ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 25.04.2016

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

25.04.2016

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 173/A/2016

Asupra apelurilor penale de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 38/PI din 12 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a dispus în baza art. 216 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 374 alin. (4) C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., condamnarea inculpatului A. (fără antecedente penale, la 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a serviciilor unei persoane exploatate).

În baza art. 65 C. pen. s-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66, 67 C. pen. s-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 207 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 374 alin. (4) C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat, la 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj.

În baza art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 374 alin. (4) C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat, la 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a făptuitorului.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, în cea mai grea, de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv de 8 (opt) luni închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa finală de:

- 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 65 C. pen. s-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 66, 67 C. pen. s-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 91, 92 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului A., pe un termen de supraveghere de 3 (trei) ani.

În baza art. 93 C. pen., pe perioada termenului de supraveghere, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește cinci zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen. s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate. În baza art. 93 alin. (3) C. pen. s-a impus inculpatului ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile la una dintre următoarele instituții: SC B. SA Timișoara sau SC C. SA Timișoara.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen., se comunică Serviciului de Probațiune Timiș.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 96 C. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse, precum și asupra săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, ori săvârșește o nouă infracțiune intenționată, instanța va revoca suspendarea și va dispune executarea pedepsei în regim de deținere.

În baza art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 399 C. proc. pen. a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar a inculpatului A., luată prin ordonanța din 18 iunie 2015 de D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Timișoara în Dosarul nr. x/D/P/2014 (executorie la data pronunțării).

În baza art. 25 C. proc. pen. a constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză față de inculpatul A.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la 1.500 lei cheltuieli judiciare față de stat.

S-a dispus plata sumei de 500 lei reprezentând onorariu avocat oficiu D. (pentru etapele camerei preliminare și a judecății), sumă care se va vira din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Timiș.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

În cursul anului 2014, inculpatul A. a intrat în anturajul membrilor grupării infracționale compuse din inculpații E., F., G. și H., inculpatul E. plasându-i mai multe tinere în vederea întreținerii de relații sexuale, care se consumau în urma unor petreceri organizate de acestea, în imobilul său tip vilă, iar mai târziu același inculpat i-a închiriat inculpatului A. un alt imobil pe care l-a deținut în localitatea Dumbrăvița, pe aceeași stradă, unde a început să organizeze personal petreceri la care au participat persoanele minore aduse de inculpatul E., petreceri de unde nu lipseau consumul de alcool, respectiv de droguri de risc și mare risc.

Din probele dosarului, în speță conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpatul A., a rezultat că, acesta avea reprezentarea faptului că minorele cu care consuma actele sexuale, au fost racolate de inculpatul E. și transformate în victime ale exploatării sexuale, însă cu toate acestea, inculpatul a persistat într-un asemenea tip de activitate, elocvent în acest sens fiind conținutul convorbirilor telefonice existente.

Infracțiunea prev. de art. 216 C. pen., respectiv de folosire a serviciilor unei persoane exploatate, a fost recunoscută fără rezerve de către inculpatul A., atât în cursul urmăririi penale, când inculpatul a dorit încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției cu parchetul, încercare însă nereușită, deoarece organele de urmărire penală nu au agreat încheierea unui asemenea acord în condițiile propuse de către inculpat (pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei), recunoaștere care se coroborează cu declarațiile martorelor cu identitate protejată I., J. și persoana vătămată K., dar și cu conținutul convorbirilor telefonice la care s-a făcut referire mai sus, inclusiv cele care se regăsesc în dosar.

Astfel, martora sub identitate protejată J. a declarat în cursul urmăririi penale, că în cursul lunii decembrie 2014 a început o relație cu inculpatul A., care i-a promis că o va scăpa de inculpatul E., cu care era prieten bun, iar martora i-a dat crezare, având în vedere că este o persoană de încredere, dar pe parcursul relației inculpatul A. a avut un comportament agresiv cu ea, controlând-o mereu.

Din aceeași declarație rezultă că inculpatul cunoștea vârsta reală a martorei, respectiv că este minoră, că a devenit victima exploatării sexuale comise asupra sa de către inculpatul E., care a racolat-o în cursul lunii august 2014 prin intermediul site-ului de socializare, participând la o serie de petreceri unde au fost invitați mulți amici ai acestui inculpat, consumându-se droguri în unele situații, participând multe fete care erau eleve, care au fost prezentate amicilor inculpatului, iar aceștia mai târziu urcau în camerele de la etaj cu fetele prezentate, unde se consumau acte sexuale, iar inculpatul E. pentru aceste servicii primea diverse sume de bani sau alte servicii de la amicii săi.

