ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 965/2021

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curtii de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 23.01.2014, sub numărul x/2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/18.07.1996 emis de Secretariatul General al Guvernului în favoarea S.C. Snagov S.A. (actuala RA-APPS), în limita suprafeței de 1.480 mp situat în Com. Snagov, sola cadastrală 64, parcela x, jud. Ilfov.

Prin sentința nr. 1254 din 1 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Secretariatul General al Guvernului, Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", ca neîntemeiată; s-a încuviințat cererea de majorare a onorariului expertului, pentru suma de 2.100 RON și a fost obligată reclamanta la plata către expert a sumei de 2.100 RON reprezentând diferență onorariu.

Împotriva sentinței nr. 1254 din 1 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, reținând cauza spre rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că, deși a reținut că suprafața de teren de 1480 mp în litigiu a făcut obiectul procesului-verbal din 31.05.1995, instanța de fond a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamant ca urmare a nelegalei rețineri a efectului pozitiv al puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 3351/10.11.2004 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2003, fără ca vreuna dintre părți să o invoce ori instanța să o pună în discuție.

În ceea ce privește esența efectului pozitiv al lucrului judecat a sentinței nr. 3351/2004, prin care s-a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de punere în posesie nr. x/13.12.2002 în care este înscrisă suprafața de 1480 mp în litigiu, instanța reținând în considerente că la data emiterii procesului-verbal de punere în posesie acest teren nu se afla la dispoziția Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991, ci în patrimoniul RAAPPS, ca urmare a H.G. nr. 445/1995, însă instanței respective i s-a ascuns, cu intenție certă, de către reclamanta RA APPS în înțelegerea frauduloasă cu pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Snagov, că în realitate RA APPS nu a deținut niciodată auprafața de teren de 1480 mp, întrucât anterior comasării prin absorbție a Snagov S.A., aceasta din urmă a predat Comisiei Locale de Fond Funciar, prin procesul-verbal din 31.05.1995, o serie întreagă de terenuri, printre care și poziția nr. x, la care se afla și terenul de 1700 mp din care face parte terenul de 1480 mp în litigiu.

Astfel, dezlegarea data chestiunii litigioase prin sentința nr. 3351/10.11.2004 este total greșită, însă nu din culpa instanței, ci din cauza prezentării intenționate de către reclamanta RA APPS, a unei situații de drept și de fapt false, într-o vădită și de netăgăduit înțelegere frauduloasă cu pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Snagov din respectiva cauză, și în prezentul dosar, prin întâmpinarea formulată, RA APPS dând dovadă de aceeași rea-credință invocând incidența procesului-verbal din 31.05.1995.

A mai susținut recurentul că încă de la data de 31.05/1995, prin Procesul-verbal încheiat de S.C. Snagov S.A. cu Primăria Snagov, posesia suprafeței de 1.700 mp aferentă Vilei 24 a fost transmisă de aceasta către Primăria Comunei Snagov și pusă la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar.

La data de 17.07.1995, când, conform art. 2 din H.G. nr. 445/1995, a avut loc comasarea prin absorbție a S.C. Snagov S.A. cu RA-APPS, în patrimoniul societății absorbite S.C. Snagov S.A. nu se mai găsea dreptul de administrare asupra suprafeței de 1.700 mp aferentă Vilei 24, ce ieșise din patrimoniul acesteia încă din data de 31.05.1995, în baza Procesului-verbal încheiat cu Primăria Snagov. Pe cale de consecință, neexistând în patrimoniul societății absorbite S.C. Snagov S.A.. dreptul de administrare asupra suprafeței în cauză nu a putut fi preluat în patrimoniul RA-APPS ca urmare a comasării prin absorbție.

Consecința cea mai importantă a inexistenței, după data de 31.05.1995, a dreptului de administrare în numele Statului român asupra suprafeței de 1.700 mp aferentă Vilei 24 și, în mod evident, a posesiei asupra terenului respectiv o constituie imposibilitatea cuprinderii acestei suprafețe de 1.700 mp în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, deoarece doar terenurile deținute cu titlu de administrare în numele Statului de către respectivele societăți comerciale puteau face obiectul atestării dreptului de proprietate și, deci, al unui Certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă RA APPS a solicitat respingerea recursului și menținerea în tot a sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, în opinia sa, prima instanță făcând o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale incidente situației de fapt reținute.

