Decizia nr. 910/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 240/1999 a Curții de Apel Alba Iulia

Circumstanțele cauzei 1.1. Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 18 octombrie 1996, sub nr. x/1996, pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, urmare strămutării cauzei de la Curtea de Apel Timișoara, reclamanta A. reprezentată de Comunitatea Ortodoxă Sârbă Timișoara-Cetate, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Industriilor și Resurselor, S.C. B. S.A. Timișoara și C., a solicitat anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria x nr. x, eliberat la data de 9 septembrie 1993 de Ministerul Industriilor în favoarea pârâtei S.C. B. S.A. Timișoara. În cauză, au formulat cereri de intervenție în interes propriu Consiliul Local Timișoara, Agenția Națională pentru Resurse Minerale - Inspectoratul Zonal Timișoara, S.C. D. S.A. Timișoara, E., Agenția Națională Loto-Prono - Agenția Timițoara, S.C. F. S.R.L. Timișoara, S.C. G. S.R.L. Timișoara, S.C. H., S.C. I. S.R.L. Timișoara, solicitând anularea aceluiași act administrativ. 1.

Prin sentința civilă nr. 240 din 20 octombrie 1999, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ a admis acțiunea și toate cererile de intervenție, dispunând anularea parțială a actului atacat, în ceea ce privește Anexele nr. 2, 4 și 5, în sensul radierii suprafeței de 2.186 mp teren din acest act. 1.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții S.C. B. S.A. Timișoara și C. și intervenientul Consiliul Local Timișoara. 1.

Prin decizia nr. 1863 din 15 mai 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția contencios administrativ a admis recursul pârâtei S.C. B. S.A. Timișoara, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Totodată, a respins ca nefondat recursul declarat de intervenientul Consiliul Local Timișoara și a constatat nul recursul declarat de pârâtul C.. 1.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, la data de 4 iulie 2003, sub dosar nr. x/2003. La primul termen de judecată stabilit pentru rejudecare, reclamanta a depus o precizare a acțiunii, solicitând să se dispună și anularea tuturor actelor de privatizare, în baza cărora clădirea situată în municipiul Timișoara str. x, înscrisă în CF x nr. top x Timișoara, a trecut în proprietatea pârâtei S.C. B. S.A., precizare de acțiune, la care ulterior s-a renunțat. La rândul său, pârâtul C., prin întâmpinare și concluziile formulate, a invocat excepțiile tardivității acțiunii în contencios administrativ, autoritatea de lucru judecat și lipsa calității procesuale a Fundației și Parohiei. Pe fondul acțiunii, pârâții au solicitat respingerea acțiunii reclamantei și a cererilor de intervenție, ca neîntemeiate. 1.

Prin sentința civilă nr. 400 din 12 noeimbrie 2003, pronunțată în dosarul nr. x/2003, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios a hotărât următoarele: - a respins excepțiile formulate de pârâții C. și S.C. B. S.A. Timișoara, reprezentată prin lichidator judiciar S.C. J.; - a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Industriilor și Resurselor, S.C. B. S.A. Timișoara, reprezentată prin lichidator judiciar S.C. J., și C., precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul Consiliul Local al Municipiului Timișoara și, în consecință, a anulat parțial certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x emis la 9 septembrie 1993 de Ministerul Industriilor Bucuresti, respectiv Anexele 2, 4 și 5 la acest certificat, în sensul radierii suprafeței de 2.186 mp teren, suprafață individualizată în CF x Timișoara nr. top x; - în baza art. 246 C. proc. civ., a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea precizării la acțiune depusă la dosarul nr. x/2003; - a respins ca inadmisibile cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenientele: S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. D. S.A. și E.; - în baza art. 246 C. proc. civ., a luat act de renunțarea următoarelor interveniente la judecarea cererilor de intervenție, după cum urmează: Agenția Națională pentru Resurse Minerale București - Inspectoratul Zonal Timișoara, S.C. H. S.R.L. Timișoara, S.C. I. S.R.L. Timișoara, S.C. K. S.R.L. Timișoara și Agenția Națională Loto-Prono Agenția Zonală Timișoara. 1.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal la data de 24 iulie 2020, sub dosar nr. x/2020, reclamanții C. și S.C. Indus S.R.L. au solicitat, în temeiul art. 281 1 C. proc. civ., lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 400/12.11.2003, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, prin care s-a dispus anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate M03 nr. 0459 emis la 09.11.2013 de Ministerul Industriilor București, respectiv Anexele 2,4 și 5 la acest certificat în sensul radierii suprafeței de 2.186 mp teren, în următoarea privință: Sintagma "Anulează parțial certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x emis la 9 septembrie 1993 de Ministerul Industriilor București, respectiv Anexele 2,4 și 5 la acest certificat în sensul radierii suprafeței de 2186 mp teren, suprafață individualizată în CF x Timișoara nr. top. x", se interpretează în sensul radierii suprafeței de 2186 mp teren din certificatul de atestare a dreptului de proprietate și nu în sensul radierii acesteia din cartea funciară. 