Starea de fapt este dovedită și prin declarația martorei cu identitate protejată I., aflată la dosar, arătând că în cursul anului 2015 l-a cunoscut pe inculpatul E., iar prin intermediul acestuia l-a cunoscut pe inculpatul A., la una dintre petrecerile organizate în localitatea Dumbrăvița, petreceri la care se consumau și substanțe psihotrope, iar inculpatul E., cu toate că știa că la data respectivă avea doar vârsta de 15 ani, a plasat-o prietenilor lui, F., H. și A., pentru a întreține relații sexuale cu ei.

Din declarația persoanei vătămate rezultă că l-a cunoscut în cursul lunii februarie 2015 pe inculpatul E., aceasta mergând la locuința sa, iar prin intermediul acestui inculpat l-a cunoscut și pe A., cu care a început o relație amoroasă, iar despre această relație a menționat că inculpatul A. era excesiv de posesiv, controlând-o mereu și cerându-i să fie tot timpul la dispoziția sa, că a întreținut relații sexuale cu acesta, inculpatul cunoscând faptul că este minoră.

Despre aceeași relație, persoana vătămată a arătat că din cauza faptului că nu a mai suportat comportamentul posesiv al inculpatului A., s-a despărțit de acesta, rupând legătura prin blocarea numărului de telefon, inclusiv accesul pe rețelele de socializare.

Faptul că a inculpatul A. a consumat acte sexuale și cu persoana vătămată L., minoră la data faptelor, cu care se comporta autoritar și abuziv, o confirmă și interceptarea telefonică a convorbirii pe care a avut-o cu inculpatul F., convorbire transcrisă la dosar.

Din declarația inculpatului A. din data de 26 iunie 2015 rezultă și relația amoroasă pe care acesta a avut-o cu martora minoră M., dar și cu alte tinere pe care le-a cunoscut prin intermediul inculpatului E., cunoscând că este plasator de tinere pentru sex începând cu luna decembrie 2014, revanșându-se în diferite modalități pentru serviciile prestate de acest inculpat.

Din declarația martorei M. rezultă că îl cunoștea pe inculpatul E. începând cu luna noiembrie 2012, iar prin intermediul acestui inculpat l-a cunoscut pe inculpatul A., care a căutat-o insistent în vederea întâlnirilor cu acesta, fiind singurul bărbat din anturajul inculpatului E. pe care l-a cunoscut, intuind încercarea acestui inculpat de a o plasa la inculpatul A., aceeași martoră făcând referiri la legătura intimă a inculpatului A. cu persoana vătămată minoră N.

Infracțiunea de folosire a serviciilor unei persoane exploatate, prev. de art. 216 C. pen., constă în fapta de a utiliza serviciile prevăzute de art. 182 C. pen., prestate de o persoană despre care beneficiarul știe că este victimă a traficului de persoane ori a traficului de minori, și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

În art. 182 C. pen. citat mai sus, se prevăd situațiile prin care se înțelege exploatarea unei persoane, iar în speța de față se poate reține situația prev. de ultima teză din litera "c" a acestui text de lege, respectiv obligarea la practicarea prostituției, la manifestări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice, sau la alte forme de exploatare sexuală.

În speța de față sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 216 C. pen., atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective, respectiv inculpatul A. În mod repetat, în cursul anului 2014 - 2015 a utilizat serviciile prestate de persoane minore (persoanele vătămate, inclusiv martorele cu identitate protejată), în condițiile în care cunoștea că sunt victimele traficului de minori, forma de exploatare fiind cea arătată în starea de fapt de mai sus, victimele fiind plasate prin intermediul inculpatului E., cu care inculpatul A. a avut o legătură de prietenie.

O altă infracțiune reținută în sarcina inculpatului A. este cea de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) și (2) C. pen., constând în aceea că, după ce a stabilit o relație cu martora cu identitate protejată J., iar ca urmare a comportamentului abuziv pe care l-a avut cu aceasta, martora a întrerupt legătura amoroasă cu inculpatul, acesta din urmă a trecut la acte de amenințare, de constrângere psihică a martorei, în scopul de a renunța la această hotărâre.

