ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 95/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 95/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2021
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, admiterea cererii de repunere în termenul de prescripție și obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești pentru perioada 18.05.2012-18.05.2014, când a participat la misiunea internațională de menținere a păcii în Republica Congo, organizată sub egida ONU, astfel cum sunt prevăzute de H.G. nr. 1086/2004; obligarea pârâtului la plata drepturilor prevăzute de H.G. nr. 1086/2004, pentru participarea reclamantului, în calitate de polițist, la misiunile internaționale în afara teritoriului statului român, pentru perioada 18.05.2012-18.05.2014, când reclamantul a participat la misiunea internațională de menținere a păcii în Republica Congo, organizată sub egida ONU, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1086/2004, astfel:
- diurna/zi- 45 EuroX cf. x zile= 32.535 Euro, cf. art. 1 alin. (1) lit. a) din H.G. Nr. 1086/2004 modificata si completata prin H.G. nr. x din 18.06.2008, act normativ clasificat "secret de serviciu."
- facilitarea legăturii cu familia- 1 Euro/ziX723=723 Euro, cf. Art. 3 din H.G. nr. 1086/2004 din modificata si completata prin H.G. nr. x din 18.06.2008, act normativ clasificat "secret de serviciu", precum și obligarea pârâtului la plata dobânzii legale calculată conform O.G. nr. 13/2011 de la data scadenței sumelor și până la plata efectivă a acestor sume.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința nr. 3004 din 16 iulie 2020, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținând incidența în cauză a prevederilor art. 10 alin. (3) teza întâi și alin. (4) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamantul are domiciliul în județul Bacău.
2.2. Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 687 din 3 decembrie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II a contencios administrativ si fiscal, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență, suspendând judecata cauzei.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Bacău a avut în vedere că reclamantul are domiciliul în Bacău și reședința în București, iar la stabilirea competenței teritoriale a instanței va fi avut în vedere locul unde reclamantul locuiește efectiv, în concluzie a apreciat că prin domiciliul reclamantului se înțelege adresa la care acesta locuiește în mod statornic și efectiv.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Argumente de fapt și de drept relevante
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.
Obiectul cererii deduse judecății vizează cererea de repunere în termenul de prescripție și obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești pentru perioada 18.05.2012-18.05.2014, când a participat la misiunea internațională de menținere a păcii în Republica Congo, organizată sub egida ONU, astfel cum sunt prevăzute de H.G. nr. 1086/2004; obligarea pârâtului la plata drepturilor prevăzute de H.G. nr. 1086/2004, pentru participarea reclamantului, în calitate de polițist, la misiunile internaționale în afara teritoriului statului român, pentru perioada 18.05.2012-18.05.2014, când reclamantul a participat la misiunea internațională de menținere a păcii în Republica Congo, organizată sub egida ONU, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1086/2004, astfel:
- diurna/zi- 45 EuroX cf. x zile= 32.535 Euro, cf. art. 1 alin. (1) lit. a) din H.G. Nr. 1086/2004 modificata si completata prin H.G. nr. x din 18.06.2008, act normativ clasificat "secret de serviciu."
- facilitarea legăturii cu familia- 1 Euro/ziX723=723 Euro, cf. Art. 3 din H.G. nr. 1086/2004 din modificata si completata prin H.G. nr. x din 18.06.2008, act normativ clasificat "secret de serviciu", precum și obligarea pârâtului la plata dobânzii legale calculată conform O.G. nr. 13/2011 de la data scadenței sumelor și până la plata efectivă a acestor sume.
Instanța de control judiciar constată că în cauză sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost prin Legea nr. 212/2018, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".
În cauză, se impune însă a fi tranșată noțiunea de domiciliu, în raport cu cele două adrese ale părții, respectiv locuința principală în Bacău și reședința în București.
Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înțelege locul unde persoana fizică declară că are locuința principală, iar "reședința" este locul unde persoana fizică are locuința secundară. Cele două noțiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenței populației, iar dovada fiecăreia se realizează prin mențiuni diferite în actul de identitate.
Art. 91 din același Cod prevede că "Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate".
Se observă că în C. proc. civ. se regăsește utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalității procedurii de citare, respectiv înștiințării corespunzătoare a părților aflate în litigiu, cu privire la existența și obiectul pricinii.
În materia contenciosului administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, statuează că:
"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.
Așadar, se constată că legiuitorul nu a utilizat alternativ cele două sintagme, cum se întâmplă în cazul procedurii de citare, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului și nu la reședința acestuia.
Dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt de strictă interpretare și nu se poate deroga de la competența teritorială exclusivă astfel reglementată, așa încât reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.
Prin urmare, având în vedere că domiciliul reclamantului se află pe raza județului Bacău, potrivit actului de identitate, acesta va fi avut în vedere la stabilirea competenței teritoriale, reședința unde partea are locuința secundară neputând fi invocată pentru o eventuală prorogare de competență.
Temeiul legal al regulatorului de competență
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din
C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române în favoarea Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2021.