În esență, a arătat că, în mod corect, prima instanță, valorificând probatoriul administrat în cauză, respectiv a sentinței nr. 3351/2004 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare, a constatat că această hotărâre este opozabilă și reclamantului A., în condițiile art. 435 C. proc. civ., în calitatea sa de successor cu titlu particular al lui B., cu privire la terenul în suprafață de 1480 mp, tarlaua x, parcela x, Snagov, Ilfov.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a solicitat respingerea apărărilor invocate de pârâtă, reiterând în esență aspectele prezentate prin memoriul de recurs.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 4 septembrie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 3 februarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, când pronunțarea deciziei a fost amânată pentru data de 17 februarie 2021.

La data de 4 februarie 2021, intimatul Secretariatul General al Guvernului a depus la dosar note scrise, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru lipsa timbrajului și pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., pe fond, susținând că recursul este neîntemeiat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Totodată, instanța de recurs constată că excepția nulității recursului pentru lipsa timbrajului și pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocate de intimatul Secretariatul General al Guvernului prin notele scrise depuse la dosar la data de 4 februarie 2021, după reținerea cauzei în pronunțare și amânarea prounțării deciziei, nu mai pot fi puse în discuție în această etapă procedural, în raport de dispozițiile art. 208 alin. (2) C. proc. civ.

Instanța de contencios administartiv și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului, a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/18.07.1996 emis de Secretariatul General al Guvernului în favoarea S.C. SNAGOV S.A. (actuala RA-APPS), în limita suprafeței de 1.480 mp situat în Com. Snagov, sola cadastrală 64, parcela x, jud. Ilfov.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamantul invocând, cu titlu de critici, aspectele prezentate în fața primei instanțe, care au fost analizate de aceasta, considerentele fiind împărtășite de instanța de control judiciar.

Astfel, recurentul-reclamant a criticat sentința recurată, pentru nelegalitate, în ceea ce privește reținerea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat, în opinia sa, fiindu-i încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, întrucât acesta nu ar fi formulat apărări cu privire la incidența dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., pe fond, invocând înțelegerea frauduloasă dintre RA APPS si Comisia Locală Snagov cu privire la suprafața de teren de 1480 mp ce formeză obiectul prezentei cauze.

În primul rând, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile privind faptul că instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., fără să fie invocată de vreuna dintre părți ori de instanță din oficiu.

Astfel, se constată că prin întâmpinarea formulată la data de 23.09.2014, pentru termenul din data de 01.10.2014, pârâta RA APPS a invocat, cu titlu de apărare, sentința nr. 3551/2004 a Judecătoriei Buftea vizând efectul acestei hotărâri, instanța punându-i în vedere pârâtei să facă dovada caracterului definitiv al acesteia, tocmai din perspectiva analizării incidenței dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., hotărâre a cărei incidență a fost invocată și prin întâmpinarea formulată de pârâtul Secretariatul General al Guvernului.

Or, aceste întâmpinări i-au fost comunicate reclamantului, caruia instanța i-a pus în vedere, alături de pârâta RA APPS, la termenul din 01.10.2014, să depună la dosar sentința nr. x/2004, iar, la termenul din 21 mai 2015, instanța a stabilit în sarcina pârâtei obligației dovedirii caracterului definititiv al sentinței respective, astfel că nu se poate reține încălcarea dreptului la apărare ori a dreptului la un proces echitabil în sensul invocat de recurentul-reclamant.

În ceea ce privește alegațiile recurentului pe fondul cauzei, Înalta Curte reține că, la data de 31.05.1995, S.C. Snagov S.A. (în prezent Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat"- Patrimoniul S.C. Snagov S.A. a fost transmis RA APPS în baza Protocolului de predare-primire în anul 1996, conform dispozițiilor art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 445/1995) a încheiat cu Primăria Comunei Snagov proces-verbal prin care S.C. Snagov S.A. a lăsat la dispoziția Comisiei locale de fond funciar a Comunei Snagov mai multe suprafețe de teren prin care si suprafața de 1700 mp la anexa vilei 24 .

La data de 18.07.1996 pârâtul Secretariatul General al Guvernului a emis în favoarea pârâtei Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat" (succesor al S.C. Snagov S.A. certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x pentru suprafața de 825,626 m

2

. .

În acest context, în mod corect judecătorul fondului a reținut că, din raportul de expertiză întocmit în cauză coroborat cu înscrisurile atașate, respectiv anexe la certificatul de atestare a dreptului de proprietate, rezultă că în cadrul acestui certificat a fost inclusă tarlaua x în care se regăsesc vilele 23A, 24, 25, 67 și 24A în suprafață de 22.326 mp, fiind inclusă și suprafața de 1700 mp la anexa vilei 24, ce a fost menționată în procesul-verbal din 31.05.1995.

