ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3352/2021

Ședința publică din data de 3 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române prin Direcția Financiară, obligarea acestuia la acordarea drepturilor bănești cuvenite, și anume să se calculeze și să-i acorde, pentru misiunea internațională de menținere a păcii B. la care a participat în perioada 08.05.20141 1.05.2016, următoarele drepturi: l. diurna în valută - reglementată de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1086/2004, completată de H.G. s639/2008; 2. costurile pentru facilitarea legăturii cu familia de art. 3 din H.G. nr. 1086/2004, de la data părăsirii până la data intrării în țară; obligarea pârâtului la calcularea și la achitarea sumelor reprezentând despăgubiri, rezultate ca urmare a diferenței dintre drepturile solicitate de mai sus si drepturile acordate până in prezent, cu actualizarea sumelor cu coeficientul de inflație, de la data nașterii dreptului până la plata lor efectivă, precum și acordarea dobânzii legale potrivit prevederilor O.G. nr. 13/2011 actualizată privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești; repararea vătămării produse prin neacordarea drepturilor mai sus-menționate, vătămare ce are caracter continuu, care a debutat odată cu participarea sa la misiunea internațională și continuă până în prezent.

2.1. Prin sentința nr. 5760 din 10 noiembrie 2020, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârât, și a declinat competența de soluționare a în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținând că reclamantul are domiciliul în localitatea Baia Mare, județul Maramureș, caz în care sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 212/2018. Alegerea de domiciliu este o facilitate procesuală pusă la dispozitia părtilor care nu are legatură cu competenta teritorială de solutionare a cauzelor, neputand să o influenteze în vreun fel.

2.2. Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 692 din 28 aprilie 2021 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamant, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în esență, că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, iar prin noțiunea de domiciliu în sens procesual legiuitorul a avut în vedere locul unde partea locuiește în mod statornic și efectiv, fără a interesa adresa de domiciliu cu care aceasta figurează în evidențele publice.

Astfel, s-a avut în vedere că reclamantul locuiește în municipiul București, astfel cum rezultă din contractul de de închiriere depus la dosar, informație coroborată cu faptul că reclamantul deține calitatea de angajat al Inpectoratului General al Poliției Române, așadar domiciliul reclamantului este situat în raza de competență a Tribunalului București.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul demersului judiciar inițiat de reclamant îl constituie obligarea autorității publice pârâte la acordarea drepturilor bănești cuvenite, și anume să se calculeze și să-i acorde, pentru misiunea internațională de menținere a păcii B. la care a participat în perioada 08.05.20141 1.05.2016, următoarele drepturi: 1. diurna în valută - reglementată de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1086/2004, completată de H.G. s639/2008; 2. costurile pentru facilitarea legăturii cu familia de art. 3 din H.G. nr. 1086/2004, de la data părăsirii până la data intrării în țară; obligarea pârâtului la calcularea și la achitarea sumelor reprezentând despăgubiri, rezultate ca urmare a diferenței dintre drepturile solicitate de mai sus si drepturile acordate până in prezent, cu actualizarea sumelor cu coeficientul de inflație, de la data nașterii dreptului până la plata lor efectivă, precum și acordarea dobânzii legale potrivit prevederilor O.G. nr. 13/2011 actualizată privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești; repararea vătămării produse prin neacordarea drepturilor mai sus-menționate, vătămare ce are caracter continuu, care a debutat odată cu participarea sa la misiunea internațională și continuă până în prezent.

Instanța de control judiciar constată, cum de altfel au reținut și instanțele aflate în conflict negativ de competență, că în cauză sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

În cauză, se impune însă a fi tranșată noțiunea de domiciliu, în raport cu adresa părții de la locuința principală din județul Maramureș, astfel cum rezultă din actul de identitate, și adresa unde aceasta locuiește efectiv, respectiv reședința din București.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înțelege locul unde persoana fizică declară că are locuința principală, iar "reședința" este locul unde persoana fizică are locuința secundară. Cele două noțiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenței populației, iar dovada fiecăreia se realizează prin mențiuni diferite în actul de identitate.

Art. 91 din același Cod prevede că "Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate".

Se observă că în C. proc. civ. se regăsește utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalității procedurii de citare, respectiv înștiințării corespunzătoare a părților aflate în litigiu, cu privire la existența și obiectul pricinii.

În materia contenciosului administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018), statuează că "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

Așadar, se constată că legiuitorul nu a utilizat alternativ cele două sintagme, cum se întâmplă în cazul procedurii de citare, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului și nu la reședința acestuia.

Dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt de strictă interpretare și nu se poate deroga de la competența teritorială exclusivă astfel reglementată, așa încât reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

Prin urmare, având în vedere că domiciliul reclamantului se află pe raza județului Maramureș, potrivit actului de identitate, acesta va fi avut în vedere la stabilirea competenței teritoriale, reședința unde partea are locuința secundară neputând fi invocată pentru o eventuală prorogare de competență.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabilit competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române prin Direcția Financiară în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.