ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 67/2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I., procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu și în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, menționați în tabelul anexat au chemat în judecată pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și Ministerul Finanțelor Publice solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: anularea în tot a Ordinului nr. 171 din data de 02 septembrie 2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu să plătească indemnizațiile de încadrare brută lunare cuvenite începând cu data de 01 august 2016, astfel stabilite prin Ordinul nr. 156/2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman să plătească dobânda legală la sumele datorate actualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plății; sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea și completarea unor acte normative și pentru aplicarea unitară a dispozițiilor legale; obligarea Ministerului Finanțelor să deschidă Ministerului Public credite bugetare pentru plata sumelor datorate ca urmare a aplicării Ordinului nr. 156/2016 din data de 12 august 2016; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 1083 din 28 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale active.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și a respins cererile formulate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I. formulate împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins ca rămase fără obiect capetele de cerere privind anularea Ordinului nr. 171/02.09.2016 emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și capătul de cerere privind obligarea la plata indemnizațiilor brute lunare conform Ordinului nr. 156/2016.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu.

A obligat pârâtul Parchetul pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să întreprindă măsurile necesare pentru plata către reclamanți a dobânzii legale aferente diferențelor de drepturi salariale cuvenite și neachitate, pentru perioada dintre data aplicării Ordinului nr. 171/02.09.2016 și data aplicării noului ordin privind salarizarea, precum și la actualizarea cu indicele de inflație.

A respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.

A respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, au formulat recursuri pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

S-a solicitat de către recurenții-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și, pe fondul cauzei, respingerea capetelor de cerere privind obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să întreprindă măsurile necesare pentru plata către reclamanți a dobânzii legale/indicelui de inflație aferente diferențelor de drepturi salariale cuvenite și neachitate, pentru perioada dintre data aplicării Ordinului nr. 171/02.09.2016 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și data aplicării noului ordin privind salarizarea.

În esență, s-a apreciat că reclamanților nu li se cuvine acordarea dobânzii legale, respectiv a indicelui de inflație pentru intervalul indicat în dispozitiv, având în vedere că plata drepturilor salariale s-a realizat imediat după recunoașterea majorărilor prin actul administrativ emis la data de 21.12.2016, respectiv la data de 13.01.2017, data de 13 a fiecărei luni reprezentând ziua achitării drepturilor salariale în favoarea procurorilor.

De asemenea, s-a învederat caracterul accesoriu al capetelor de cerere privind plata dobânzilor legale și actualizarea cu indicele de inflație, în condițiile în care capătul principal de cerere ce a vizat solicitarea de anulare a ordinului atacat, a fost respins de prima instanță, astfel încât cererile accesorii nu puteau avea o soluție diferită.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 483 și următoarele din C. proc. civ.

S-a solicitat de către recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție admiterea recursului, casarea în tot a sentinței atacate și respingerea acțiunii în integralitate.

În esență, s-a învederat că instanța de fond, respingând ca rămase fără obiect capetele de cerere privind anularea Ordinului nr. 171/02.09.2016 și obligarea la plata indemnizațiilor conform Ordinului nr. 156/2016, în mod greșit a admis în parte acțiunea, respectiv cererile accesorii privind actualizarea sumelor pretinse cu indicele de inflație și dobânda legală.

Fondurile alocate Ministerului Public pentru plata drepturilor de personal sunt aprobate anual, prin Legea Bugetului de stat, lege care nu cuprinde un capitol distinct pentru acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată, chiar reprezentând indicele de inflație.

Dobânda moratorie nu poate fi prezumată, ea este un sistem de reparație atașat răspunderii contractuale, întrucât ea vizează doar obligațiile bănești contractuale in obligatione.

Având în vedere că între reclamanți și pârâți nu este încheiată nici o convenție care să determine angajarea unei eventuale răspunderi civile contractuale, nu se pune problema analizei întrunirii condițiilor existenței acestui tip de răspundere.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare la recursurile declarate în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune respingerea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu ca nefondate, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este și el nefondat, iar în acest sens Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, litigiul dedus judecății are ca obiect anularea în tot a ordinului nr. 171 din data de 02 septembrie 2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu să plătească indemnizațiile de încadrare brută lunare cuvenite începând cu data de 01 august 2016, astfel stabilite prin Ordinul nr. 156/2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman să plătească dobânda legală la sumele datorate actualizate cu indicele de inflației la data efectivă a plății.

Instanța de fond a constatat că, prin Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 2536/21.12.2016 a fost revocat implicit Ordinul nr. 171/02.09.2016 emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, retroactiv, începând cu data de 1 august 2016, ca urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 și prin urmare, drepturile salariale solicitate de către reclamanți au fost recunoscute începând cu data de 1.08.2016, capetele de cerere privind anularea Ordinului nr. 171/02.09.2016 și obligarea la plata indemnizațiilor brute lunare conform Ordinului nr. 156/2016 rămânând fără obiect.

Pentru că în perioada 1 august 2016 - 21 decembrie 2016 reclamanții au fost lipsiți de plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite și cele stabilite prin Ordinul nr. 171/02.09.2016, pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat reclamanților, se impune obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să întreprindă măsurile necesare pentru plata către reclamanți a dobânzii legale aferente diferențelor de drepturi salariale cuvenite și neachitate, pentru perioada dintre data aplicării Ordinului nr. 171/02.09.2016 și data aplicării noului ordin privind salarizarea, precum și la actualizarea cu indicele de inflație.

Înalta Curte apreciază că motivarea instanței de fond este corectă, iar criticile invocate prin cererile de recurs nu sunt întemeiate având în vedere următoarele:

Astfel, prin Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 2536/21.12.2016 este revocat implicit Ordinul nr. 171/02.09.2016 emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, retroactiv, începând cu data de 1 august 2016, ca urmare a Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale, revenindu-se la indemnizațiile brute stabilite anterior prin Ordinul nr. 156/2016, reclamanții fiind așadar repuși în situația anterioară emiterii Ordinului nr. 171/02.09.2016.

Lipsirea de efecte a Ordinului nr. 171/02.09.2016 pentru perioada 1 august 2016 - 21.12.2016, prin Ordinul nr. 2536/21.12.2016 are drept consecință faptul că drepturile salariale solicitate de către reclamanți au fost recunoscute începând cu data de 1.08.2016, capetele de cerere privind anularea Ordinului nr. 171/02.09.2016 și obligarea la plata indemnizațiilor brute lunare conform Ordinului nr. 156/2016 rămânând astfel fără obiect, dar, cum în perioada 1 august 2016 - 21 decembrie 2016 reclamanții au fost lipsiți de plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite și cele stabilite prin Ordinul nr. 171/02.09.2016, este întemeiată cererea acestora privind obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să întreprindă măsurile necesare pentru plata către reclamanți a dobânzii legale aferente diferențelor de drepturi salariale cuvenite și neachitate, pentru perioada dintre data aplicării Ordinului nr. 171/02.09.2016 și data aplicării noului ordin privind salarizarea, precum și la actualizarea cu indicele de inflație.

Această soluție se impune având în vedere necesitatea reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamanți prin lipsirea acestora de drepturile cuvenite, avându-se în vedere dispozițiile art. 1531 C. civ. care instituie principiul reparării integrale a prejudiciului, care presupune acoperirea atât a pierderii efectiv suferite, în cauză echivalentă ratei inflației, cât și a beneficiului nerealizat, echivalent dobânzii legale.

În această privință Înalta Curte are în vedere și că, prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 (Completul competent să judece recursul în interesul legii), publicată în M. Of. nr. 411/3.06.2014, s-a reținut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflație acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naționale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi și art. 1.535 alin. (1) din C. civ.

De asemenea, nu se poate reține caracterul accesoriu al capătului de cerere privind plata către reclamanți a dobânzii legale aferente diferențelor de drepturi salariale cuvenite și neachitate, pentru perioada dintre data aplicării Ordinului nr. 171/02.09.2016 și data aplicării noului ordin privind salarizarea, precum și la actualizarea cu indicele de inflație, în condițiile în care este un capăt de cerere cu finalitate diferită. Finalitatea diferită rezultă din cauza juridică a fiecărei solicitări și a faptului că fiecare dintre acestea putea face obiectul unei acțiuni distincte.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul Tribunalul Botoșani, va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, va casa în parte sentința atacată, în sensul că va înlătura obligarea pârâtului la plata diferențelor salariale rezultate, pentru lipsa calității procesuale pasive pentru acest capăt de cerere, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva Sentinței civile nr. 1083 din 28 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN