ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6888/2020

Ședința publică din data de 16 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 3.11.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne:

Prin sentința civilă nr. 1249 din 16 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, care a solicitat casarea acesteia și (i) fie trimiterea cauzei la prima instanță, (ii) fie în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce au fost prezentate la dosar.

Intimatul Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate la dosar.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat.

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Așa cum s-a prezentat la pct. I.1 al acestei decizii, recurentul a solicitat instanței specializate, în temeiul dispozițiilor art. 8 și art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, obligarea Ministerului Afacerilor Interne la:

- emiterea unui ordin de modificare a prevederilor art. 4 din Ordinul MAI nr. 561 din 21 martie 2005 privind stabilirea condițiilor în care se poate conferi Semnul Onorific "În Serviciul Patriei" pentru ofițeri și funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, în sensul includerii în mod expres a activității depuse în calitate de militar în termen în sfera activității "în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale", astfel încât Semnul onorific să poată fi acordat avându-se în vedere și această perioadă;

- emiterea ordinului de ministru pentru conferirea Semnului onorific cu privire la reclamant;

- remiterea efectivă a atestatului Semnului onorific, în conformitate cu prevederile legii.

Instanța de primă jurisdicție a respins acțiunea reclamantului, reținând, în esență, faptul că ordinul contestat a fost emis de autoritatea competentă, cu respectarea marjei de apreciere conferită de legiuitor.

Această soluție este împărtășită de instanța de control judiciar pentru argumentele ce vor fi redate în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte apreciază că se impune prezentarea dispozițiilor normative relevante în cauză (forma în vigoare în perioada de referință).

Conform art. 1 din Legea nr. 573/2004 privind Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru ofițeri, funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, și preoți militari:

"Semnul onorific În Serviciul Patriei se conferă ofițerilor, funcționarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, și preoților militari, din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiției, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază și Serviciul de Telecomunicații Speciale, care au 15, 20 sau 25 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice și securității naționale."

Potrivit art. 6 din același act normativ:

"Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru ofițeri și funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, se conferă pentru:

a) 15 ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale;

b) 20 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale;

c) 25 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale."

Din interpretarea coroborată a celor două dispoziții normative anterior citate, rezultă faptul că semnul onorific "În Serviciul Patriei" se conferă ofițerilor și funcționarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, care îndeplinesc condiția de vechime (15, 20 sau 25 de ani) în activitate în domeniile apărării, ordinii publice și securității naționale.

Prin prevederile art. 11 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004, legiuitorul a delegat conducătorilor ministerelor și instituțiilor centrale autonome ale statului cu responsabilități în domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale competența de elaborare a reglementărilor specifice pentru detalierea condițiilor în care se poate conferi semnul onorific "În Serviciul Patriei".

În atare condiții, prin Ordinul nr. 561 din 21 martie 2005, Ministrul Apărării Naționale, în virtutea competenței de reglementare ce i-a fost conferită, a stabilit condițiile în care poate fi conferit semnul onorific, reglementând, în sfera lor de competență, înțelesul noțiunii de "activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale".

Mai precis, la art. 4 din Ordinul contestat s-au menționat următoarele:

"(1) Prin activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale, care se are în vedere la acordarea Semnului onorific În Serviciul Patriei se înțelege vechimea în serviciu ca ofițer (polițist sau cadru militar) în activitate, în unități ale Ministerului Administrației și Internelor, Ministerul Apărării Naționale (…).

(2) În sensul prevederilor alin. (1), constituie vechime în activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale și perioada în care ofițerul a activat ca maistru militar sau subofițer ori ca agent de poliție, după caz."

Înalta Curte constată faptul că înțelesul noțiunii de "activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale", astfel cum a fost redată în textul normativ anterior citat este în concordanță cu dispozițiile art. 1 și art. 6 din Legea nr. 573/2004, situație în raport cu care în mod justificat prima instanță a reținut că nu se impune a fi modificat, după cum se solicită în acțiunea dedusă judecății de către recurent.

Critica recurentului în sensul că instanța de fond s-a raportat la prevederile art. 4 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare care nu sunt aplicabile în cauză este nefondată.

Astfel, potrivit dispoziției legale anterior arătate, cadrele militare se pot afla în una dintre următoarele situații: în activitate, când ocupă o funcție militară, în rezervă, când nu ocupă o funcție militară, în retragere, când, potrivit legii, nu mai pot fi chemate pentru îndeplinirea serviciului militar.

