ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 87/2021

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1435 din 18 iulie 2018, a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimatele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș și Casa Județeană de Pensii Timiș, împotriva deciziei civile nr. 60/11.01.2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2017, reținându-se că niciunul dintre motivele invocate nu se încadrează în cele permise de lege, întrucât, pe de o parte hotărârea atacată nu a fost pronunțată în recurs sau apel pentru a fi incidente dipozițiile art. 503 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, nu se poate reține nici motivul prevăzut de art. 503 alin. (1) din cod cât pentru că partea a formulat critici referitoare la fondul cererii care nu pot fi analizate pe calea procedurii pendinte.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul A., solicitând admiterea acestuia.

I. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte constată că hotărârea recurată este definitivă, calea de atac promovată de contestator nefiind prevăzută de lege.

Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Conform art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. și art. 129 din Constituția României, presupune, așadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de textul de lege sus-menționat, ci este pronunțată într-o contestație în anulare formulate împotriva unei decizii prin care s-a respins cererea de revizuire promovată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 7115/23.10.2017, prin care a fost respins recursul acestuia ca inadmisibil formulat împotriva altei decizii.

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

În cauză, se rețjne că prin contestația în anulare formulată în fața primei instanțe s-a urmărit anularea unei decizii care, de asemenea, nu este supusă nici unei căi de atac

Așadar, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor menționate, este definitivă.

Prin urmare, recursul declarat împotriva unei hotărâri care nu are cale de atac este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca inadmisibil, ținând seama și de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1435 din 18 iulie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2021.