ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4489/2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantă Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale Unitatea Teritorială 515 - București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice București și Agenția Națională de Administrare Fiscală, anularea Deciziei nr. x de soluționare a contestației, a Deciziei de impunere nr. x/31.01.2014 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/31.01.2014.

Prin Sentința nr. 3114 din 23.11.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității petițelor 1 și 2 din cererea de chemare în judecată, invocată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, și a respins cererea ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 3604 din 29.10.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității recursului, a admis recursul formulat de reclamantă, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut lipsa motivării concrete și efective în fapt și în drept, apreciind astfel că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului cererii, care presupune existența tuturor elementelor prin prisma cărora să fie examinată legalitatea hotărârii judecătorești.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015*, iar în rejudecare a fost încuviințată din oficiu proba cu expertiză în specialitatea "fiscalitate".

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2462 din 28 octombrie 2019, în fond după casare, a admis în parte cererea formulată de reclamantă, a anulat Decizia de soluționare a contestației nr. x din 25.07.2014, emisă de pârâta ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Decizia de impunere nr. x/31.01.2014, emisă de Administrația Sectorului 1 a Municipiului București, și Raportul de inspecție fiscală nr. x/31.01.2014, emis de Administrația Finanțelor Publice Sector 1, situația fiscală a reclamantei urmând a fi reevaluată în lumina considerentelor sentinței.

Totodată, a obligat pârâtele, în solidar, la plata sumei de 2500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert, către reclamantă.

De asemenea, a încuviințat cererea de majorare a onorariului de expert, pentru suma de 4000 RON, obligând reclamanta la plata către expert a sumei de 3000 RON, reprezentând diferență onorariu.

În ceea ce privește suma în cuantum de 3.525.273 RON, reprezentând TVA deductibil, instanța de fond a reținut că nu există identitate între cantitățile de păcură ce au format obiectul facturilor fiscale emise de Termocentrale S.A. și facturii fiscale nr. x/10.07.2009 emisă de Regia Autonomă pentru Activități Nucleare și cantitățile de păcură ce au format obiectul contractelor de împrumut din 2012, în exercitarea cărora reclamanta a emis facturile fiscale nr. x din 1.03.2012 și nr. y din 2.04.2012, referitor la dobânzile calculate conform art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 122/2011.

Cu privire la suma în cuantum de 1.816.900 RON reprezentând TVA colectată, instanța de fond a apreciat că "operațiunea de percepere a dobânzii drept echivalent al folosinței cantităților de păcură împrumutate nu intră în sfera de incidență a TVA și astfel se impune anularea actelor administrativ-fiscale în limita sumei de 1.816.000 RON TVA de colectat, precum și în temeiul principiului accesorium sequitur principale, a accesoriilor în cuantum de 515.926 RON dobânzi și 242.938 RON penalități (...)".

Față de cele reținute de prima instanță recurentele-pârâte invocă interpretarea greșită a disp. art. 145 Codul fiscal.

Susțin recurentele-pârâte că achizițiile de păcură efectuate de intimata-reclamantă în anul 2009, de la Termoelectrica S.A. și Regia Autonomă pentru Activități Nucleare, nu au fost destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile, având în vedere că păcura achiziționată a fost acordată cu titlu de împrumut în baza O.U.G. nr. 122/2011, iar această operațiune este scutită de TVA.

Întrucât condiția impusă de prevederile art. 145 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, pentru exercitarea dreptului de deducere, este realizarea de operațiuni taxabile, în mod corect s-a dispus ajustarea dreptului de deducere a TVA în sumă de 3.525.273 RON, aferentă achiziției de păcură.

În cazul în care instituția publică ar fi considerat că operațiunile de împrumut de bunuri se încadrează la art. 141 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ANRSPS -UT 515 ar fi trebuit să înregistreze sumele reprezentând c/valoarea dobânzilor la rândurile de livrări de bunuri și prestări de servicii exercitate fără drept de deducere.

Cu privire la TVA în cuantum de 1.816.900 RON, precum și la accesoriile aferente constând în majorări de întârziere și penalități de întârziere, recurentele-pârâte susțin că intimata-reclamantă a obținut în perioada 1.08.2009 - 30.06.2011 venituri din dobânzi aferente împrumuturilor de produse energetice (păcură) acordate pentru unele centrale electrice și termice, în baza O.U.G. nr. 117/2008 și O.G. nr. 3/2010.

Aceste acte normative nu prevedeau scutirea de TVA a sumelor pretinse pentru serviciile de împrumut de produse energetice (dobânzi), pentru perioada 1.08.2009 - 30.06.2011, însă intimata-reclamantă a considerat că veniturile realizate din dobânzile sus-menționate sunt scutite de TVA.

Dobânzile sunt operațiuni care intră în baza impozabilă pentru calculul TVA, motiv pentru care au fost încălcate disp. art. 125

1

, art. 126 alin. (1), art. 127, art. 129 alin. (1) și alin. (3) lit. d), art. 137 și art. 140 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, iar intimata avea obligația să calculeze și să evidențieze TVA colectată în sumă de 1.816.900 RON.