În mod indiscutabil, vechimea de 15, 20 sau 25 de ani prevăzută de lege pentru conferirea decorației aflate în discuție se referă în mod exclusiv la perioada în care solicitantul a avut calitatea de polițist/cadru militar în activitate, iar nu de militar în termen.

Desigur, Legea nr. 80/1995 se aplică de la momentul intrării sale în vigoare. În cauza de față, efectele aplicării acestei legi sunt viitoare (respectiv, îndeplinirea condiției de vechime în privința acordării decorației la data pensionarii recurentului). Așadar, partea nu poate susține cu temei faptul că, la momentul analizării cererii sale, a fost încălcat principiul neretroactivității legii.

În plus de aceasta, chiar dacă Legea nr. 573/2004 nu face nicio trimitere la Legea nr. 80/1995, pe aspectul criteriului vechimii necesar pentru acordarea decorației analizate, Legea nr. 80/1995 se aplică, întrucât este o reglementare cu caracter general.

În situația recurentului, vechimea în serviciu de 25 de ani și 11 zile, astfel cum a fost nominalizată în ordinul său de încetare a raportului de serviciu și cum este definită la art. 3 lit. e) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, este compusă din mai multe elemente, printre care vechimea în calitate de cadru militar sau polițist (24 de ani, 3 luni și 9 zile) și vechimea în calitate de militar în termen (9 luni și 2 zile, în perioada 26.09.1985 - 28.06.1986). Ca atare, contrar susținerii recurentului, vechimea reglementată de art. 3 lit. e) pct. 3 din Legea nr. 223/2015 a fost luată în calcul la stabilirea vechimii în serviciu.

Instanța de control judiciar nu poate primi alegația recurentului în sensul că "în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Anexa nr. a Legii nr. 573/2004, durata activității în armată trebuie inclusă în calculul criteriului vechimii."

Conform textului legal anterior enunțat: "Pentru ofițerii și funcționarii publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, îndreptățiți să li se confere Semnul onorific În Serviciul Patriei, durata activității în armată se calculează până la data de 31 august a anului în care sunt propuși să primească însemnul." (sn)

Așa cum am arătat anterior, vechimea stabilită de legiuitor pentru acordarea decorației aflate în discuție se referă exclusiv la perioada în care persoana ce formulează solicitarea a avut calitatea de polițist/cadru militar în activitate, iar nu de militar în termen.

În raport de toate aspectele anterior prezentate, concluzia care se desprinde este aceea că Legea nr. 573/2004 nu derogă de la Legea nr. 80/1995.

Înalta Curte apreciază că este nefondată critica recurentului potrivit căreia prima instanță a făcut analogie între cele două legi mai sus arătate, respectiv între noțiunea de "cadru militar în activitate" și noțiunea de "activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale", în condițiile în care analogia este interzisă de dispozițiile art. 10 din C. civ.

Analogia se referă la metoda de aplicare a normelor juridice ce constă în soluționarea unei situații juridice pentru care nu există o dispoziție legală care să reglementeze în mod direct, fie prin aplicarea normei ce prevede situația cea mai asemănătoare (analogia legis), fie prin aplicarea principiilor generale de drept (analogia juris).

Așa cum s-a arătat anterior, instanța de prima jurisdicție nu a recurs la această operațiune juridică, ci a procedat la interpretarea corelată a dispozițiilor normative anterior citate.

În raport de aceste argumente juridice, solicitarea recurentului de modificare a prevederilor art. 4 din Ordinul MAI nr. 561/2005 este nefondată.

În fine, instanța de control judiciar apreciază că nu poate primi nici critica recurentului referitoare la faptul că instanța de fond nu a avut în vedere împrejurarea că, la momentul formulării solicitării, îndeplinea condițiile legale pentru acordarea Semnului onorific "În Serviciul Patriei".

La momentul formulării cererii, recurentul nu a probat faptul că a avut 25 de ani de activitate în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, după cum impunea cadrul normativ aplicabil acesteia, motiv pentru care nu se poate reține refuzul nejustificat al autorității intimate de soluționare a cererii sale, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosul administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În consecință, nu este fondat motivul de casare reglementată de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1249 din 16 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 16 decembrie 2020.