ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6949/2020

Ședința publică din data de 17 decembrie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal la data de 09.05.2017, reclamantele EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA GRECO-CATOLICĂ DE CLUJ-GHERLA și PAROHIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA GRECO-CATOLICĂ ȚAGA-GHIOLȚ în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, COMUNA ȚAGA PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI ȚAGA, au solicitat a se constata nulitatea absolută parțială a H.G. nr. 969/2002, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 684 din 17.09.2002, respectiv anexa la această Hotărâre publicată în Monitorul Oficial nr. 684 bis din 17.09.2002 în ceea ce privește înscrierea în anexa la această Hotărâre a poziției 69, cuprinzând cimitirul greco-catolic și curtea aferentă lăcașului de cult greco-catolic din comuna Țaga, loc. Țaga, cartier Ghiolț, jud. Cluj în suprafață de 2,96 ha, întrucât acestea nu fac parte din domeniul public al comunei Țaga, fiind vorba de un cimitir parohial și de curtea Bisericii greco-catolice din menționata localitate și, pe cale de consecință, să constate că cimitirul și curtea bisericii greco-catolice la care s-au referit nu fac parte din domeniul public, ci ele formează obiectul dreptului de proprietate privată al Parohiei Greco-catolice Țaga.

Prin sentința civilă nr. 72/2018 pronunțată în data de 21 martie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

"Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA GRECO-CATOLICĂ DE CLUJ-GHERLA, și PAROHIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA GRECO-CATOLICĂ ȚAGA-GHIOLȚ, ambele prin av. A. și av. B., cu sediul în jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în mun. București, COMUNA ȚAGA PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI ȚAGA, ambii cu sediul în Comuna Țaga, județul Cluj.

Admite excepția inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea că titular al dreptului de proprietate asupra imobilului indicat la pct. 69 din anexa nr. 75 a H.G. nr. 969/2002 este reclamanta și respinge ca inadmisibil acest capăt de cerere.

Anulează pct. 69 din anexa nr. 75 a H.G. nr. 969/2002 privind atestarea domeniului public al județului Cluj, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Cluj, cu excepția municipiului Cluj-Napoca.

Admite excepția de nelegalitate a pct. din anexa H.C.L. nr. 40/05.11.1999 a Consiliului local al comunei Țaga privind imobilul de la pct. 69 din anexa nr. 75 a H.G. nr. 969/2002 și constată nelegalitatea acestuia."

Împotriva sentinței civile nr. 72/2018 din data de 21 aprilie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâtul Guvernul României - prin Secretariatul General al Guvernului.

Prin recursul său recurentul - pârât, încadrând criticile sale în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea prezentului recurs; casarea în tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii, ca nefondată.

La rândul său, reclamanta Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică de Cluj - Gherla, împreună cu întâmpinarea la recursul promovat de pârâtul Guvernul României - prin Secretariatul General al Guvernului, a formulat și cerere de recurs incident, încadrând criticile sale în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A solicitat reclamanta admiterea recursului incident, casarea în parte a sentintei recurate, în sensul respingerii excepției inadmisibilitătii capătului de cerere privind constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor in litigiu, judecării pe fond a acelui capăt de cerere si admiterii lui. De asemenea, solicită casarea în parte a sentintei si în ceea ce privește aprecierea eronat făcută de instanță conform căreia "este îndeplinitä condiția ca bunul să fie de uz public, dată fiind destinația sa de cimitir", în condițiile în care o parte din teren are altă ramură de folosintă, fiind curtea aferentă bisericii, iar restul fiind cimitirul bisericii greco-catolice, nu un de uz public.

Împotriva recursului promovat de pârâtul Guvernul României - prin Secretariatul General al Guvernului au formulat întâmpinări intimata - pârâtă Comuna Țaga, prin Primar, intimata-reclamantă Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Țaga - Ghiolț și recurenta -reclamantă Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică de Cluj - Gherla, aceasta din urmă depunând împreună cu întâmpinarea și recursul incident.

Prin întâmpinarea sa, intimata-pârâtă Comuna Țaga prin Primar, a arătat că susține în totalitate recursul formulat de Secretariatul General al Guvernului, solicitând astfel admiterea acestuia și respingerea acțiunii, ca nefondată.

La rândul său, intimata-reclamantă Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Țaga - Ghiolț a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului promovat de Secretariatul General al Guvernului și menținerea, ca legală a hotărârii atacate.

Recurenta-reclamantă Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică de Cluj - Gherla, prin întâmpinarea sa, a solicitat, de asemenea, respingerea, ca nefondat, a recursului promovat de Secretariatul General al Guvernului și menținerea, ca legală a hotărârii atacate, apărările sale fiind identice cu apărările intimatei-reclamante Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Țaga - Ghiolț.

Împotriva recursului incident promovat de reclamanta Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică de Cluj - Gherla au formulat întâmpinări recurentul -pârât Guvernul României -prin Secretariatul General al Guvernului și intimata -pârâtă Comuna Țaga prin Primar.