2. Hotărârea instanței de fond Prin încheirea nr. 26 din 16 septembrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 400/2003, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2003, formulată de către reclamanții C. și S.C. Indus S.R.L., în contradictoriu cu pârâții A., Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri (fost Ministerul Industriilor și Resurselor), Consiliul Local al Municipiului Timișoara, S.C. G. S.R.L., E., Agenția Națională Loto Prono Agenția Zonală Timișoara și Agenția Națională pentru Resurse Minerale București - Inspectoratul Zonal Timișoara. De asemenea, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Agenția Națională pentru Resurse Minerale București - Inspectoratul Zonal Timișoara. Pentru a pronunța soluția de respingere, ca nefondată, a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale București - Inspectoratul Zonal Timișoara, instanța de fond a constatat că această pârâtă a avut calitate de parte în cadrul dosarului nr. x/2003, context în care, în cadrul prezentei cereri de lămurire a dispozitivului pronunțat în dosarul menționat, se impune citarea sa în calitate de parte pârâtă. Referitor la cererea de lămurire, instanța de fond a constatat că prin cererea formulată se tinde, în fapt, la clarificarea obiectului acțiunii înregistrate și soluționate de instanță în cadrul dosarului nr. x/2003 prin sentința civilă nr. 400/2003 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia. Citând textul art. 281 1 din C. proc. civ. din 1865, în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii 400/2003 de Curtea de Apel Alba Iulia, din conținutul căruia rezultă că pentru admisibilitatea cererii de lămurire este necesar ca dispozitivul să cuprindă mențiuni neclare sau potrivnice, instanța de fond a apreciat că analiza acestor aspecte urmează a fi făcută prin raportare la obiectul acțiunii formulate. În acest sens, a reținut că reclamanții au justificat interesul în formularea cererii de lămurire prin aceea că, în baza acestei hotărâri, s-a dispus radierea din Cartea funciară a suprafeței de 2.186 mp teren identificat în certificatul de atestare a dreptului de proprietate. Așadar, reclamanții au susținut neclaritatea dispozitivului prin raportare la un eveniment ulterior ce ține de punerea în executare a sentinței și nu se invocă aspecte intrinseci conținutului dispozitivului sentinței. Așa fiind, instanța de fond a apreciat că nu se impune lămurirea dispozitivului în sensul solicitat de reclamanți pentru că nu se poate reține neclaritatea acestuia derivată din conținutul său. Mai mult, instanța de fond a observat că lămurirea dispozitivului în forma solicitată de reclamanți implică automat o calificare a obiectului acțiunii formulate, ceea ce depășește limitele aplicării art. 281 1 din C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 400/2003, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2003, s-a dispus anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x emis la 9 septembrie 1993 de Ministerul Industriilor București, respectiv Anexele 2, 4 și 5 la acest certificat în sensul radierii suprafeței de 2186 mp teren, suprafață individualizată în CF x Timișoara nr. top. x. Problema juridică dacă în baza acestui dispozitiv se poate dispune radierea din cartea funciară sau nu și interpretarea dată acesteia de către instanțele sesizate de părți cu acțiuni ulterioare, nu pot constitui argumente valide care să justifice neclaritatea dispozitivului sentinței. Mai mult, s-a constat că în considerentele sentinței civile 400/2003 pronunțată de Curtea de Apel, instanța a reținut explicit, cu ocazia soluționării excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâții din dosarul în cauză cu privire la dosarul nr. x/2002 al Judecătoriei Timișoara, care a avut ca obiect rectificarea intabulării în cartea funciară în baza art. 34 din Legea 115/1938, că "în litigiul de față se cere anularea parțială a unui act administrativ, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului MO3, nr. 0459 din 09.09.1993, având ca temei Legea 29/1990 și nr. 213/1998". În baza considerentelor de mai sus, față de obiectul acțiunii formulate si soluționate prin sentința civilă nr. 400/2003 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2003, în acord cu prevederile art. 281 1 din C. proc. civ. din 1865, instanța de fond respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 400/2003 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2003 formulată de către reclamanți. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii nr. 26 din 16 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții C. și Indus S.R.L., întemeiat pe art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ., solicitând admiterea recursului formulat și, în consecință, modificarea în tot a încheierii în sensul admiterii cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 400/2003 și lămuririi acestuia în sensul solicitat. În motivare, se arată că instanța de fond a reținut greșit că, prin cererea formulată, reclamanții ar fi dorit clarificarea obiectului acțiunii înregistrate și soluționate de instanță în cadrul dosarului nr. x/2003 prin sentința civilă nr. 400/2003, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia. Prin cererea formulată în fața instanței de fond, arată recurenții-reclamanți, s-a urmărit doar lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 400/2003, în sensul că sintagma "Anulează parțial certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x emis la 9 septembrie 1993 de Ministerul Industriilor București, respectiv Anexele 2,4 și 5 la acest certificat în sensul radierii suprafeței de 2.186 mp teren, suprafață individualizată în CF x Timișoara nr. top. x" se interpretează în sensul radierii suprafeței de 2.186 mp teren din certificatul de atestare a dreptului de proprietate și nu în sensul radierii acesteia din cartea funciară. Recurenții-reclamanți susțin că obiectul acțiunii a fost clar determinat prin cererea de chemare în judecată. Astfel, prin cererea introductivă depusă în anul 1996, A. a solicitat "anularea parțială a certificatului de atastare a dreptului de proprietate seria x nr. x în sensul radierii din acest act (sublinirea aparținând titularilor cererii de recurs) a suprafeței individualizate în CF nr. x top x Timișoara". Claritatea obiectului acțiunii este demonstrată și de hotărârea dată de prima instanță înainte de rejudecare, prin sentința civilă nr. 240 din 20 octombrie 1999, dispunându-se anularea parțială a certificatului de atestare, în sensul radierii suprafeței de 2.186 mp din acest act. Acestea sunt motivele pentru care, arată recurenții-reclamanți, că nu au urmărit și nici nu urmăresc clarificarea obiectului acțiunii introductive, ci numai lămurirea dispozitivului sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia în rejudecare. Solicitarea de lămurire a dispozitivului a fost formulată tocmai în considerarea demersului ulterior al Parohiei Ortodoxe Sârbe prin care aceasta a solicitat și obținut rectificarea cărții funciare nr. x Timișoara, în condițiile în care cererea acesteia de restituire în natură a fost respinsă definitiv, iar în acțiunea în despăgubiri promovată s-a constatat de prima instanță lipsa calității de persoană îndreptățită a acesteia. Neclaritatea și ambiguitatea dispozitivului este de natură să conducă nu numai la modalități nelegale de punere în executare a sentinței, dar, mai mult, este de natură să pună sub semnul întrebării chiar respectarea principiului non ultra petita. Recurenții-reclamanți susțin că nu pot fi primite considerentele instanței de fond, potrivit cărora aceștia ar fi susținut neclaritatea dispozitivului prin raportare la un eveniment ulterior ce ține de punerea în executare a sentinței. Aceasta întrucât, ceea ce s-a solicitat a fost lămurirea dispozitivului sentinței prin raportare la ceea ce s-a cerut în concret prin acțiunea introductivă de instanță. Aspectele legate de punerea în executare a sentinței au fost aduse ca argument doar pentru a sublinia această neclaritate a conținutului intrinsec a dispozitivului. În plus, arată recurenții-reclamanți, chiar faptul că acest dispozitiv a fost interpretat și valorificat într-un sens care excedează cererii cu care a fost învestită instanța arată, în mod cert, caracterul neclar al dispozitivului și necesitatea de lămurire a acestuia. 4. Apărările formulate în cauză Legal citați, intimații-pârâți S.C. G. S.R.L., Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Agenția Națională pentru Resurse Minerale București - Inspectoratul Zonal Timișoara, E., Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului și Agenția Națională Loto Prono Agenția Zonală Timișoara nu au formulat întâmpinări în cauză. Intimata-pârâtă A. a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în esență, susținerile formulate în primă instanță. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivele de recurs formulate de recurenți și a prevederilor art. 281 1 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanți este fondat, pentru argumentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Potrivit art. 281 1 C. proc. civ.: "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice." Procedura specială de lămurire a dispozitivului poate fi folosită de părți doar în ipoteza în care dispozitivul hotărârii judecătorești nu este suficient de clar, fapt ce poate crea dificultăți în procedura de punere în aplicare. Așadar, lămurirea dispozitivului unei hotărâri presupune clarificarea dispozitivului hotărârii, iar nu modificarea acestuia sau completarea considerentelor hotărârii. Prin cererea de lămurire a dispozitivului hotărârii, reclamanții C. și L. S.R.L. au invocat existența unei ambiguități/neclarități a dispozitivului sentinței civile nr. 400/2013 pronunțate de Curtea de Apel Iulia, în care nu este identificat clar și neechivoc actul din care s-a dispus "radierea suprafeței de 2.186 mp teren, respectiv din certificatul de atestare a dreptului de proprietate sau din CF x Timișoara nr. top x". Obiectul cererii introductive, înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr. x/1996, l-a reprezentat cererea reclamantei A. reprezentată de Comunitatea Ortodoxă Sârbă Timișoara-Cetate de anulare parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria x nr. x, eliberat la data de 9 septembrie 1993 de Ministerul Industriilor în favoarea pârâtei S.C. B. S.A. Timișoara, respectiv în ceea ce privește atestarea dreptului de proprietate al titularei asupra suprafeței de teren anterior menționată. Prin sentința civilă nr. 240/1999, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia la 20 octombrie 1999, s-a dispus anularea parțială a actului atacat - certificatul de atestare, în sensul radierii suprafeței de 2.186 mp teren din acest act. Această hotărâre a fost casată, iar în rejudecare, prin sentința civilă nr. 400 din 12 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2003, s-a dispus "anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x emis la 9 septembrie 1993 de Ministerul Industriilor București, respectiv Anexele 2, 4 și 5 la acest certificat în sensul radierii suprafeței de 2186 mp teren, suprafață individualizată în CF x Timișoara nr. top. x." Se constată astfel, că, în dispozitivul acestei sentințe se regăsește soluția de anulare parțială a certificatului de atestare (chiar obiectul cererii introductive) și, ca o consecință a anulării parțiale, radierea suprafeței de 2.186 mp (din acest act). Însă, așa cum corect au sesizat titularii cererii de lămurire, în dispozitivul sentinței civile nr. 400/2003 nu este indicat expres actul (certificatul de atestare sau cartea funciară) din care se dispune radierea, fiind menționate doar criteriile topografice ale suprafeței, strict în scopul individualizării acesteia. În contextul expus, având în vedere că obiectul cererii a fost exclusiv anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, Înalta Curte constată că este întemeiată solicitarea recurenților-reclamanți privitoare la interpretarea dispozitivului sentinței civile nr. 400/12.11.2003 în sensul radierii suprafeței de 2.186 mp teren din certificatul de atestare a dreptului de proprietate și nu în sensul radierii acesteia din cartea funciară. Cât privește argumentele instanței de fond reținute pentru a respinge cererea de lămurire a dispozitivului, Înalta Curte le constată greșite, raportat la dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ. Astfel, instanța reține că obiectul cererii l-a constituit exclusiv anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, dar cu toate acestea apreciază contradictoriu că, prin cererea de lămurire, s-ar urmări clarificarea și calificarea obiectului acțiunii. Or, atât în privința obiectului învestirii instanței, cât și în privința a ceea ce s-a judecat, nu există nicio neclaritate, iar cererea de lămurire dispozitiv nu implică o calificare a obiectului cererii clar exprimat. De asemenea, nevoia de lămurire a dispozitivului poate să apară tocmai datorită unor evenimente ulterioare, care arată că dispozitivul hotărârii a fost valorificat/aplicat într-un mod care excedează conținutului său. Cu alte cuvinte, împrejurarea că necesitatea lămuririi dispozitivului hotărârii se bazează pe invocarea unor evenimente ulterioare, privitoare la efectele produse de hotărâre, nu este contrară condițiilor de aplicare a art. 281 1 C. proc. civ., ci din contră. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de considerentele expuse, în raport de prevederile art. 312 C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanții C. și L. S.R.L., va modifica în parte încheierea recurată, consecința fiind de admitere a cererii de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 400 din 12.11.2003, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2003, în sensul preconizat. Totodată, vor fi menținute celelalte dispoziții din încheierea recurată, referitoare la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională pentru Resurse Minerale - Inspectoratul Zonal Timișoara, care nu au fost vizate de recursul declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE,