F., care se află în contradicție nu numai între ele, dar și cu celelalte declarații, ale celorlalți inculpați/martori audiați în prezentul dosar.

În plus, a subliniat instanța, contrar celor susținute de procuror, interceptările de convorbiri telefonice și din ambiental nu susțin nici pe departe, oricât s-ar urmări răstălmăcirea lor, faptul că cele 4 jante au fost date inculpatului A. de ceilalți doi inculpați pentru ca acesta din urmă să-i avanseze în grad.

Prima precizare, așa cum s-a arătat mai sus, a fost aceea că inculpații C. și D. nu i-au oferit niciodată inculpatului A. cauciucuri, iar valoarea celor patru jante oferite este de 800 Euro, și nu de 3000 euro, 2000 euro, 1500 euro, 1000 euro sau alte sume menționate, în mod eronat, în rechizitoriu, în denunț și în declarațiile martorului denunțător F.

S-a reținut că, inculpatul A., în declarația din de 13.05.2019, dată în fața instanței de judecată, a declarat după cum urmează: "în realitate, nu am primit și cauciucuri pentru jantele acestea, cum am fost acuzat și vreau să arăt că chiar structura DNA printr-un înscris, în data de 27.01.2018, aflat la dosarul cauzei, îmi aducea la cunoștință că îmi restituie cauciucurile care au fost montate pe aceste jante, întrucât ele nu fac obiectul cauzei."

A fost evidențiată și declarația martorului G., dată în faza de urmărire penală, când acesta a precizat: "le-am comunicat celor doi (F. și A.) că jantele în discuție costă din câte rețin 750 - 800 euro, bani care eu trebuie să-i dau clientului ce le adusese spre vânzare".

Fiind evocată aceeași declarație, s-a reținut că, la pag. 67, martorul a precizat: "La câteva zile a sosit la punctul de lucru al societății numitul C. - ofițer de poliție - care mi-a înmânat suma de 400 euro, spunându-mi că sunt pentru jantele de (...). Nu am avut cu acesta alte discuții pe tema jantelor."

Același martor, administrator al vulcanizării, G., care a solicitat pentru jante suma de 800 de euro a precizat că a primit de la cei doi, 400 de euro și 2200 de RON.

În ceea ce-l privește pe denunțătorul colaborator F., prima instanță a considerat că acesta are o poziție contradictorie pe parcursul întregului proces, începând chiar cu conținutul actului de sesizare, denunțul formulat și înregistrat la DNA în data de 17.09.2014.

Astfel, acesta arată că, în perioada lunii martie 2014, șeful serviciului le-a adus la cunoștință subcomisarilor C. și D. că poate să-i avanseze de Ziua Poliției Române, înainte de termen, cerându-le în schimb să-i cumpere din banii lor un set de (4 bucăți) jante și un set de anvelope pentru autoturismul personal. Cei 2 au cumpărat tot de la aceeași firmă mai sus menționată cele solicitate, plătind suma de aproximativ 3000 euro, martorul precizând că el personal a fost cu autoturismul șefului de serviciu la vulcanizare unde s-au schimbat roțile.

Totodată, prima instanță a reținut că, în declarația dată la DNA, în 18 ianuarie 2015, denunțătorul a afirmat: "concret, C. și D. au plătit 4 cauciucuri și 4 jante, care au fost montate pe autoturismul lui A., marca (...), cu număr de înmatriculare x."

Ulterior, în declarația din 25.01.2018, același martor a precizat că, după ce s-au făcut avansările, a fost informat de C. și D. că o să ia jante și cauciucuri deoarece A. le reproșa că i-a avansat și ei nu l-au recompensat cu nimic, în conținutul aceleași declarații, la pag 80, martorul precizând că a aflat de la C. și D. că jantele și anvelopele sunt pentru A., dar "nu-mi aduc aminte data exactă a discuției (...) știu că erau cauciucuri noi și jante noi".

