ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 267/A/2016

Deliberând asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 64/PI din 09 martie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 374 alin. (4) C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul:

- A., fără antecedente penale, la:

- 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 C. pen. a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66, 67 C. pen. a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și cu aplic. art. 374 alin. (4) C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat, la:

- 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66, 67 C. pen. a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 374 alin. (4) C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat, la:

- 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire de informații ce nu sunt destinate publicității.

În baza art. 65 C. pen. a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66, 67 C. pen. a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 374 alin. (4) C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat, la:

- 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu.

În baza art. 65 C. pen. a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66, 67 C. pen. a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, în cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv de 8 (opt) luni închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa finală de:

- 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 65 C. pen. a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 66, 67 C. pen. a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 91, 92 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului A., pe un termen de supraveghere de 3 (trei) ani.

În baza art. 93 C. pen. pe perioada termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecta următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește cinci zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen. a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. a impus inculpatului ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile la una dintre următoarele instituții: SC B. SA Timișoara sau SC C. SA Timișoara.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen., se comunică Serviciului de Probațiune Timiș.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 96 C. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse, precum și asupra săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, ori săvârșește o nouă infracțiune intenționată, instanța va revoca suspendarea și va dispune executarea pedepsei în regim de deținere.

În baza art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 399 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., rap. la art. 399 alin. (1) și (4) C. proc. pen., a constatat încetată de drept măsura arestului preventiv a inculpatului A., luată prin Încheierea penală nr. x/UP/DL din 19 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Judecătorul de drepturi și libertăți, în Dosarul nr. x/59/2015.

În baza art. 399 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 399 alin. (5) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4/UP/DL, emis la data de 19 iunie 2015 de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/59/2015, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

În baza art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa finală aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestului preventiv din 18 iunie 2015 la zi.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 coroborat cu art. 574 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus confiscarea farfuriei și a cardului confecționat din material plastic dur, găsite în locuința inculpatului A., în vederea distrugerii lor.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului genetic în Baza de Date.

În baza art. 25 C. proc. pen. a constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză față de inculpatul A.

Pentru a hotărî în acest sens a reținut următoarele:

Prin încheierea penală din data de 8 octombrie 2015 s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/D/P/2014 din 3 septembrie 2015 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, a legalității administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății, hotărâre care a rămas definitivă prin respingerea contestațiilor formulate în cauză de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

După crearea cadrului procesual corect, instanța a pus în vedere inculpaților, la termenul de judecată din data de 10 februarie 2016, că potrivit disp. art. 375 C. proc. pen. rap. la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., respectiv art. 396 alin. (10) C. proc. pen., au posibilitatea să opteze pentru procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime în cazul pedepsei închisorii, iar în cazul pedepsei amenzii cu o pătrime, condițiile fiind ca inculpații să recunoască în integralitate faptele comise și să își însușească probele administrate în cursul urmăririi penale.

La termenul de judecată din data de 10 februarie 2016, dintre cei 16 inculpați trimiși în judecată în prezentul dosar, doi inculpați au optat pentru procedura descrisă mai sus, respectiv inculpatul A. și inculpatul D., iar instanța constatând că sunt îndeplinite toate condițiile impuse de lege, respectiv infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată sunt pedepsite cu închisoarea (nu cu pedeapsa detențiunii pe viață), au recunoscut faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanței și nu au contestat actele și probele efectuate, respectiv administrate în cursul urmăririi penale, însușindu-și-le, iar instanța raportat la această situație, le-a admis cererile formulate în cauză în acest sens.

S-a menționat că inculpatul A. a solicitat amânarea cauzei pentru a fi depuse înscrisuri, acordându-se termen de judecată la data de 7 martie 2016, disjungându-se cauza pentru ceilalți inculpați.

Din întregul material probator administrat în cauză, a rezultat că începând cu luna februarie 2014 s-a format un grup infracțional organizat, constituit din inculpații E., A., F. și G., al cărui obiectiv era atragerea tinerelor, cu precădere minore, eleve de liceu, pe care să le transforme în prostituate de lux, iar acest lucru s-a realizat prin intermediul rețelei de socializare Facebook, acesta fiind un mod facil de a purta discuții și a socializa, tehnica folosită de către aceștia fiind metoda „loverboy”, urmată de consumarea actelor sexuale, apoi de plasarea tinerelor, în scopul întreținerii de relații sexuale, la alți clienți.