Prin întâmpinarea sa, recurentul -pârât Guvernul României -prin Secretariatul General al Guvernului a solicitat respingerea recursului incident și pe cale de consecință, menținerea soluției instanței de fond de admitere a excepției inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea că titular al dreptului de proprietate asupra imobilului indicat la pct. 69 din Anexa 75 a H.G. nr. 969/2002 este recurenta-reclamantă, raportat la faptul că

Intimata-pârâtă Comuna Țaga, prin Primar, a solicitat respingerea recursului incident formulat de reclamantă, arătând că susținerea acesteia, că biserica din Ghiolț de pe terenul din prezenta cauză a fost de rit greco catolic înainte ca aceasta să fie demolată, este netemeinică și nefondată, având în vedere că, din documentele aflate în arhiva Parohiei Ortodoxe Țaga precum și din declarațiile enoriașilor din localitate, reiese că această biserică a fost renovată din temelie între anii 1960-1965, fără a avea însă autorizație de construcție, având în vedere faptul că, regimul comunist din acei ani nu agrea construcțiile de tip religios.

Niciuna dintre părți nu a formulat Răspunsuri la întâmpinările depuse la dosar.

Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluție s-a fixat primul termen pentru judecata celor două recursuri la data de 08 decembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs în termen motivat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 5,6 și 8 C. proc. civ. de recurentul-pârât Guvernul României calificat ca recurs principal.

În cauză odată cu întâmpinarea față de recursul principal conform art. 472 C. proc. civ. s-a declarat de reclamantă recurs incident invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5,6 și 8 C. proc. civ. fără ca aceste motive de casare să fie sistematizate de către recurentul-pârât în raport de fiecare motiv de casare invocat.

Se invocă aspecte de nelegalitate ale sentinței atacate atât în ceea ce privește soluționarea excepțiilor cât și în ceea ce privește fondul cauzei, Curtea apreciind că aspectele invocate se încadrează în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. respectiv greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor de drept material incidente.

Acest motiv de casare urmează a fi analizat de Curte în cauză neindicându-se aspecte de nelegalitate de natură a fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5 și 6 C. proc. civ. Curtea nu poate analiza motive de recurs neinvocate și nesusținute de parte decât în mod formal.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurentul-pârât invocă nelegala soluționare a excepțiilor invocate respectiv excepția lipsei procedurii prealabile, invocându-se greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 și a excepției tardivității formulării acțiunii invocându-se greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 11 alin. 1 și (2) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește soluția de fond de anulare în parte a H.G. nr. 969/2002 recurentul-pârât o apreciază ca nelegală și dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 18-24 din Legea nr. 213/1998 arătându-se că această hotărâre nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităților administrativ teritoriale, iar reclamanta nu a contestat Hotărârea Consiliului Local al comunei Țaga nr. 40/5. XI.1999.

Se susțin următoarele:

Hotărârea Guvernului nr. 969/2002 este temeinică și legală, fiind adoptată conform prevederilor art. 107 din Constituția României și ale art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica și regimul juridic al acesteia, cu completările ulterioare.

Hotărârea contestată a fost adoptată de Executiv, astfel cum reiese și din Nota de fundamentare care a însoțit proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițiat, la acea dată, de Ministerul Administrației Publice, organ de specialitate al administrației publice centrale cu atribuții și competențe în domeniul administrației publice locale.

La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 555/2001, în vigoare la acea dată, proiectul actului administrativ fiind contrasemnat, respectiv avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și, sub aspectul legalității, de Ministerul Justiției, astfel cum reiese din Nota de fundamentare.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.

La dosar recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare față de recursul principal prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

S-a formulat în baza art. 472 C. proc. civ. recurs incident invocându-se ca motiv de recurs dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. respectiv greșita aplicare și interpretare a legii în ceea ce privește aprecierea eronată a primei instanțe cuprinsă în considerentele sentinței atacate în sensul că "este îndeplinită condiția ca bunul să fie uz public, dată fiind destinația sa de cimitir".

Se susține pe recursul incident că prima instanță nu a ținut cont de probele depuse la dosar în sensul că o parte din terenul în litigiu are destinația de cimitir, restul fiind curtea aferentă bisericii, teren în suprafață totală de 6579 mp cuprins în Titlul de proprietate nr. x din 15.09.2004 anulat definitiv în baza sentinței civile nr. 1032/12.05.2010.

Se solicită admiterea recursului incident și modificarea considerentelor în sensul solicitat.

La dosar intimata Comuna Țaga prin Primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului declarat de recurentul-pârât Guvernul României.

Curtea analizând recursurile declarate în cauză le va aprecia pentru următoarele considerentele ca nefondate, în cauză nefiind îndeplinite condițiile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material de către prima instanță în ceea ce privește hotărârea în ansamblu - considerente și dispozitiv.

Recursul principal declarat de pârâtul Guvernul României și întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5,6 și 8 C. proc. civ.

Motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 și 6 C. proc. civ. au fost invocate formal recursul nu cuprinde critici care să vize aceste cazuri de casare.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. care vizează greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 554

2

004 în ceea ce privește soluționarea excepțiilor invocate a inadmisibilității și a tardivității și aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor Legi nr. 213/1998 în ceea ce privește soluția pe fond dispusă de admitere în parte a acțiunii astfel cum a fost formulată.

