ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 716/2020

Ședința publică din data de 11 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.10.2016, pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanții, în calitate de procurori și personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, menționați în partea introductivă a prezentei decizii, au chemat în judecată pârâții:

1) Ministerul Public - Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, reprezentat prin procurorul general, cu sediul în bd. x, București,

2) Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, reprezentat de procurorul general, cu sediul în bd. x, București,

3) Parchetul de pe lângă Tribunalul București, reprezentat de prim-procuror, cu sediul în str. x, București,

4) Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, reprezentat de prim-procuror, cu sediul în Buftea, județul Ilfov,

5) Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, reprezentat de prim-procuror, cu sediul în Slobozia, județul Ialomița,

6) Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, reprezentat de prim-procuror, cu sediul în Alexandria, județul Teleorman,

7) Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, reprezentat de prim-procuror, cu sediul în Giurgiu, bd. x, județul Teleorman

8) Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în str. x, București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea în tot a ordinului nr. 171 din data de 02 septembrie 2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița și Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman să plătească reclamanților indemnizațiile de încadrare brute lunare cuvenite începând cu data de 01 august 2016, astfel cum au fost stabilite prin Ordinul nr. 156/2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman să plătească dobânda legală la sumele datorate actualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plății;

- obligarea Ministerului Finanțelor să deschidă Ministerului Public credite bugetare pentru plata sumelor datorate ca urmare a aplicării Ordinul nr. 156/2016 din data de 12 august 2016;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 40 din 25 ianuarie 2017, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanții A. - la PCA București, B. - la PCA București, C. - la PCA București, D. - la PCA București, E. - la PCA București, F.- la PCA București, G.- la PCA București, H.- la PCA București, I.- la PCA București, J.- la PCA București, K.- la PCA București, L.- la PCA București, M.- la PCA București, N.- la PCA București, O.- la PCA București, P.- la PCA București, Q. augusta- la PCA București, R.- la PCA București, S.- la PCA București, T.- la PCA București, U.- la PCA București, V. -la PCA București, W.- la PCA București, X.- la PCA București, Y.- la PCA București, Z.- la PCA București, AA.- la PCA București, BB.- la PCA București, CC.- la PCA București, DD.- la PCA București, EE.- la PCA București, FF.- la PCA București, GG.- la PCA București, HH.- la PCA București, II.- la PCA București, JJ.- la PCA București, KK.- la PCA București, LL.- la PCA București, MM.- la PCA București, NN.- la PCA București, OO.- la PCA București, PP.- la PCA București, QQ.- la PCA București, RR.- la PCA București, SS.- la PCA București, TT.- la PCA București, UU.- la PCA București, VV.- la PCA București, WW.- la PCA București, XX.- la PCA București, YY. -la PCA București prin reprezentant ZZ.- la PCA București, în contradictoriu cu pârâții MP - PARCHETUL ÎCCJ, PCA BUCUREȘTI, PT BUCUREȘTI, PT ILFOV, față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A admis în parte acțiunea în raport cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu.

A anulat Ordinul nr. 171/2 septembrie 2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Obligă pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu să plătească reclamanților indemnizațiile de încadrare lunare cuvenite, astfel cum au fost stabilite prin Ordinul nr. 156/2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, începând cu data de 1 august 2016, diferențele salariale cuvenite și neachitate pentru această perioadă urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății, sume la care se va calcula și plăti dobânda legală.

Împotriva deciziei nr. 40 din 25 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE PENTRU P. DE PE LÂNGĂ C.A. BUCUREȘTI, P. DE PE LÂNGĂ T. BUCUREȘTI, P. DE PE LÂNGĂ T. ILFOV, P. DE PE LÂNGĂ T. IALOMIȚA, P. DE PE LÂNGĂ T. TELEORMAN, P. DE PE LÂNGĂ T. GIURGIU prin care a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea sentinței recurate și pe fond a solicitat, respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca lipsită de interes.