Inculpații foloseau metoda prezentată mai sus, urmată în anumite situații de șantajarea minorelor cu imagini și filmulețe pornografice, realizate în timpul consumării actelor sexuale, materialele respective fiind destinate acelor tinere care refuzau la un moment dat consumarea actelor sexuale în modul solicitat de către membrii grupării infracționale.

Inculpatul A., cu toate că era agent de poliție în cadrul Poliției Rutiere Timiș, s-a integrat în această grupare infracțională, având un rol activ în toate activitățile acestei grupări infracționale, fiind prezent în diverse locații publice cum ar fi cafenelele amplasate în incinta Complexului Mall Timișoara, barul H., barul I., unde căutau tinere în scopul transformării acestora în surse de beneficii personale.

Inculpatul aborda tinerele în special prin rețeaua de socializare Facebook, propunându-le întâlniri pentru a se cunoaște, acesta fiind preponderent rolul inculpatului în cadrul grupării, după care erau plasate unor clienți pentru a presta acte sexuale, iar unii din beneficiarii acestor servicii având chiar funcții în domeniul public, cum ar fi și inculpatul D., judecător la Judecătoria Timișoara, ulterior condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 216 C. pen.

Aceste aspecte au fost dovedite pe parcursul procesului penal, prin declarațiile martorei cu identitate protejată J. (vol. 2 u.p., filele 28-31), care a arătat modul în care au avut loc petrecerile organizate de inculpatul E., la care participa inculpatul A., și care i-a arătat martorei că o poate plasa la diverși prieteni de-ai lui, care o vor ajuta cu sume de bani în schimbul practicării relațiilor sexuale.

Această martoră a făcut referiri substanțiale la modul în care se desfășurau activitățile la domiciliul inculpatului E. din Dumbrăvița, de către acesta și de către inculpații G., A., D.

O altă probă identificată în dosarul de urmărire penală este declarația martorei cu identitate protejată K. (vol. 2 u.p., filele 33-35), care a explicat implicarea inculpatului A. în legătură cu activitățile de plasare a unor minore, declarația acesteia făcând referiri ample și despre modul în care inculpatul E. presta activități de plasare a minorelor unor clienți.

Martora L. (vol. 2 u.p., filele 64-66) a creionat activitatea membrilor grupului infracțional (E., A. și G.), arătând că o prietenă de-a ei, M., întreținea relații sexuale cu inculpatul A., iar o altă fată, N., a participat împreună cu martora la „două combinații” la Arad și Timișoara, când martora a primit câte 100 euro, iar această prietenă stătea acasă la inculpat și „producea” pentru acesta, inculpatul având obiceiul de a filma unele acte sexuale.

Martora O. (vol. 2 u.p., filele 105-108) a descris modalitatea în care l-a cunoscut pe inculpatul E. în clubul I. din Timișoara, cu care a început să aibă întâlniri, iar ulterior, la petrecerile organizate de către acesta la domiciliul său, a făcut cunoștință cu prietenii acestuia, F., G., P., R., dar și cu inculpatul A., la aceste petreceri fiind invitate multe tinere, inculpatul E. încercând să o plaseze la prietenii săi în vederea consumării actelor sexuale, inclusiv inculpatului A., însă încercarea acestuia din urmă de a întreține relații sexuale cu martora a eșuat, cu toate insistențele la limita agresivității din partea inculpatului (care ar fi trântit-o la podea și s-ar fi așezat peste martoră, simulând un act sexual).

De asemenea, activitatea incriminată în privința inculpatului A. a fost probată și prin declarația persoanei vătămate S., care a făcut referiri ample despre modalitatea în care inculpatul E. a racolat-o în cursul lunii aprilie 2013, iar prin intermediul acestui inculpat l-a cunoscut și pe inculpatul A., a descris petreceri organizate de către inculpatul E. la domiciliul său, unde au participat prietenii acestuia, de fapt clienții acestui inculpat, ocazie cu care, în urma consumului de stupefiante, aveau loc actele sexuale cu tinerele plasate de către acest inculpat clienților, prietenilor săi.