În acest sens, inculpatul a transmis la data de 7 ianuarie 2015, mesaje tip SMS minorei J., din care au rezultat amenințările cu darea în vileag către părinții săi, a relațiilor intime pe care minora le-a avut cu inculpatul E. și cu el, relații despre care părinții martorei nu aveau cunoștință, mesaje care au influențat-o pe martoră în sensul că i-au provocat un sentiment de teamă și panică, fiind dispusă să facă tot posibilul pentru ca inculpatul să nu pună în aplicare amenințările.

Din declarația martorei cu identitate protejată J. a rezultat că în luna decembrie 2014 a început relația cu inculpatul A., acesta comportându-se agresiv cu martora, a avut pretenția să se îmbrace numai în negru și să se machieze strident, dorea să fie mereu la dispoziția sa, a obligat-o să-i dea numărul de telefon al mamei sale, iar când a încercat să iasă din această relație intimă, inculpatul a amenințat-o constant pe martoră că o va suna la telefon pe mama sa și îi va spune de relațiile sale cu inculpatul E., respectiv cele derulate cu el, dacă nu va face ce spune inculpatul A.

Martora cu identitate protejată a mai arătat că și după despărțirea de inculpatul A., întrucât o șantaja, trebuia să facă ceea ce zicea el, adică să fie la dispoziția sa, să-l însoțească la ieșirile în oraș, să aibă relații sexuale.

Conform disp. art 207 alin. (1) C. pen., șantajul constă în constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial pentru sine ori pentru altul.

Potrivit art. 207 alin. (2) C. pen., constă în infracțiunea de șantaj și fapta de amenințare cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată ori pentru un membru de familie, în scopul prevăzut de alin. (1) al aceluiași articol.

În speța de față se poate constata că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj în forma prev. de art. 207 alin. (1), (2) C. pen., atât sub aspectul laturii obiective cât și a celei subiective, raportat la starea de fapt reținută de instanță pe baza materialului probator existent în dosarul de urmărire penală, mai precis conținutul mesajului tip SMS din data de 7 ianuarie 2015, declarația martorei cu identitate protejată J. care se coroborează cu declarația de recunoaștere a inculpatului A. dată atât în etapa urmăririi penale, cât și în fața instanței, respectiv fapta de a da în vileag relațiile intime ale minorei J., pe care aceasta le-a avut cu inculpații E. și cu el, despre care părinții minorei nu aveau cunoștință, prin intermediul mesajelor tip SMS, care au stârnit teama și panica minorei, scopul fiind de a o constrânge psihic pe aceasta, pentru a renunța la decizia de rupere a relației amoroase.

Cu privire la solicitarea de a se dispune achitarea inculpatului A. pentru această infracțiune în temeiul disp. art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., raportat la faptul că ar lipsi intenția cerută de lege întrucât inculpatul și-ar fi retras cuvintele amenințătoare și ar fi restabilit lucrurile între el și persoana vătămată, instanța apreciază că această cerere nu are nicio bază juridică întrucât infracțiunea s-a consumat în momentul folosirii amenințărilor referitoare la darea în vileag către mama minorei, a aspectelor legate de viața intimă a minorei cu inculpatul personal și cu inculpatul E., în scopul restabilirii relației amoroase dintre inculpatul A. și martora cu identitate protejată J.

Deși inițial inculpatul A., în scris, a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei menționate mai sus, din infracțiunea de șantaj, prev. de art. 207 alin. (1) și (2) C. pen. în cea de amenințare, prev. de art. 206 C. pen., la termenul de judecată din 10 februarie 2016, personal a renunțat la această cerere, astfel că instanța nu va mai analiza și acest aspect.

În sarcina inculpatului A. a fost reținută și infracțiunea de favorizare a infractorului, prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. cu privire la numitul O., inculpat și acesta în prezentul dosar, însă pentru o altă infracțiune decât cea la care se referă activitatea inculpatului A., respectiv cea prev. de art. 216 C. pen.