Pe de altă parte, a arătat prima instanță, în declarația dată în fața instanței de judecată, în data de 20 februarie 2019, a arătat că:

"după ziua Poliției, respectiv 25.03.2015, am avut prima discuție cu inculpatul A. referitoare la jantele cu privire la care se reține că ele au fost date de C. și D. A. mi-a spus că se aștepta ca, după avansare, respectiv în perioada martie - aprilie, C. și D. să vină să-i aducă jantele. Precizez că aceste jante au fost date până în toamna acestui an".

Instanța de fond a apreciat că această declarație vine în contradicție cu declarația din l3.09.2019, prin care colaboratorul F. a afirmat că inculpații C. și D. au plătit lui H., 4 jante care au costat între 500 - 1500 euro.

În aceeași declarație, a observat instanța, denunțătorul colaborator F. a relatat că știe de ziua de naștere a inculpatului A., care este în martie, la început, iar jantele că au fost plătite cu o lună-două înainte, undeva prin ianuarie - februarie 2014.

Același denunțător colaborator F., a afirmat în declarația care se regăsește la fila x, volumul 2 din dosarul instanței de judecată, că:

"am fost de față în biroul inculpatului A., când acesta le-a spus să rezolve problema cu jantele și cauciucurile, pentru ca eu să merg să le montez. Această discuție a avut loc în aprilie - mai - iunie 2015. Anul mi-l amintesc cu siguranță". Acest detaliu, a arătat instanța, privind anul în care denunțătorul a susținut că a avut loc discuția, a fost considerat extrem de relevant, deoarece avansarea pentru care se presupune că s-au acordat jantele a avut loc în luna martie a anului 2014.

O altă contradicție, reținută de prima instanță, apare între declarația colaboratorului F. - potrivit căruia jantele și anvelopele aveau o valoare de 2000 euro și erau noi -, și declarația martorului G. din data de 15 noiembrie - în care acesta arată că jantele aveau un grad de uzură și au fost aduse de un alt client, fiind recondiționate.

Prima instanță a mai arătat că, potrivit declarației denunțătorului F. (pag. 88, verso): inculpații C. și D. mi-au spus că jantele și cauciucurile sunt la martorul G., că eu trebuie să mă deplasez cu mașina lui A. pentru a fi montate.

Însă, la întrebarea procurorului, F. a răspuns: când am fost cu inculpatul A. la martorul G., A. a văzut jantele și cauciucurile și, ulterior, am fost abordați de C. și D. care mi-au spus că jantele și cauciucurile sunt achitate.

Prin sentință, s-a arătat că, această declarați intră în contradicție vădită cu declarația martorului G., din data de 19 ianuarie 2015, în care acesta declară:

"(...) din câte rețin, în lunile martie - aprilie 2014, discutând cu F. de la Poliția Rutieră, acesta m-a întrebat dacă am de vânzare un set de jante pentru un autoturism deținut de șeful său A. M-am interesat aprox. 2 - 3 săptămâni, iar, la un moment dat, un client, al cărui nume nu mi-l mai amintesc, a adus un set de jante cu un grad mic de uzură pentru a le vinde. Știind că fusesem rugat de F. să identific un set de jante, am luat legătura telefonic cu acesta și i-am comunicat că am un client care are de vânzare un set de jante ce corespund caracteristicilor de (...). Ulterior, a venit F. cu A. la punctul meu de lucru, au văzut jantele, A. spunând că-i plac și că este de acord cu modelul. Le-am comunicat celor 2 că jantele costă aprox. 750 - 800 euro, bani pe care trebuie să-i dau clientului care le adusese spre vânzare. M-am înțeles că o să trimită mașina pentru a le monta pe autoturismul personal al lui A. Din discuțiile purtate cu F. acesta mi-a dat de înțeles că jantele pentru vor fi achitate de colegi de la Poliția rutieră, pe care-i cunosc și eu, fără să-mi spună numele acestora. La câteva zile a sosit la punctul de lucru al societății, C., ofițer de poliție, care mi-a înmânat suma de 400 euro pentru jantele de (...), neavând alte discuții pe tema jantelor."

Deopotrivă, prima instanță a făcut referire la declarația F., care, întrebat referitor la cauciucurile care s-au montat pe jante, dacă știe ale cui erau, a răspuns: eu nu știu nimic de cauciucuri, am mers să montez doar jantele.

Prima instanță a constatat că nici în ceea ce privește modalitatea de alegere a jantelor, martorul denunțător F. nu a fost coerent în declarațiile sale, fiecare declarație venind cu o variantă diversă.

Mai mult, s-a reținut că discrepanțele dintre declarațiile date de denunțătorul F. sunt confirmate și prin declarația martorului G. care, în declarația din 15 noiembrie 2019, dată în fața instanței de judecată (aflată la vol. 2 instanță, pag. 193), a relatat: F. mi-a spus că jantele sunt un cadou de la inculpați. Eu am relatat ceea ce martorul F. mi-a spus, dar nu a venit inculpatul A. să le solicite. Mențin declarația pe care am dat-o la momentul respectiv și cadourile, cum am arătat, au fost date cum mi-a spus martorul F., fiindcă eu nu am cum să știu asta că au fost date jantele cu ocazia avansării în grad și pentru mutarea la serviciul rutier de la C., D. și respectiv E.

Același martor denunțător F., a constatat instanța, prezintă o altă poziție privind momentul la care s-au acordat jantele în discuție, arătând în declarația dată în fața instanței de judecată că: după ziua Poliției, respectiv, 25.03.2015, am avut prima discuție cu inculpatul A. referitoare la jantele cu privire la care se reține ca ele au fost date de C. și D. A. mi-a spus că se aștepta ca după avansare, respectiv în perioada martie - aprilie, C. și D. să vină să-i aducă jantele. Precizez ca aceste jante au fost date până în toamna acestui an.

După mai multe variante prezentate mereu în altă ordine și cu alte elemente temporale, în declarația dată în fața instanței în data de 13.09.2019, F. a revenit, din nou, asupra pozițiilor anterioare, și a arătat că: eu îmi amintesc că după ziua Poliției, acesta (inculpatul A.) mi-a spus că C. și D. nu mișcă nimica, nu am simțit nimic de la ei, din partea lor și am tras concluzia că dorea ceva de la ei pentru avansare.

Tot colaboratorul F. a precizat că:

"Nu s-a dus inculpatul A. să le ceară ceva la inculpații C. și D. Eu știu că jantele s-au cumpărat achitate de C. și D., dar cred că le-a sugerat inculpatul A.".

Toate contradicțiile mai sus expuse, precum și utilizarea de către denunțătorul colaborator a unor expresii de genul cred că, am tras concluzia că, au fost apreciate de prima instanță ca ducând cel puțin la o îndoială rezonabilă cu privire la sinceritatea și veridicitatea faptelor sesizate de către acesta.

În acest context, au fost analizate celelalte probe, respectiv declarațiile inculpaților și a martorilor audiați în cauză, coroborat cu înscrisurile, în condițiile în care interceptările din dosar nu conțin aspecte relevante referitoare la fapte.

În acest sens, a reținut prima instanță, martorii R., S., G., inculpatul A., inculpatul D. și inculpatul C., susțin că cele 4 jante au fost oferite cu titlu de cadou cu ocazia zilei de naștere a inculpatului A.

Martorul R., în declarația acestuia, dată în fața instanței de judecată, în data de 11 octombrie 2019, a declarat după cum urmează:

"eu am auzit despre acuzațiile din dosar și, așa cum am arătat și anterior, când am fost audiat, eu nu știu despre o dare sau luare de mită, însă în calitate de fost polițist și coleg cu părțile din dosar, aceștia mai veneau la mine la hotel, la restaurant, și am auzit la un moment dat că se vorbea de 4 jante pe care unii dintre ei doreau să le facă un cadou inculpatului A. de ziua lui. Dar nu am auzit și de altceva."

În continuarea aceleași declarații, pag. 176 verso, martorul a arătat că:

"eu nu știu ce valoare aveau acele jante, nu știu dacă erau sau nu noi, am auzit doar de la martorul F. că aceste jante sau cauciucuri s-au dat cadou inculpatului A., așa cum am spus."

Martorul S., în declarația dată în fața instanței de judecată în data de 13 decembrie 2019, a declarat cu privire la fapta de corupție reținută în sarcina inculpatului C.:

"eu nu am aflat niciodată și nu mi-a spus nimeni, nici atunci și nici altădată, că inculpatul A. ar fi primit cumva mită cauciucuri sau jante. Câteva luni după, am auzit din bârfe despre așa ceva și C. era supărat că a trebuit să dea așa ceva pentru ziua de naștere a inculpatului A.