Cu privire la inculpatul A. a mai făcut mențiunea că a refuzat să întrețină acte sexuale cu acest inculpat la solicitarea inculpatului E., însă inculpatul A. a întreținut relații sexuale cu numita T. (vol. 2 dosar u.p., filele 3-5).

Din declarația martorei T. (vol. 2 dosar u.p., filele 12-14) a rezultat că această persoană vătămată a fost exploatată sexual de către inculpatul E., care a plasat-o clienților cu care a întreținut relații sexuale contra unor sume de bani.

Din declarația martorei U. (vol. 2 dosar u.p., filele 70-76) a rezultat că inculpatul A. era într-o relație de prietenie cu inculpatul E. și participa la toate petrecerile organizate de acesta, unde se consumau droguri, inculpatul fiind însoțit de o persoană minoră.

De asemenea, din declarația inculpatului D. din 26 iunie 2015 (vol. 3 dosar u.p., filele 110-114) a rezultat că inculpatul A. a participat la petrecerile organizate de acesta și inculpatul E., de fiecare dată inculpatul A. fiind însoțit de tinere, mai mult decât atât realiza filmări ale actelor sexuale întreținute cu aceste tinere.

Din declarația inculpatului E. din 26 iunie 2015 (vol. 3 dosar u.p., fila 2) a rezultat că îl cunoaște pe inculpatul A. din anul 2013, iar acesta din urmă a participat la petrecerile organizate în locuința sa, venind cu „fetele lui”, întreținând relații sexuale cu acestea, respectiv cu fetele aduse de inculpatul E., schimbând partenerele între ele, cunoștea că este consumator de droguri, că la petrecerile organizate de inculpatul E. participau fetele aduse atât de acest inculpat cât și cele aduse de inculpatul A., iar prietenii care participau la petreceri întrețineau relații sexuale cu aceste fete.

Toate aceste declarații se coroborează cu conținutul interceptărilor telefonice existente în vol. 11 (filele 12, 29, 31, 35, 47, 58, 69) și în vol. 13 (filele 26, 41, 42, 46), care au subliniat conexiunile inculpatului A. cu ceilalți membri ai grupului infracțional organizat, în special E., care apare ca fiind liderul acestui grup, activitatea acestuia desfășurându-se inclusiv la domiciliul său din Dumbrăvița, unde se desfășurau petrecerile la care participau tinerele care erau racolate inițial și ulterior plasate clienților acestuia, această activitate constituind sursa de venit a acestui inculpat.

Așa cum s-a arătat și mai sus și rezultă din actele și lucrările dosarului, în această grupare infracțională, specializată pe racolarea și apoi plasarea tinerelor, activitate care a avut ca scop final acumularea de venituri sau alte foloase personale, s-a integrat inculpatul A., având în vedere că este o persoană tânără, care a avut un rol preponderent în activitățile de racolare a tinerelor, de seducție a acestora și ulterior chiar și de plasare a unora clienților inculpatului E., activitățile inculpatului A. fiind legate intrinsec de cele exercitate de inculpatul E.

Aceste activități au fost recunoscute integral de inculpatul A., care a uzat de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, prev. de art. 396 alin. (10) C. proc. pen., recunoscând acuzațiile aduse prin actul de sesizare al instanței, însușindu-și toate probele care au fost administrate în cursul urmăririi penale.

Art. 367 C. pen. prevede că inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Alin. (6) din art. 367 C. pen. explică ce se înțelege prin noțiunea de grup infracțional organizat, respectiv grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.