La data de 13.12.2002 a fost întocmit procesul-verbal de punere în posesie nr. x prin care domnul C. a fost pus în posesie cu privire la suprafața de teren de 1480 mp

2

teren arabil situat în Com. Snagov, sola cadastrală 64, parcela x, jud. Ilfov (filele x vol. I).

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/24.09.2003 de BNP D., reclamantul A. a cumpărat suprafața de teren de 1480 mp

2

teren arabil situat în Com. Snagov, sola cadastrală 64, parcela x, jud. Ilfov de la numitul B., care dobândise terenul de la doamna E., moștenitoarea lui C. (dosar fond).

Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/03.02.2005 de BNP F. reclamantul A. a înstrăinat suprafața de 1480 mp

2

teren arabil situat în Com. Snagov, sola cadastrală 64, parcela x, jud. Ilfov către G.(filele x vol. I).

Din raportul de expertiză efectuat în cauză coroborat cu înscrisurile atașate rezultă că suprafața de 1700 mp se află în perimetrul anexei la vila 24 (denumită în planuri și vila 24A) și că nu există niciun plan prin care să se stabilească în mod direct unde sunt amplasați cei 1700 mp.

În condițiile în care în privința suprafeței de 1700 mp a existat intenția de a fi pusă la dispoziția Comisiei de aplicare a Legii 18/1991 a Com. Snagov în vedere reconstituirii/constituirii dreptului de proprietate, în mod corect au reținut experții că această suprafață ar fi trebuit să fie liberă de construcții.

Pe baza Planului de situație realizat în baza H.G. nr. 834/1991 ce a stat la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. x nr. 009/18.07.1996 experții au identificat suprafața vilei 24 și a vilei 24 A. Astfel, vila 24 are o suprafața de 4774 mp, iar vila 24 A (identificată și sub denumirea anexa la vila 24) are o suprafață de 4637 mp. Pe baza acestui plan a fost identificată zona liberă de construcții în care ar putea fi suprafața de 1700 mp, reprezentată grafic în anexa 4 la raport .

Din analiza planului de încadrare în zonă și a schiței anexate la procesul-verbal de punere în posesie nr. x/13.12.2002 în care sunt indicate vecinătățile pentru parcela de 1480 mp, experții au reținut, în mod corect, că această suprafață se suprapune cu terenul de 1700 mp, fiind reprezentată grafic în anexa 5 a raportului de expertiză .

În acest context factual, Înalta Curte reține că suprafață de 1480 mp

2

teren arabil situat în Com. Snagov, sola cadastrală 64, parcela x, jud. Ilfov în privința căruia a fost emis procesul-verbal de punere în posesie nr. x/13.02.2002 a format obiectul procesului-verbal din 31.05.1995 încheiat între S.C. Snagov S.A. (în prezenta Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat") și Comisia locală de fond funciar a com. Snagov și al certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/18.07.1996 emis de Secretariatul general al Guvernului României în favoarea S.C. H.(în prezenta Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat").

Totodată, instanța de control judiciar constată că, în mod corect a analizat instanța de fond dacă la data emiteri certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/18.07.1996 terenul indicat se mai afla în patrimoniul S.C. Snagov S.A. sau se afla la dispoziția Comisiei locale de fond funciar a com. Snagov conform procesului-verbal din 31.05.1995.

Astfel, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 330/16.03.2001 a Curții de Apel București pronunțată în dosarul nr. x/2000 definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 2888/08.10.2002 s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de Comisia Locala Snagov pentru aplicarea Legii 18/1991 în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului și a fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat" în favoarea pârâtului. Acțiunea a avut ca obiect modificarea Anexei 4 la H.G. nr. 854/2000 privind organizarea și funcționarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat" - Lista cuprinzând bunurile imobile aflate în administrarea R.A. A.P.P.S care trec din domeniul public în domeniul privat al Statutului - Sucursala pentru Reprezentare și Protocol Snagov, în sensul eliminării bunurilor imobile care au făcut obiectul procesului-verbal din 31.05.1995.

Prin sentința nr. 330/16.03.2001, Curtea de Apel București a stabilit că prin procesul-verbal din 31.05.1995 suprafețele de teren menționate urmau a fi lăsate la dispoziția Comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991 comunei Snagov. Acest document nu reprezintă un document de predare-primire între părți, ci consfințește numai o înțelegere ce uram să fie pusă în aplicare. Prin intervenierea H.G. 445/22.06.1995, ulterior protocolului în discuție, nu s-a mai putut da eficiență protocolului încheiat la 31.05.1995, imobilele evidențiate în anexa 4 a H.G. nr. 856/2000, intrând în administrarea RA APPS în baza Protocolului de predare-primire încheiat între S.C. Snagov S.A. și RA APPS în data de 25.03.1996.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 3351/10.11.2004 a Judecătoriei Buftea pronunțată în dosarul nr. x/2003 definitivă și irevocabilă prin neapelare a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat" în contradictoriu cu E. și Comisia Locala Snagov pentru Aplicarea Legii 18/1991, a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de punere în posesie a autorului pârâtei E., numitul C. emis la data de 13.02.2002 sub nr. 106111 de pârâta Comisia Locală Snagov pentru aplicarea Legii 18/1991 cu privire la terenul în suprafață de 1480 mp situat în intravilanul comunei Snagov, jud. Ilfov tarlaua x, parcela x, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/13.02.2002 de către BNP D. încheiat între E. și B. .

Înalta Curte reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ. care statuează că "Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.", reglementând efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, privită ca efect al hotărârii judecătorești definitive, conform căreia chestiunile dezlegate în cadrul unei hotărâri judecătorești definitive nu mai pot fi puse în discuție într-un litigiu ulterior.

În aceste condiții se constată că sentința civilă nr. 3351/10.11.2004 definitivă prin neapelare este opozabilă și reclamantului A. în condițiile art. 435 alin. (1) C. proc. civ., în calitatea sa de succesor cu titlu particular al numitului B. cu privire la terenul în suprafață de 1480 mp situat în intravilanul comunei Snagov, jud. Ilfov tarlaua x, parcela x

Prin sentința civilă nr. 3351/10.11.2004 s-a stabilit că prin procesul-verbal emis la data de 13.12.2020 sub nr. x de către pârâta Comisia Locală Snagov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a fost pus în posesie numitul C., autorul pârâtei E.(certificat de moștenitor suplimentar nr. 182/13.12.2002) cu privire la suprafața de teren intravilan arabil de 1480 mp situat în tarlaua x, parcela x….terenul la care face referire procesul-verbal de punere în posesie nr. x/13.12.2012 se afla cuprins în suprafața de teren de 825.626 mp pentru care a fost emis S.C. Snagov S.A. certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x 18 nr. 0009/18.07.1996 de către Secretariatul General al Guvernului. Ori, prin H.G. nr. 445/1995 s-a aprobat comasarea, prin absorbție, a S.C. Snagov S.A. cu reclamanta R.A. "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat" aflată sub autoritatea Secretariatului General al Guvernului, reclamanta dobândind drepturile persoanelor juridice comasate și fiindu-i transmis patrimoniul acestora, astfel ca potrivit Anexei 3 la H.G. nr. 533/2002 acest teren figurează în administrarea reclamantei…..Cum la data emiterii procesului-verbal procesului-verbal de punere în posesie nr. x/13.12.2002, în condițiile legii 18/1991, suprafața de 1480 mp situată în com. Snagov, sat Snagov, tarlaua x, parcela x nu se afla la dispoziția Comisiei de aplicare a Legii 18/1991, se constată că nu putea face în mod valabil obiectul punerii în posesie a autorului pârâtei E..

Rezultă, așadar, că prin procesul-verbal din 31.05.1995 terenul în suprafață de 1480 mp situat în intravilanul comunei Snagov, jud. Ilfov tarlaua x, parcela x nu a fost pus de S.C. Snagov S.A. la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar a Comunei Snagov și a intrat în administrarea RA APPS în baza Protocolului de predare-primire încheiat între S.C. Snagov S.A. și RA APPS în data de 25.03.1996, înțelegerea frauduloasă dintre RA APPS și Comisia Locală de Fond Funciar Snagov invocată de recurent fiind lipsită de suport.

În aceste condiții, în mod judicios, a apreciat prima instanță că nu se impune anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/18.07.1996 emis de Secretariatul General al Guvernului României în favoarea S.C. Snagov S.A. (în prezenta Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat") în limita suprafeței de 1480 mp situat în intravilanul comunei Snagov, jud. Ilfov tarlaua x, parcela x.

În concluzie, Înalta Curte reține că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente circumstanțelor factuale reținute, motivele de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 1254 din 1 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2021.