Îmi amintesc că C. era supărat spunându-mi că martorul denunțător F. i-ar fi spus să-i facă inculpatului A. de ziua lui cadou niște cauciucuri. Era înainte de începutul anchetei penale, când C. mi-a spus că i-a cerut F. cauciucuri pentru inculpatul A., eu nu-mi dau seama dacă era vorba de jante sau cauciucuri, pentru că a trecut mult timp, dar îmi amintesc ca era vorba de un cadou."

Prin sentința apelată s-a arătat că inculpatul A. a declarat, încă din faza de urmărire penală (atitudine menținută pe tot parcursul procesului), că jantele i-au fost oferite cadou de ziua lui, neavând niciodată prefigurarea faptului că aceste bunuri ar fi fost oferite de către inculpați pentru a obține promovarea.

Astfel, a reținut prima instanță, în declarația dată în faza de urmărire penală, în data de 19 ianuarie 2015, inculpatul A. a arătat că: "(...) iar eu trebuie să primesc cadoul din partea lui, cu prilejul zilei mele de naștere", realitate prezentată și în fața instanței de judecată în data de 03.12.2018: "nu am primit de la inculpații C. și D., jantele despre care se face vorbire în rechizitoriu, ci acestea le-am primit de la F. (...) Am întrebat cât costă în momentul în care le-am vizionat, după recondiționare, șoferul meu spunându-mi că sunt cadou cu ocazia zilei mele de naștere."

Prima instanță a constatat că și martorul G., în declarația din 15 noiembrie 2019 dată în fața instanței de judecată, a confirmat că jantele au reprezentat un cadou, martorul denunțător fiind cel care s-a ocupat de identificarea jantelor: "eu am relatat ceea ce martorul F. mi-a spus, dar nu a venit inculpatul A. să le solicite. Eu îmi mențin declarațiile date la momentul respectiv și cadourile, cum am arătat, au fost date cum mi-a spus martorul F. fiindcă eu nu am de unde să știu asta (...)"

Aceeași realitate, a considerat instanța, este confirmată și de inculpatul C., care în declarația din data de 03.12.2018, a declarat după cum urmează:

"(...) am fost abordat de către șoferul inculpatului A., martorul F., care m-a întrebat dacă sunt de acord să-i fac un cadou inculpatului A. de ziua lui de naștere (...) Nu mi-a spus nici inculpatul A. și nici martorul F. că aceste jante ar reprezenta contravaloarea avansării mele înainte de termen."

Inculpatul D., în declarația din 13.05.2019 (vol, 2 pag. 136 față - verso, dosar instanță), a declarat: "în realitate, eu nu am plătit nici o sumă de bani, și în niciun caz 400 euro, atâția bani mi s-au cerut de G. la înțelegere cu F., spunându-mi pentru cadou la șefu, spunându-mi așa este bine, însă mie inculpatul A. nu mi-a cerut niciodată așa ceva și ne cunoaștem poate mai bine de 15 ani."

Totodată, prima instanță a reținut că, deși se susține prin rechizitoriu (pag. 148) că, prin activitatea desfășurată, inculpații C. și D. nu meritau să fie propuși și susținuți pentru a fi înaintați la gradul profesional următor înainte de împlinirea stagiului, documentele de la dosarul cauzei dovedesc contrariul.

Astfel, în Adresa IPJ Timiș nr. x/22.01.2019 trimisă Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a precizat că "din verificările efectuate în Registrul privind intrări-ieșiri corespondență vol. II/2014, înregistrat la nr. x/05.02.2014, s-a stabilit că, urmare a Adresei nr. x/12.03.2014, emisă de către Direcția Management Resurse Umane din cadrul I.G.P.R., prin care s-a solicitat nominalizarea a 10 polițiști pentru avansare înainte de termen, s-au înaintat cu adresa nr. x/14.03.2014 tabelele nominale cu ofițerii propuși pentru a fi avansați în gradul