Din toate actele și lucrările dosarului descrise mai sus, care se coroborează între ele, a rezultat că inculpatul A. a constituit împreună cu inculpații E., G. și F., un grup infracțional organizat în scopul exploatării sexuale a tinerelor racolate, în general prin rețeaua de socializare Facebook sau în cluburile din Timișoara, plasarea tinerelor având loc în cele mai multe situații la domiciliul inculpatului E. din Dumbrăvița, unde acesta organiza petreceri la care erau invitați clienți ai inculpatului, printre care se numărau persoane cu funcții publice sau oameni de afaceri, de la care inculpatul E. urma să tragă foloase patrimoniale.

Instanța a constatat că sunt întrunite cumulativ condițiile impuse de art. 367 alin. (6) C. pen., respectiv grupul infracțional organizat a fost format din 4 persoane, E., A., G. și F., grupul a fost constituit pentru o anumită perioadă de timp, funcționând aproximativ din luna februarie 2014 și până la demascarea activităților infracționale de către organele de poliție, iar scopul acestui grup, așa cum s-a menționat și mai sus, a fost exploatarea sexuală a tinerelor racolate de către membrii grupului infracțional, prin plasarea acestora către clienți, în vederea obținerii de foloase patrimoniale (bani sau alte bunuri), inculpatul E. fiind liderul acestui grup, această concluzie rezultând din faptul că acesta a avut activitatea cea mai importantă, de organizare și coordonare a grupării, punerea la dispoziție a domiciliului pentru organizarea de petreceri și consumarea actelor sexuale, primirea foloaselor patrimoniale de la clienții acestuia, asigurarea legăturilor, conexiunilor cu clienții grupului dar și cu membrii grupului infracțional organizat, inculpatul A. având un rol mai important în ceea ce privește racolarea tinerelor și introducerea lor în anturajul acestuia, ceilalți doi inculpați, G. și F., membri ai grupului infracțional, participând la petreceri, având un rol în activitățile specifice ale grupului infracțional descris mai sus.

Convorbirile telefonice dar și declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și ale persoanelor vătămate din dosar, au reliefat dincolo de orice dubiu legăturile extrem de strânse dintre cei patru membri ai grupului infracțional organizat, E., A., G. și F., care erau într-o legătură permanentă unul cu celălalt, având o activitate asiduă de căutare a tinerelor, cu precădere minore, eleve la liceu, primul pas fiind încercarea de a le determina să aibă relații sexuale cu aceștia, după care erau introduse în atmosfera petrecerilor organizate de inculpatul E., unde conform unor declarații de martori, s-au consumat și substanțe stupefiante, erau plasate unor clienți în schimbul unor foloase patrimoniale, astfel realizându-se exploatarea sexuală a tinerelor racolate în general prin metoda „loverboy”, iar în aceste condiții susținerile apărătorului inculpatului că nu ar exista această infracțiune întrucât inculpatul A. l-ar cunoaște doar pe inculpatul E., nu au nici un fel de suport probator.

De infracțiunea prev. de art. 367 C. pen. descrisă mai sus, este strâns legată infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1) C. pen., care prevede că este infracțiune recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia, iar consimțământul persoanei victime a traficului nu constituie cauză justificativă.

Din aceleași probe, prezentate mai sus, a rezultat că inculpatul A. a avut activități intense de recrutare, transportare și chiar adăpostire a victimelor minore, astfel că activitățile acestuia se încadrează la această infracțiune atât din punctul de vedere al laturii obiective, cât și a celei subiective, inculpatul acționând cu intenție directă, respectiv cu scopul de a exploata victimele minore.

Așa cum s-a arătat și mai sus, inculpatul A. a avut un rol esențial în cadrul grupului infracțional organizat, în special pe segmentul recrutării victimelor minore, pe care le aborda pe rețelele de socializare sau în diferite locuri publice, iar apoi prin aplicarea metodei „loverboy” întreținea relații sexuale cu acestea, erau introduse în anturajul grupului infracțional, după care se trecea la exploatarea victimelor prin plasarea acestora unor clienți în vederea obținerii de foloase patrimoniale, iar având în vedere că în speța de față aceste operațiuni au fost repetate, în mod corect s-a reținut și forma continuată a acestei infracțiuni, respectiv aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

O altă infracțiune reținută în sarcina inculpatului A. este cea prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, care se referă la faptul că acest inculpat s-a folosit de baza electronică de date, aplicația Eucaris aparținând Inspectoratului de Poliție al Județului Timiș, pentru a afla situația juridică a autovehiculului, aparținând inculpatului E.

