ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 943/2022

Ședința publică din data de 04 mai 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 22.03.2021, sub nr. x/2021, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, a formulat contestație împotriva actelor de executare silită, solicitând admiterea contestației la executare și anularea tuturor măsurilor asigurătorii instituite de către Statul Român asupra sumelor de bani ale contestatoarei, în lipsa unui titlu executoriu valabil și a condițiilor preexistente obligatorii unei astfel de solicitări.

În drept, s-au invocat prevederile art. 260-art. 262, art. 213, Titlul X din Legea 207/2015 Codul de procedură fiscală, Regulamentul European 2010/24/UE.

2.1. Prin sentința civilă nr. 8564/2021 din 02 noiembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimată și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. Dacă domiciliul debitorului nu se află în țară, competentă să soluționeze cauza este judecătoria în a cărei circumscripție se află biroul executorului judecătoresc investit de creditor.

Constatând că debitoarea nu a făcut dovada domiciliului său cu acte de rezidență valabile la data sesizării organului de executare și reținând că aceasta nu are domiciliul în țară, iar sediul organului de executare este în mun. Cluj-Napoca, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentința civilă nr. 1338/2022 din 16 martie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată prin întâmpinare și nici la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, ci a fost invocată prin notele scrise formulate de intimată la data de 02 septembrie 2021.

Totodată a reținut că necompetența materială de ordine publică, neinvocată în termen, duce la decăderea intimatei din dreptul de a invoca această excepție. Drept urmare, a apreciat că Judecătoria Craiova este competentă să soluționeze cauza și, constatând ivit conflictul de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Craiova și Judecătoria Cluj-Napoca.

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, prin care a solicitat anularea tuturor măsurilor asigurătorii instituite de către Statul Român asupra sumelor de bani ale contestatoarei, în lipsa unui titlu executoriu valabil și a condițiilor preexistente obligatorii unei astfel de solicitări.

Prezentul conflict de competență a fost generat de interpretarea și aplicarea diferită pe care au dat-o instanțele aflate în conflict, a textelor de lege referitoare la excepția de necompetență teritorială privată, respectiv a condițiilor în care această excepție poate fi invocată.

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței executare, așa cum rezultă din dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 651 alin. (3) din același cod, potrivit cu care "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, "domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria î a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Din aceste prevederi legale rezultă că, în cazul contestației la executare, competența teritorială este una exclusivă, astfel încât, în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispozițiile procedurale care reglementează necompetența de ordine publică, potrivit 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În același timp, dispozițiile art. 130 și art. 131 C. proc. civ. prevăd anumite limite procedurale referitoare la posibilitatea și momentul invocării excepției de necompetență de ordine publică, stabilind obligația judecătorului de a verifica din oficiu competența la "primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", excepția pentru depășirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

În cauza dedusă judecății, prin cererea înregistrată la data de 22 martie 2021, pe rolul Judecătoriei Craiova, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, anularea tuturor măsurilor asigurătorii instituite de către Statul Român asupra sumelor de bani ale contestatoarei, în lipsa unui titlu executoriu valabil și a condițiilor preexistente obligatorii unei astfel de solicitări.

Prin întâmpinarea formulată la data de 21 aprilie 2021, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din data de 14 iunie 2021, primul termen la care părțile au fost legal citate și puteau pune concluzii, instanța a dispus amânarea cauzei pentru depunerea dosarului execuțional.

La data de 02 septembrie 2021, intimata a depus la dosar note scrise prin care a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Judecătoriei Craiova.

La termenele de judecată din data de 06 septembrie 2021 și 04 octombrie 2021, Judecătoria Craiova a acordat termen pentru a se face dovada că reclamanta contestatoare are reședința la Craiova, iar la 02 noiembrie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În acest context, Înalta Curte constată că primul termen de judecată, în sensul art. 130 alin. (2) C. proc. civ., cu procedura de citare legal îndeplinită, a fost termenul din 14 iunie 2021, când instanța a dispus amânarea cauzei instanța pentru depunerea dosarului execuțional.

Potrivit dispozițiilor art. 130 C. proc. civ., spre deosebire de necompetența generală a instanțelor judecătorești care poate fi invocată în orice stare a pricinii, necompetența materială și teritorială de ordine publică și cea de ordine privată pot fi invocate cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, iar, în raport de prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

În speță, excepția necompetenței teritoriale a fost invocată prin notele scrise depuse de intimată pentru cel de al doilea termen de judecată, respectiv la data de 02 septembrie 2021.

Ca atare, neinvocarea excepției necompetenței teritoriale, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, a avut ca efect consolidarea competenței Judecătoriei Craiova, aceasta devenind competentă să soluționeze cauza, nemaiputându-se dezînvesti ulterior, prin admiterea excepției de necompetență, în condițiile în care amânarea judecății la primul termen s-a dispus pentru depunerea dosarului execuțional.

Raportat tuturor considerentelor expuse, Înalta Curte reține că Judecătoria Cornetu este competentă să soluționeze cauza, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 mai 2022.