ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2222/2021

Ședința publică din data de 7 aprilie 2021

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul A., a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne - prin Direcția Generală Juridică la Conferirea Semnului Onorific în Serviciul Patriei.

Prin sentința civilă nr. 1492 din 21.02.2018, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat cauza privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - prin Direcția Generală Juridică, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 4530 din 07 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - prin Direcția Generală Juridică, a obligat pârâtul la reevaluarea cererii reclamantului cu privire la conferirea Semnului onorific în Serviciul Patriei și la plata către acesta a sumei de 1300 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 4530 din 07 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - prin Direcția Generală Juridică, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Analiza cererii de recurs

Recurenta arată că instanța de fond a conchis că și preoților militari li se poate conferi Semnul onorific în Serviciul Patriei, în aceleași condiții în care li se oferă ofițerilor, conform prevederilor Legii nr. 80/1995, coroborate cu dispozițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 195/2000 și cele art. 1 din Legea nr. 573/2000. Aceasta apreciere că interpretarea dată de instanță prevederilor legale incidente în cauză este una eronată, aspectele reținute fiind neîntemeiate, prin raportare la următoarele argumente:

Prin Decretul nr. 211/1954, s-a instituit ordinul și medalia "Meritul Militar" și s-a aprobat Regulamentul de conferire, descriere și modul de purtare a acesteia. Art. 1 din decret stipula:

"se instituie ordinul și medalia "Meritul Militar" care se va conferi militarilor pentru vechime în (...) Ministerul Afacerilor Interne." Art. 4 din regulament prevedea că ordinul sau medalia "Meritul Militar" se conferea pentru 15 ani, 20 ani, respectiv 25 ani vechime în serviciu.

În urma modificărilor aduse prin Decretul nr. 695/1964, art. 1 din Decretul nr. 211/1954 statua faptul că "ordinul și medalia "Meritul Militar" (...) se va conferi militarilor pentru vechime în (...) Ministerul Afacerilor Interne ca subofițer, maistru militar sau ofițer în activitate."

Odată cu promulgarea Legii nr. 29/2000, în textul inițial al acesteia se prevedea la art. 10 pct. 3 și pct. 4 că Semnul onorific în serviciul armatei se conferă ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor care au 15 ani, 20 de ani, respectiv 25 de ani de activitate în armată; în vederea aplicării dispozițiilor acestei legi, a fost adoptată Ordonanța Guvernului nr. 104/2000.

Prin art. 13 din Legea nr. 573/2004 privind Semnul onorific în Serviciul Patriei pentru ofițeri și funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de-ofițeri, cu modificările și completările ulterioare, Ordonanța Guvernului nr. 104/2000 privind Semnul onorific în Serviciul Armatei pentru ofițeri a fost abrogată.

De asemenea, vechiul Ordin Meritul Militar și al Semnului onorific în Serviciul Armatei pentru ofițeri a fost înlocuit, potrivit art. 10 din Legea nr. 573/2004, cu semnul onorific în Serviciul Patriei pentru ofițeri și funcționari publici cu statut special cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri.

Conchizând, se pretinde, instanța de fond în mod greșit a apreciat faptul că prevederile referitoare la acordarea dreptului în discuție sunt aplicabile și categoriei din care face parte intimatul-reclamant, respectiv preoții militari.

Prin Legea nr. 149/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale, s-a recunoscut în mod expres acest drept și în favoarea preoților militari.

Mai afirmă recurenta că conținutul Legii nr. 149/2018, reprezintă o dovadă suplimentară a faptului că intimatul - reclamant nu putea beneficia de dreptul solicitat, întrucât acesta nu a fost prevăzut de actele normative incidente, până la modificarea legislativă menționată.

În contextul în care legiuitorul a precizat în mod expres, în art. 1 din Legea nr. 149/2018, că "semnul onorific în Serviciul Patriei se conferă ofițerilor, funcționarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, si preoților militari, din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiției. Serviciul Român de Informații. Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție si Pază si Serviciul de Telecomunicații Speciale, care au 15, 20 sau 25 de ani de activitate în domeniile apărarii, ordinii publice si securității naționale, rezultă, dincolo de orice urmă de îndoială, că intimatul-reclamant nu era îndrituit să beneficieze de dreptul în discuție anterior intrării în vigoare a actului normativ menționat și, pe cale de consecință, în cauză, nu se poate vorbi despre un refuz nejustificat al instituției noastre.

În soluționarea cererii Înalta Curte subliniază că în materia contenciosului administrativ analiza unui act administrativ contestat trebuie să se raporteze la actele și legislația din momentul emiterii acestuia.

Or, contrar celor susținute de către instanța de fond, faptul că prin Legea nr. 149/2018 s-a completat art. 1 în sensul că "semnul onorific în Serviciul Patriei se conferă ofițerilor, funcționarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, si preoților militari, din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiției. Serviciul Român de Informații. Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție si Pază si Serviciul de Telecomunicații Speciale, care au 15, 20 sau 25 de ani de activitate în domeniile apărarii, ordinii publice si securității naționale, rezultă, dincolo de orice urmă de îndoială, că intimatul-reclamant nu era îndrituit să beneficieze de dreptul în discuție anterior intrării în vigoare a actului normativ menționat și, pe cale de consecință, în cauză, nu se poate vorbi despre un refuz nejustificat.

Actul contestat, de refuz, îl reprezintă adresa nr. x/7.06.2017, reprezentând cererea reclamantului de conferire a Semnului onorific în Serviciul Patriei" deci analiza trebuie făcută în raport de legislația de la acel moment.

De altfel, și corespondența purtată de părți inclusiv propunerile de modificare a legislației vădesc inexistența în legislație a unor prevederi în sensul admiterii cererii reclamantului.

Pe fond, fără a analiza condițiile personale ale reclamantului ce îl îndrituiau să formuleze solicitarea, Înalta Curte reține că soluția instanței de fond se sprijină pe prevederile Legii nr. 195/2000, privind constituirea și organizarea clerului militar, cu referire la art. 15 și 19.

Doar că în art. 15 alin. (1) din Lege se precizează clar că "preoții militari sunt asimilați corpului ofițerilor"

Or precum se cunoaște, asimilarea unei funcții nu presupune dobândirea tuturor drepturilor celui la care se raportează, ci doar a celor expres prevăzute normativ.

Pe de altă parte art. 1 din Legea nr. 573/2004 prevede expres și limitativ că "Semnul onorific în Serviciul Patriei se conferă ofițerilor si funcționarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiției, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază și Serviciul de Telecomunicații Speciale, care au 15,20 și 25 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale"

Prin urmare, având în vedere că Legea nr. 573/2004 face referire strict Ia ofițerii și funcționarii publici cu statut special cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, nu și la personalul asimilat, rezultă că, în mod corect, în raport de legislația de la momentele emiterii adresei a fost respinsă cererea reclamantului.

Nimic nu îl oprea însă pe acesta să o reitereze după apariția Legiinr. 149/2018 trimiterea din art. 1 la preoții militari fiind neechivocă.

În baza acestor considerente, Înalta Curte apreciază că acțiunea reclamantului se impunea a fi respinsă.

Cum în raport de motivele invocate recursul pârâtei se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte îl va admite și în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. va casa sentința, respingând acțiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - prin Direcția Generală Juridică împotriva sentinței civile nr. 4530 din 07 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2021.