Astfel, din conținutul înregistrării convorbirii telefonice existentă la vol. 6 dosar u.p., fila 136, care a avut loc între inculpat și dispecerul V. la data de 22 februarie 2015, care se coroborează cu declarația de recunoaștere a inculpatului dată în fața instanței de judecată, a rezultat că inculpatul, la data de 22 februarie 2015, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a solicitat dispecerului V. din cadrul Serviciului Poliției Rutiere al Inspectoratului de Poliție al Județului Timiș, efectuarea unor verificări în interes personal privind situația juridică a autovehiculului, aparținând inculpatului E., date pe care ulterior le-a transmis inculpatului E.

Același inculpat a accesat de mai multe ori baza de date privind evidența populației pentru a putea identifica conducătoarea autoturismului și pentru a-i da detalii despre persoana ei inculpatului D., inculpatul A. prin interogările aplicației informatice a aflat cine este proprietarul mașinii, iar apoi numele fiicei acestuia, numita X., de care era interesat inculpatul D.

Infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 arată că „Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite: (…) b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații.”

Instanța a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective, întrucât din probele dosarului a rezultat că inculpatul A., prin solicitarea făcută dispecerului de serviciu V. din cadrul Serviciului Poliției Rutiere al Inspectoratului de Poliție al Județului Timiș, precum și prin interogările baza de date din datele de 9, 10, 12 și 28 aprilie 2015, a obținut date nedestinate publicității, făcând verificări în interes personal, respectiv în interesul inculpaților E. și D., cunoscând care este regimul acestor accesări ale bazelor de date, iar acțiunile sale au fost întreprinse cu intenție directă.

O altă infracțiune reținută în sarcina inculpatului A. este cea de deținere de droguri de mare risc, întrucât organele de anchetă cu prilejul percheziției domiciliare din data de 18 iunie 2015 au găsit o farfurie de ceramică alături de un card folosit la porționarea dozelor de droguri, cu urme de praf de culoare albă, confirmându-se prin analize de laborator prezența urmelor de cocaină, care face parte din Tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului de droguri; mai mult decât atât, testele de urină efectuate inculpatului în data de 18 iunie 2015 au fost pozitive, inculpatul recunoscând prin declarația sa dată în cursul judecății faptul că a deținut cocaină în vederea consumului propriu.

Infracțiunea descrisă mai sus întrunește elementele constitutive ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, atât sub aspectul laturii obiective cât și a celei subiective.

Cele patru infracțiuni descrise mai sus, au fost dovedite prin ansamblul probelor de la dosar, respectiv probele cu înscrisuri, declarațiile persoanelor vătămate, declarațiile martorilor, inclusiv cele cu identitate protejată, conținutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice, care se coroborează cu declarația de recunoaștere a inculpatului din cursul judecății, care a optat pentru procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, prev. de art. 396 alin. (10) C. proc. pen., astfel că faptele reținute în rechizitoriu au fost dovedite dincolo de orice dubiu, prezumția de nevinovăție fiind răsturnată în speța de față, impunându-se sancționarea inculpatului pentru toate infracțiunile reținute în sarcina acestuia prin rechizitoriul întocmit de Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, motivul săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit, concursul de infracțiuni, caracterul continuat al infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1) C. pen., dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care este un element tânăr, nu are antecedente penale și a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptelor în etapa cercetării judecătorești, uzând de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii prev. de art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, inculpatul conștientizând gravitatea faptelor, iar derularea procesului penal a avut un efect educativ cu privire la acesta, dar și caracterizările și celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei, care dovedesc comportamentul pozitiv al inculpatului înainte de săvârșirea faptelor.

Instanța a constatat că nu poate reține circumstanțe atenuante prev. de art. 75 alin. (2) C. pen., întrucât nu sunt elemente legate de împrejurările faptelor comise care diminuează gravitatea infracțiunilor sau periculozitatea infractorului, într-o manieră care să reprezinte circumstanțe atenuante.

