ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 911/2021

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

În cadrul dosarului nr. x/2019, înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 9 mai 2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, Ministrul Apărării Naționale, Unitatea Militară 02576 București prin comandant B., Comandantul Unității Militare 02576 București (B.), Unitatea Militară 01308 București prin comandant C., Comandantul Unității Militare 01308 București (C.), Direcția Gemerală Financiar-Contabilă din cadrul Ministerului Apărării Naționale (D.), Direcția Generală Juridică din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Șeful Direcției Generale Juridice din cadrul Ministerului Apărării Naționale (E.), a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 92 alin. (7) din Anexa nr. VII, Cap. II din Legea nr. 284/2010, a dispozițiilor art. 86 alin. (8) din Anexa nr. VI din Legea - cadru nr. 153/2017, a dispozițiilor O.G. nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999, a dispozițiilor art. 28-30 și art. 41 indice 1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare raportat la art. 1 alin. (3)-(5), art. 4, art. 15-16, art. 20-21, art. 31, art. 41-42, art. 51-53, art. 73, art. 76, art. 118 din Constituția României.

Prin încheierea din 12 noiembrie 2019, Tribunalul București:

- a admis, în parte, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.G. nr. 64/2006 prin raportare la art. 1 alin. (3)-(5), art. 4, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 31, art. 41, art. 42, art. 52, art. 53, art. 73, art. 76 și art. 118 din Constituție;

- a respins, în rest, cererea de sesizare, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 3 decembrie 2019, sub dosar nr. x/2019.

În cadrul căii de atac a recursului, în ședința publică de la termenul de judecată din 21 mai 2020, recurentul-reclamant A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, susținând că acestea încalcă prevederile art. 1 alin. (3)-(5), art. 16, art. 21, art. 24, art. 41, art. 73, art. 118 și art. 129 din Constituție.

Prin decizia civilă nr. 594 din 4 iunie 2020, Curtea de Apel București a decis următoarele:

- a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul-reclamant A. privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată;

- a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu dezlegarea unei chestiuni de drept, ca inadmisibilă;

- a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, ca inadmisibilă;

- a respins recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 594 din 4 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul-reclamant A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a deciziei atacate în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale și, în rejudecare, admiterea cererii privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Printr-o primă critică, subsumată art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că instanța și-a depășit atribuțiile, substituindu-se instanței constituționale, întrucât a fost învestită doar cu verificarea condițiilor de admisibilitate, nu cu verificarea raportării la textele constituționale a excepțiilor invocate, așa cum ar fi procedat.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată s-a bazat doar pe apărările pârâților, fără ca instanța să țină cont de argumentele sale, în sensul că excepția îndeplinește toate condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În fine, în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a invocat greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța de fond apreciind eronat că nu a fost dovedită condiția privind legătura excepției invocate cu soluționarea cauzei.

Legal citați, intimații-pârâți Comandamentul Garnizoanei Bucuresti - UM 02576 Bucuresti prin Directia Generală Juridică, B. - Comandant al UM 02576 Bucuresti prin Directia Generală Juridică, UM 01308 Bucuresti prin Directia Generală Juridică, C. - Comandant al UM 01308 Bucuresti prin Directia Generală Juridică, Direcția Generală Financiar - Contabilă din M.A.P.N. prin Direcția Generală Juridică, D. - Șef al D.G.F.C. prin Direcția Generală Juridică, Direcția Generală Juridică, Colonel E. - Șef al Direcției Generale Juridice, Ministerul Apărării Naționale și F. - Ministru al Apărării Naționale nu au formulat întâmpinări în cauză.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând legalitatea deciziei atacate, în ceea ce privește modul de soluționare a cererii de sesizare a Curții Constituționale, prin prisma criticilor formulate de recurent și a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.

Înalta Curte apreciază că, față de criticile de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., întrucât motivul de casare referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești privește nerespectarea unor competențe jurisdicționale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separației și echilibrului puterilor, respectiv săvârșirea, de către instanța de judecată, a unor acte aflate în sfera de competență a organelor puterii executive sau legislative, situație care nu se regăsește în speță.

Cazul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Se remarcă însă că recurentul nu a înfățișat și nici nu a susținut critici efective referitoare la acest aspect, simpla indicare a temeiul juridic nefiind de natură a conduce la examinarea pretinsului motiv de recurs.

Independent de aceasta, Înalta Curte remarcă aspectul că decizia supusă controlului judiciar satisface exigențele art. 425 C. proc. civ., iar judecătorul fondului a expus în mod corespunzător argumentele care au fundamentat soluția pronunțată.

Analizând recursul declarat de reclamantul A. din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", text din care rezultă, fără dubiu, că o condiție de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale o reprezintă legătura textului de lege apreciat a fi neconstituțional cu soluționarea cauzei.

În speță, în acord cu opinia exprimată de completul de judecată care a pronunțat decizia recurată, Înalta Curte reține că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționalitate anterior menționată

În motivarea soluției sale, Curtea de Apel București a reținut că nu există o legătură între soluționarea recursului cu care a fost învestită, [vizând încheierea de ședință din 12.11.2019, prin care Tribunalul București a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 92 alin. (7) din Anexa nr. VII, cap. II din Legea nr. 284/2010, art. 86 alin. (8) din Anexa nr. VI din Legea cadru nr. 153/2017, art. 28-30 și art. 41

1

din Legea nr. 80/1995 și a celorlalte dispoziții legale menționate de reclamant în cuprinsul cererii de sesizare a Curții Constituționale] și prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, întrucât recurentul-reclamant a motivat recursul declarat împotriva încheierii tribunalului cu respectarea termenului de 48 de ore de la comunicarea acesteia, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu prevederile art. 470 alin. (5) și art. 487 alin. (1) C. proc. civ.

Or, în condițiile în care recursul a fost considerat a îndeplini cerințele formale prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că cererea de sesizare a CCR cu excepția de neconstituționalitate a art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 nu are legătură cu soluționarea litigiului dedus judecății.

Înalta Curte constată, astfel, că în privința modalității de soluționare a cererii de sesizare a Curții Constituționale decizia recurată este legală și că, în mod judicios, prima instanță a considerat că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 nu îndeplinește una dintre condițiile legale de admisibilitate.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din același Cod, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A., în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 594 din 4 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2021.