Astfel, în mod corect s-a reținut în sarcina inculpatului A., că în cursul lunii ianuarie 2015 l-a cunoscut pe inculpatul O., prieten apropiat al inculpatului E., care era cercetat în mai multe dosare penale de autoritățile germane, că l-ar fi ajutat pe acesta în obținerea unui certificat de naștere care să ateste existența calității de cetățean român, născut pe teritoriul României, în condițiile în care numitul O. este o persoană fără cetățenie, apatrid, iar motivul pentru care căuta să obțină un nou certificat de naștere sub numele de "P.", s-a datorat faptului că era urmărit în vederea executării unui mandat de arestare emis de autoritățile germane, respectiv Parchetul Augsburg.

În concret, inculpatul A. a intervenit la martorul R., avocat în cadrul Baroului Timiș, în vederea obținerii certificatului de naștere menționat, urmând ca ulterior să fie obținută și cartea de identitate pe numele de "P. ", scopul întregului demers fiind acela ca inculpatul O. să nu fie depistat și tras la răspundere penală de autoritățile germane.

Această stare de fapt rezultă atât din declarația martorului R. din care rezultă că în cursul lunii martie 2015, inculpatul A. l-a însoțit pe inculpatul O. la biroul său de avocatură, solicitând ajutorul în calitate de avocat, întrucât are probleme legate de actele de identitate și să se ocupe de rezolvarea acestor probleme.

Din declarația inculpatului O. rezultă că inculpatul A., la rugămintea inculpatului O., a mers împreună cu acesta la avocatul R. să se ocupe de problema emiterii documentelor de identitate din România, cunoscând de problemele de natură penală din Germania, după ce în prealabil inculpatul O. a pus la dispoziția inculpatului A. serviciile unui zugrav, plătindu-i lucrarea efectuată de acesta.

Inclusiv din declarația inculpatului A. dată în cursul urmăririi penale rezultă că l-a cunoscut pe inculpatul O. prin intermediul inculpatului E., știa că este urmărit penal în Germania, că este apatrid, și pentru ca autoritățile germane să nu-l poată depista, inculpatul O. a cerut ajutorul inculpatului A. să dobândească o carte de identitate, motiv pentru care l-a condus pe inculpatul O. la cabinetul avocatului R., fără însă să detalieze elementele legate de cercetările derulate de autoritățile germane cu privire la inculpatul O.

Potrivit disp. art. 269 alin. (1) C. pen., infracțiunea de favorizare a făptuitorului constă în ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate.

În speța de față se poate observa că inculpatul A., prin demersurile pe care le-a efectuat, respectiv de a dobândi documente de identitate cu numele de "P." de către inculpatul O., cercetat de către autoritățile judiciare germane pentru mai multe infracțiuni, în scopul de a evita sau îngreuna depistarea acestui inculpat de către autoritățile judiciare germane, fiind vizat de executarea unui mandat de arestare emis de Parchetul Augsburg - Germania, cunoscând aceste elemente, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 269 alin. (1) C. pen., atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective.

Inculpatul A. a recunoscut faptele descrise cu privire la această infracțiune, însă a solicitat achitarea sa în temeiul disp. art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cu motivația că fapta nu este prevăzută de legea penală și nici nu a fost săvârșită de inculpat cu vinovăția prevăzută de lege.

Solicitarea inculpatului se bazează pe apărarea că inculpatul nu cunoștea problemele judiciare ale inculpatului O. din Germania și chiar dacă le-ar fi cunoscut, împrejurarea că i-a mijlocit doar accesul la serviciile unui avocat pentru a urma o procedură legală de schimbare a numelui, nu poate avea semnificația unui act infracțional pentru care să poată fi condamnat.

Această apărare însă nu poate fi acceptată de instanță, întrucât demersurile făcute de către inculpatul A. pentru ca martorul R., în calitate de avocat, să efectueze formalitățile de schimbare a numelui, au fost în sensul ca inculpatul O. să nu poată fi identificat și tras la răspundere penală de autoritățile germane, fiind vizat de un mandat de arestare emis de autoritățile germane, fapta neputând fi minimalizată doar la îndrumarea către un avocat, așa cum se susține în apărările formulate, inculpații A. și O. declarând în mod expres că primul avea cunoștință de problemele legale ale celui de-al doilea cu autoritățile din Germania și că demersurile care urmează să fie efectuate sunt tocmai pentru a fi induse în eroare aceste autorități cu privire la identitatea inculpatului O.

În aceste condiții, solicitarea de achitare a inculpatului în baza disp. art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. este total nefondată, neavând niciun fel de suport juridic, întrucât fapta este prevăzută de legea penală și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, cu intenție directă.