În ceea ce privește soluționarea excepțiilor invocate de recurentul-pârât Curtea constată că acestea au fost analizate fiind legal respinse motivat prin încheierea de ședință din 22. XI.2017 care nu a fost recurată.

În cauză au fost interpretate și aplicate corect dispozițiile art. 7 alin. 1 și (3) din Legea nr. 554/2004 și respectiv dispozițiile art. 11 alin. 1 și 82) din același act normativ în ceea ce privește respingerea excepțiilor invocate.

Recurenta-reclamantă a contestat în calitate de terț H.G. nr. 969/2002, cu îndeplinirea procedurii prealabile administrative conform înscrisurilor depuse la dosarul de fond filele x iar acțiunea în anulare a fost formulată în termen față de dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 de la data lucrării la cunoștință a actului contestat în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Cluj neavând relevanță data publicării H.G. nr. 969/2002 în Monitorul Oficial al României. Aceasta deoarece reclamanta a contestat H.G. nr. 969/2002 în calitate de terț și a vizat în special comunicarea anexei hotărârii în care este menționat ca aparținând domeniului public imobilul în litigiu. Iar această atestare a fost contestată ca fiind nelegală, reclamanta invocând calitatea sa de proprietar pretins vătămată de această dispoziție.

În ceea ce privește soluția dispusă pe fond, Curtea o apreciază ca fiind legală în raport de probele administrate și în raport de dispozițiile Legii nr. 213/1998.

Astfel, soluția de anulare a pct. 69 din anexa nr. 75 a H.G. nr. 969/2002 cu privire la termenul în litigiu atestat ca fiind parte a domeniului public al Județului Cluj respectiv Comuna Țaga este legală fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 213/1998.

În cauză deși din punct de vedere formal hotărârea de guvern a fost legal emisă pe fond cu privire la termenul în litigiu nu erau îndeplinite condițiile deoarece acest imobil nu a intrat legal în patrimoniul unității administrativ teritoriale nefiind îndeplinite condițiile cumulative pentru a putea fi atestat ca făcând parte din domeniul public al Comunei Taga.

Reclamanta a probat cu acte și hotărâri judecătorești definitive că o parte din terenul menționat în anexa contestată respectiv suprafața de 6759 mp a fost cuprins nelegal în Titlul de proprietate nr. x/15.09.2004 anulat prin sentința civilă definitivă nr. 1032/2010.

Fiind parțial în proprietatea privată a intimatului Comuna Țaga și ulterior în proprietatea reclamantei care a pretins dreptul de proprietate cu privire la acest imobil teren-parte cu destinația de cimitir în mod legal a fost admisă excepția de nelegalitate a pct. din anexa HCL nr. 40/5. XI.1999 a Consiliului local al Comunei Țaga privind imobilul de pct. 69 din anexa nr. 75 a H.G. nr. 969/2002 și s-a constatat nelegalitatea acestui punct.

Această HCL nr. 40/5. XI.1999 a Consiliului local a stat la baza emiterii H.G. nr. 969/2002 legalitatea acestuia fiind verificată în cadrul excepției de nelegalitate invocată de reclamantă cu privire la acest act.

Aceasta a fost calea procedurală aleasă de reclamantă cea prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 în cauză nefiind obligatorie contestarea separată a hotărârii Consiliului local în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Față de cele expuse Curtea apreciază ca nefondat recursul principal și urmează a-l respinge ca atare.

Recursul incident declarat de recurenta-reclamantă este nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. cazul de casare fiind invocat cu privire la considerente.

Critica privește constatarea primei instanțe în sensul că bunul în litigiu este de uz public ținând cont de destinația acestuia de cimitir.

Curta ap5eciază că această mențiune din considerente care privește o situație de fapt nu reprezintă o critică de nelegalitate în sensul greșitei interpretări și aplicări a normelor de drept material.

Aceasta în condițiile în care recurenta - reclamantă în recursul incident recunoaște că în parte terenul în litigiu menționat în anexă are această destinație restul fiind teren - curte al lăcașului de cult.

În mod legal prima instanță a verificat îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 31 (1) din Legea nr. 213/1998 pentru a fi legală atestarea ca aparținând domeniului public al Comunei Țaga al terenului în litigiu și a constatat legal că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ aceste condiții.

În consecință a fost admisă acțiunea și excepția de nelegalitate cu privire la pct. 69 din anexa 75 a H.G. nr. 969/2002 și respectiv pct. din anexa HCL nr. 40/5. XI.1999 cu privire la terenul în litigiu menționat în anexă teren care nu putea forma includerii în lista de inventar a terenurilor proprietate publică, deoarece acest teren nu a intrat legal în patrimoniul unității administrativ teritoriale.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 C. proc. civ. va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză respectiv recursul principal declarat de pârâtul Guvernul României și recursul incident declarat de recurenta-reclamantă, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului împotriva sentinței civile nr. 72/2018 din 21 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul incident declarat de reclamanta Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică de Cluj-Gherla împotriva sentinței civile nr. 72/2018 din 21 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2020.