Recurentele-pârâte critică și obligarea acestora, în solidar la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă a sumei de 2.500 RON, onorariu de expert, în condițiile în care nu sunt îndeplinite disp. art. 451 - 453 din C. proc. civ., acțiunea a fost admisă în parte, iar lucrarea expertului nu prezintă o complexitate deosebită.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte urmează să stabilească dacă suma în cuantum de 5.342.173, plus majorări de întârziere în sumă de 515.926 RON și penalități de întârziere în sumă de 242.938 RON a fost corect respinsă la rambursare de către organele fiscale recurente.

În speță, suma de 3.525.273 RON reprezintă ajustare inițială a TVA din facturile de păcură emise de Termoelectrica S.A. și Regia Autonomă pentru Activități Nucleare.

Reclamantele-pârâte au apreciat că în baza facturilor emise în anul 2009 de cele două entități economice, intimata-reclamantă s-a aprovizionat cu păcură, aceeași cantitate achiziționată fiind împrumutată în perioada 1.01.2012 - 31.12.2012, în baza prevederilor O.U.G. nr. 122/2011, operațiunea fiind scutită de TVA, fără drept de deducere conform prevederilor Codul fiscal.

Astfel, dobânda reprezentând contrapartida pentru prestarea de servicii - împrumut de combustibil scos de la rezerva de stat - este scutită de TVA, potrivit disp. art. 3 din O.U.G. nr. 122/2011.

S-a mai arătat că nu este îndeplinită condiția impusă de prevederile art. 145 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, achizițiile de păcură din anul 2009, nu a fost destinată utilizării în folosul operațiunilor taxabile.

Instanța de fond a constatat, pe baza probelor administrate în dosar, că nu există identitate între cantitățile de păcură ce au format obiectul facturilor fiscale din anul 2009 emise de cele două entități și cantitățile de păcură ce au format obiectul contractelor de împrumut din anul 2012, pentru care intimata-reclamantă a emis facturile fiscale nr. x din 1.03.2012 și nr. y din 2.04.2012, ce reprezintă calculul dobânzilor în conformitate cu art. 3 din O.U.G. nr. 122/2011.

Înalta Curte reține că recurentele-pârâte susțin teza imposibilității identificării cantităților de păcură achiziționate în baza O.U.G. nr. 117/2008 și cantitățile de păcură ce au făcut obiectul contractelor de împrumut încheiate în anul 2012, în temeiul O.U.G. nr. 122/2011, deoarece depozitarea păcurei se efectuează în rezervoare comune.

Înalta Curte, în acord cu soluția primei instanțe, consideră că cele invocate de organele fiscale reprezintă un argument în favoarea apărărilor formulate de intimata-reclamantă și nu poate susține teza recurentelor.

Din probele administrate în cauză reiese faptul că cele două cantități de păcură nu sunt identice, astfel că motivele de nelegalitate sunt nefondate.

Cu privire la suma în cuantum de 1.816.900 RON TVA colectată, precum și accesoriile constând în majorări de întârziere și penalități de întârziere, recurentele-pârâte susțin că veniturile din dobânzi aferente împrumuturilor de păcură din perioada 1.08.2009 - 30.06.2011 nu sunt scutite de TVA și intră în baza impozabilă pentru calculul acestei taxe.

Deși intimata-reclamantă a calculat lunar dobânda, inclusiv TVA, nu a evidențiat și taxa colectată aferentă, fapt ce contravine prevederilor legale din Codul fiscal enumerate în cuprinsul motivelor de recurs.

Înalta Curte constată că împrumuturile în cauză s-au desfășurat în baza disp. art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 117/2008 și O.G. nr. 3/2010.

Aceste prevederile legale stabilesc că pentru cantitățile de combustibili împrumutate se percep dobânzi practicate la nivelul pieței, fără să existe nicio dispoziție în legătură cu obligația de colectare a TVA.

Dobânzile au fost virate bugetului de stat, prin urmare sunt venituri ale statului și nu poate fi pretinsă colectarea TVA asupra acestor sume, operațiunea fiind încadrată corect de către intimata-reclamantă la art. 141 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal - Legea nr. 571/2003 - operațiuni scutite de TVA și anume "prestări servicii de natură financiar-bancară".

Operațiunea de împrumut de combustibil nu este o livrare de bunuri, cum în mod greșit au considerat recurentele-pârâte.

În privința sumei de 2.500 RON, onorariu expert, urmează să se rețină că instanța de fond a valorificat raportul de expertiză efectuat în dosar, cuantumul acesteia nu este exagerat în raport de munca expertului. Mai mult, instanța de fond a majorat onorariul cu suma de 3.000 RON, ținând seama tocmai de importanța probei în coroborarea cu celelalte probe administrate.

Față de acestea, în temeiul disp. art. 496 din C. proc. civ., coroborate cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează să se respingă recursurile ca nefondate.

Cu privire la cererea intimatei-reclamante de obligare a recurentelor la plata sumei de 5.500 RON reprezentând onorariu de expert, urmează să fie respinsă, întrucât reclamanta nu a formulat cale de atac împotriva sentinței primei instanțe, dispozițiile hotărârii rămânând sub acest aspect definitive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice București și Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 2462 din 28 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Respinge cererea de obligare a recurentelor-pârâte la plata onorariului de expert în sumă de 5.500 RON.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 octombrie, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

GGC - MM