Având în vedere întregul material probator administrat în cauză, inclusiv declarația de recunoaștere a inculpatului A. atât în faza urmăririi penale cât și în faza judecății, se poate constata că, cele trei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului au fost dovedite dincolo de orice dubiu, prezumția de nevinovăție fiind răsturnată în speța de față, impunându-se sancționarea penală a inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia.

Împotriva hotărârii pronunțată de prima instanță au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul A.

Parchetul a criticat sentința pentru motive de nelegalitate, constând în aceea că instanța de fond a dispus executarea pedepsei complementare prevăzută de art. 66 C. pen., cu încălcarea dispozițiilor art. 68 alin. (7) lit. b) C. pen.

Parchetul a apreciat că hotărârea este și netemeinică, impunându-se majorarea pedepsei în raport cu gravitatea faptelor săvârșite de inculpat.

Inculpatul A. a solicitat desființarea hotărârii și în rejudecare, achitarea sa pentru infracțiunea de favorizarea făptuitorului, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Examinând apelurile declarate prin prisma criticilor invocate, se constată următoarele:

Inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: folosirea serviciilor unei persoane exploatate constând în aceea că, în cursul anului 2014, inculpatul A. a intrat în anturajul membrilor grupării infracționale compuse din inculpații E., F., G. și H., inculpatul E. plasându-i mai multe tinere în vederea întreținerii de relații sexuale, care se consumau în urma unor petreceri organizate de acesta, în imobilul său. Ulterior același inculpat E. i-a închiriat inculpatului A. un alt imobil pe care l-a deținut pe aceeași stradă, unde a început să organizeze, personal, petreceri la care au participat persoanele minore aduse de inculpatul E.; șantaj prevăzută de art. 207 alin. (1) și (2) C. pen., constând în aceea că, după ce a stabilit o relație cu martora cu identitate protejată J., iar ca urmare a comportamentului abuziv pe care l-a avut cu aceasta, martora a întrerupt legătura cu inculpatul - acesta din urmă a trecut la acte de amenințare, de constrângere psihică a martorei, în scopul de a renunța la această hotărâre. Același inculpat, în cursul lunii ianuarie 2015, l-a cunoscut pe inculpatul O., prieten apropiat al inculpatului E., care era cercetat în mai multe dosare penale de autoritățile germane, l-a ajutat pe acesta în obținerea unui certificat de naștere care să ateste existența calității de cetățean român, născut pe teritoriul României, în condițiile în care numitul O. este o persoană fără cetățenie, apatrid, iar motivul pentru care căuta să obțină un nou certificat de naștere sub numele de "P."', s-a datorat faptului că era urmărit în vederea executării unui mandat de arestare emis de autoritățile germane, respectiv Parchetul Augsburg.

După sesizarea instanței, la primul termen de judecată inculpatul A. a arătat că recunoaște faptele, astfel cum sunt descrise în actul de sesizare solicitând judecarea sa în procedura simplificată prevăzută de art. 374 C. proc. pen.

În raport de manifestarea de voință exprimată de inculpat, instanța constatând ca fiind îndeplinite cerințele legii a procedat la judecarea cauzei, acordându-i-se beneficiile reducerii pedepsei cu o treime, conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În atare condiții, în cauză a fost aplicată procedura simplificată, iar critica în apel în ceea ce privește achitarea inculpatului pentru infracțiunea de favorizare a făptuitorului nu mai poate fi invocată.

Singurele critici permise în această procedură sunt cele care vizează legalitatea hotărârii prin prisma dispozițiilor art. 374 C. proc. pen., respectiv, netemeinicia acesteia.

Sub aspectul legalității sentinței pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 68 alin. (2) lit. b) C. pen., executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Cum în cauză, instanța de fond a dispus ca pedeapsa complementară să fie exercitată după executarea pedepsei principale, urmează ca hotărârea să fie reformată în aceste limite, pedeapsa complementară urmând a fi executată de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicată inculpatului A.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în baza art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., va admite apelul parchetului și va dispune ca pedeapsa complementară să fie executată de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte ca respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.

Văzând și dispozițiile art. 275 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 38/PI din 12 februarie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Desființează în parte sentința apelată, numai în ceea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și, rejudecând:

Dispune executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 aprilie 2016.

Procesat de GGC - NN

§ Cauze similare