În susținerea cererii de recurs, recurentul-pârât a susținut că, urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1029/21.12.2016, procurorul general al Parchetului de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație a emis Ordinul nr. 2536 din 21.12.2016 anterior pronunțării deciziei recurate - prin care au fost recalculate indemnizațiile procurorilor de la parchetele de pe lângă Curțile de Apel, Tribunale și Judecătorii, la nivelul maxim de plată, cu includerea majorării solicitate de intimații-reclamanți prin prezenta acțiune, începând cu data de 01 august 2016.

În drept și-a întemeiat cerere de recurs pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ.

Intimații-reclamanți nu au formulat apărări în fața instanței de recurs.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 22.11.2018 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 10.03.2020, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 11 februarie 2020.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este neîntemeiat, recurentul-pârât neindicând critici ce s-ar putea circumscrie acestui motiv de casare. Criticile recurentului, formulate împotriva sentinței recurate se limitează la argumentele privitoare la lipsa de interes a cererii de chemare în judecată, în condițiile în care recurentul-pârât a emis un nou ordin, respectiv Ordinul nr. 2536/21.12.2016 prin care au fost recalculate indemnizațiile, anterior pronunțării sentinței recurate.

Instanța de recurs apreciază criticile recurenților-pârâți referitoare la lipsa de interes a acțiunii promovate de reclamanți, ca fiind nefondate, urmând a le respinge.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 2536/21.12.2016 a fost revocat implicit Ordinul nr. 171/02.09.2016 emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, retroactiv, începând cu data de 1 august 2016, ca urmare a Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale, revenindu-se la indemnizațiile brute stabilite anterior prin Ordinele nr. 154/2016, nr. 155/2016 și nr. 156/2016, reclamanții fiind așadar repuși în situația anterioară emiterii Ordinului nr. 171/02.09.2016.

Așadar, excepția lipsei de interes a acțiunii formulate de reclamanți nu este întemeiată, deoarece Ordinul Ministrului Justiției nr. 2536 din 21 decembrie 2016 a fost emis în considerarea Deciziei nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și a Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016 și vizează drepturile salariale ale judecătorilor care funcționau în cadrul circumscripției Curții de Apel Timișoara și nu s-au depus dovezi din care să rezulte că s-ar fi acordat și diferențele salariale rezultate ca urmare a emiterii ordinului respectiv pentru a se putea constata că acțiunea este lipsită de interes, în condițiile în care, prin cererea adresată instanței de fond, reclamanții au solicitat și acordarea diferențelor salariale rezultate din aplicarea greșită a unor procente.

Totodată, noțiunea de "interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ", nu se confundă cu noțiunea de "interes" în sensul de condiție de exercitare a dreptului la acțiune în procesul civil (folosul practic urmărit de reclamant prin promovarea acțiunii). Stabilirea existenței unei vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problemă de fond în litigiul administrativ.

Intimații-reclamanți au justificat un interes legitim, ce necesită a fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ, indemnizația stabilită prin Ordin al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nefiind luate în considerare creanțele încasate eșalonat, cu titlu retroactiv.

Faptul că recurentul a emis Ordinul nr. 2536 din 21.12.2016, de recalculare a indemnizațiilor procurorilor de la parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii, la nivelul maxim în plată, cu includerea majorării solicitate de intimații-reclamanți, începând cu data de 01.08.2016, anterior pronunțării sentinței recurate, nu determină admiterea recursului și anularea hotărârii atacate, ci înseamnă de fapt recunoașterea nelegalității ordinului atacat, obiect al acțiunii judiciare de față.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE PENTRU P. DE PE LÂNGĂ C.A. BUCUREȘTI, P. DE PE LÂNGĂ T. BUCUREȘTI, P. DE PE LÂNGĂ T. ILFOV, P. DE PE LÂNGĂ T. IALOMIȚA, P. DE PE LÂNGĂ T. TELEORMAN, P. DE PE LÂNGĂ T. GIURGIU împotriva deciziei nr. 40 din 25 ianuarie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2020.