Cu privire la legea aplicabilă, instanța a constatat că nu se pune problema aplicării decât a N.C.P., raportat la data comiterii faptelor de către inculpat.

Raportat la aceste elemente, instanța a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat; de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată; de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de informații ce nu sunt destinate publicității și de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, iar ca urmare a aplicării regulilor concursului de infracțiuni, pedepsele urmează a fi contopite în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 8 luni închisoare, rezultând o pedeapsă finală de 2 ani și 8 luni închisoare.

Cu privire la pedepsele accesorii și complementare, instanța a apreciat că se impune aplicarea acestora, având în vedere natura faptelor săvârșite, raportat la fiecare infracțiune în parte, cât și la pedeapsa rezultantă, drepturile care urmează a fi interzise fiind cele prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile de aplicare a disp. art. 91 C. pen. cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, atât cu privire la pedeapsa aplicată efectiv, care nu poate depăși 3 ani (pedeapsa finală fiind de 2 ani și 8 luni închisoare), lipsa unei condamnări la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an (lipsa antecedentelor penale), inculpatul manifestându-și acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității (aspect consemnat în declarația inculpatului), dar și raportat la persoana inculpatului, care a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului penal, existând posibilitatea îndreptării sale și fără executarea efectivă a pedepsei, fiind necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Față de această concluzie, instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilite de 2 ani și 8 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilind ca în această perioadă inculpatul să respecte măsurile de supraveghere obligatorii impuse de lege, potrivit disp. art. 93 C. pen., impunând să presteze și o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile la una din instituțiile nominalizate, SC B. SA Timișoara sau SC C. SA Timișoara.

Împotriva sentinței penale nr. 64/PI din 09 martie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.

În cuprinsul motivelor de apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara a arătat că hotărârea primei instanțe este neîntemeiată în ceea ce privește cumulul pedepsei principale aplicate inculpatului A., precum și în ceea ce privește modalitatea de executare a acesteia.

Raportat la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite de inculpat, a apreciat că pedeapsa principală rezultantă aplicată acestuia și modalitatea de executare dispusă față de inculpat nu este în măsură să asigure reeducarea acestuia. Astfel, s-a constatat că, în raport de cuantumul pedepsei principale rezultante, prima instanță s-a orientat spre minimul special al pedepsei pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina acestuia.

Analizând sentința penală apelată, în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele, Înalta Curte constată că apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara este nefondat.

Referitor la procesul de individualizare a pedepsei, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, stabilit după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de stabilire a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate)și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl reprezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Astfel, sub aspectul individualizării pedepsei, în speță, trebuie efectuată o justă adecvare a criteriilor generale prevăzute în art. 74 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, conduita după săvârșirea faptei, vârsta, situația familială și socială.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în C. pen. român.

În lumina criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și celui ce a săvârșit-o.

Analiza actelor și lucrărilor dosarului relevă o suită întreagă de aspecte a căror justă cuantificare este în măsură să îndreptățească instanța de apel în menținerea pedepsei aplicate de către instanța de fond.

Astfel, în ceea ce privește proporționalizarea pedepselor aplicate de prima instanță inculpatului A., aspect în legătură cu care a formulat critici Parchetul, Înalta Curte constată că s-a făcut o corectă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen., ținându-se seama de circumstanțele reale ale comiterii faptelor și cele personale ale inculpatului, în raport cu care au fost stabilite sancțiuni penale atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, apte să asigure realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei.

Se constată că, în mod justificat, la alegerea tratamentului sancționator aplicat inculpatului, instanța de fond a avut în vedere atât circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii, respectiv că inculpatul a comis infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de minori, folosire de informații ce nu sunt destinate publicității și deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, fapte penale care prezintă un ridicat grad de pericol social prin natura valorilor sociale ocrotite de lege și prin modalitatea de comitere a faptelor penale de către inculpat, dar și poziția procesuală adoptată, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, care pe întreg parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și de regretare a comiterii faptelor penale reținute în sarcina sa, de cooperare cu organele judiciare, lipsa antecedentelor penale, nivelul de educație și vârsta, acesta învederând că dorește să-și întemeieze o familie.

Înalta Curte are în vedere și atitudinea cooperantă a inculpatului, care prin denunțul formulat a contribuit la dovedirea activității infracționale a altor persoane. Astfel, prin adresa din 20 mai 2016, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a arătat că în urma denunțului formulat de A. la data de 20 mai 2015 împotriva numitului Z. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, în cauză a fost organizat un flagrant, la care inculpatul a avut un rol important, și în urma căruia, la data de 15 iunie 2015, numitului Z. a fost trimis în judecată.

În ceea ce privește gradul de pericol al infracțiunilor săvârșite de inculpatul A., Înalta Curte are în vedere faptul că scopul pedepsei este acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni. Prevenția specială presupune o adaptare a pedepsei nu numai la periculozitatea faptei, dar și la persoana inculpatului.

Totodată, pe lângă aspectele enumerate mai sus în favoarea inculpatului A., instanța are în vedere conduita acestuia în cursul procesului penal, ce s-a înscris în parametri de recunoaștere totală a infracțiunilor reținute în sarcina sa, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, persoana făptuitorului care se află la primul contact cu legea penală, precum și atitudinea adoptată în fața organelor judiciare care dovedește că acesta a conștientizat gravitatea faptelor săvârșite.

Înalta Curte apreciază, evaluând coroborat ansamblul criteriilor menționate, că pedeapsa aplicată de instanța de fond constituie o pedeapsă justă, aptă să conducă la atingerea scopului preventiv și educativ al sancțiunii, în mod judicios apreciind că se impune aplicarea față de inculpat a unei pedepse cu închisoarea către minimul special (după reducerea limitelor de pedeapsă potrivit disp. art. 396 alin. (1) C. proc. pen.) și punând în balanță toate circumstanțele cauzei reale și personale, s-a stabilit că scopul preventiv educativ, cât și cel educativ al pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului se poate atinge și prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de supraveghere în sarcina inculpatului stabilindu-se anumite măsuri și obligații care să contribuie la reeducarea acestuia.

Raportat la criteriile avute în vedere de judecătorul fondului, corect evaluate în procesul de cuantificare a sancțiunii penale și de alegere a modalității de executare, Înalta Curte apreciază că nu se justifică executarea în regim de detenție, astfel cum a solicitat Parchetul, supunerea inculpatului, pe durata termenului de încercare, unor măsuri de supraveghere specială din partea organelor judiciare și cerinței ca acesta să respecte anumite obligații stabilite de instanța de judecată, în condițiile legii, fiind suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 253/2013. Astfel, instanța de control judiciar consideră că nu se impune modificarea tratamentului sancționator stabilit de curtea de apel în privința inculpatului A., apreciind că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acuzat și, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai comite alte fapte antisociale.

De altfel, realizarea scopului pedepsei, reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni se poate efectua nu numai prin eliminarea din societate a celui ce a săvârșit infracțiunile, ci și prin aplicarea unei măsuri neprivative de libertate care însă, raportat la faptele comise, gradul concret de pericol social al acestora și persoana infractorului pot conduce la îndeplinirea acestui deziderat și fără a se lua măsura încarcerării într-un loc de detenție. Scopul pedepsei este acela de reglare a comportamentului, de învățare a unor noi conduite și de respectare a legilor, iar efectivitatea pedepsei se măsoară după cât de bine realizează suprimarea comportamentului nedorit.

Ca atare, având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că nu se justifică, în cauză, agravarea răspunderii penale a inculpatului și nici executarea pedepsei în regim de detenție, așa cum a solicitat Parchetul, sancțiunea penală aplicată de curtea de apel fiind corect individualizată, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen., proporționale atât cu gravitatea faptelor, cât și cu circumstanțele personale ale inculpatului, apte să asigure reeducarea acestuia și realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut lege.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva sentinței penale nr. 64/PI din 09 martie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe inculpatul A.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 lei, va rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva sentinței penale nr. 64/PI din 09 martie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe inculpatul A.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 lei, rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2016.