ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5937/2023

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la 16 decembrie 2021 pe rolul Curții de Apel Suceava sub numărul x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: 1) Anularea art. 6 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 133 din 27 noiembrie 2018 privind stabilirea condițiilor în care se poate conferi Semnul Onorific Serviciul Patriei pentru ofițeri, ofițeri de politie, maiștri militari, subofițeri, agenți de politie, preoți militari și soldați și gradați profesioniști, publicat în Monitorul Oficial nr. 1005 din 27 noiembrie 2018 ce prevede ca "Pentru conferirea Semnului onorific în Serviciul Patriei nu fac obiectul propunerilor persoanele îndreptățite care se afla în una din următoarele situații: a) se afla la dispoziție." 2) Să se constate că reclamantul îndeplinea condițiile pentru acordarea "Semnului Onorific Serviciul Patriei" la 13.08.2013 și pe cale de consecință să fie obligat pârâtul la completarea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 167/2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 1127 din 24.11.2020, cu perioada 13.08.2013 -01.12.2020; 3) Să fie obligat pârâtul Ministerul Afacerilor Interne să-i achite cu titlu de compensație drepturile de care a fost privat cu titlu de diferențe drepturi pensie aferente "Semnului Onorific Serviciul Patriei" pentru perioada 16.05.2016-01.12.2020, în baza art. 27 29 din Legea nr. 306/2002 privind Statutul polițistului.

Sentința instanței de fond Prin sentința nr. 52 din 31 mai 2022, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a luat act de renunțarea reclamantului A. la judecarea capătului de cerere având ca obiect anularea art. 6 alin. (1) lit. A) din Ordinul MAI nr. 133/2018. A admis excepția inadmisibilității celui de-al doilea capăt de cerere. A respins ca inadmisibilă cererea reclamantului A. de constatare a îndeplinirii condițiilor pentru acordarea "Semnului Onorific Serviciul Patriei" la 13.08.2013 și cererea accesorie de completare a Ordinului MAI nr. 167/2020 cu perioada 13.08.2013- 01.12.2020. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, în ceea ce privește cel de-al treilea capăt de cerere. A respins al treilea capăt de cerere ca nefondat.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 52 din 31 mai 2022 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal au declarant recurs principal reclamantul A. și recurs incident pârâtul Ministerul Afacerilor Interne. Reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar, în subsidiar, în rejudecare: A solicitat recurentul reclamant să se constate că îndeplinea condițiile pentru acordarea "Semnului Onorific Serviciul Patriei’’ la 13.08.2013 și pe cale de consecință să fie obligat pârâtul la completarea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 167/2020, publicat în Monitorul Oficial 1127 din 24.11.2020, cu perioada 13.08.2013 -01.12.2020 și să achite cu titlu de compensație drepturile cu titlu de diferențe drepturi pensie aferente "Semnului Onorific Serviciul Patriei’’ pentru perioada 16.05.2016-01.12.2020, în baza art. 27 din Legea 306/2002 privind Statutul polițistului. În motivarea recursului recurentul reclamant A. a arătat că instanța de fond a trecut la judecarea cauzei fără a pune în discuției excepțiile invocate și fără a se pronunța asupra lor cu prioritate, soluționând cauza fără a intra pe fondul ei. De asemenea, arată recurentul că hotărârea primei instanțe este insuficientă, lapidară și netemeinică. În mod greșit prima instanță a admis excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece a avut în vedere cu totul alte motive decât cele invocate de pârât, care a susținut că petitul doi al acțiunii are natura juridică a unei acțiuni în constatare, iar în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reclamantul avea deschisă calea unei acțiuni în realizarea dreptului, respectiv anularea ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 167/2020. Arată recurentul că petitul formulat este o cerere ce are ca obiect "obligația de a face", respectiv de a o obliga pe acesta de acorda "Semnului Onorific în Serviciul Patriei’’ de la data îndeplinirii condițiilor, respectiv 15.04.2013, anterior punerii sale la dispoziția Politiei Romane, la data de 13.08.2013 prin Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. II/4283/2013, ca urmare a punerii în miscare a actiunilor penale și judecării sale în cele două dosare penale nr. x/2013 și nr. y/2014 ale Curții de Apel Suceava- o veritabilă acțiune în realizare, consecință a refuzului nejustificat al intimatei de a soluționare a acestei cereri în etapa prealabilă. Pentru a se putea acorda această distincție subsemnatului de la data menționată se impune analizarea de către instanță a îndeplinirii condițiilor la acel moment, însă acest aspect nu influențează calificarea petitului în unul în constatare, fiind evident că cererea vizează recunoașterea dreptului pretins prin completarea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 167/2020, publicat în Monitorul Oficial 1127 din 24.11.2020, cu perioada 15.04.2013 -01.12.2020, ca urmare a refuzului întâmpinat din partea intimatei la numeroasele cereri formulate. Arată recurentul că nu am contestat Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 167/2020, publicat în Monitorul Oficial 1127 din 24.11.2020, prin care i-a fost conferit Semnului onorific "În Serviciul Patriei’’, deoarece nu are interes a fi anulat, producând efecte juridice, fiindu-i conferită distincția aflată în discuție și beneficiind de plusul valoare dat de aceasta la cuantumul pensiei pe care o încasează. Petitul al doilea al acțiunii vizează tocmai modalitatea de conferire a acestui drept începând cu decembrie 2020 și nu începând cu decembrie 2013, motiv pentru care a solicitat completarea acestuia în sensul recunoașterii dreptului său de a beneficia de Semnul Onorific "În Serviciul Patriei" și pentru perioada 15.04.2013-01.12.2020, nu doar după 01.12.2020, așa cum produce efecte în prezent. Mai arată acesta că excepția inadmisibilității reținută de instanță este nelegală și nefondată, deoarece petitul formulat se circumscrie dispozițiilor art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a), lit. c) și alin. (2), art. 7 alin. (1) 1 , art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, putând forma obiectul unei cereri în contencios administrativ. Prin refuzul pârâtei de a-l repune în toate drepturile avute la data punerii la dispoziție, respectiv de a-i conferi "Semnul Onorific în Serviciul Patriei’’ din anul îndeplinirii condițiilor (2013), încalcă flagrant prevederile imperative ale legii 360/2002 privind statutul polițiștilor și ale Legii 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea excepției și respingerea capătului 3 al cererii de chemare în judecată ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În motivarea recursului recurentul pârât a arătat că, raportat la pretențiile reclamantului, stabilirea și plata drepturilor de pensie reprezintă atributul exclusiv al caselor de pensii sectoriale.

Apărările intimaților Recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, normele legale incidente și aspectele învederate în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul principal declarat de reclamantul A. și recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne sunt nefondate, pentru următoarele considerente: În ceea ce privește recursul declarat de reclamantul A. Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 5) C. proc. civ., "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", este nefondat. Acesta vizează neregularități de ordin procedural sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., care definește nulitatea ca fiind sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă, fiind absolută, atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public, și relativă, în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat. Concret, s-a imputat primei instanțe faptul că nu a pus în discuție excepțiile invocate în cauză și nu s-a pronunțat ep toate probele solicitate. Raportat la motivele invocate de recurent, Înalta Curte constată că nu există neregularități de ordin procedural care să fie sancționate cu nulitatea. Înalta Curte apreciază că nu au fost încălcate prevederile art. 248 C. proc. civ., în maniera în care a procedat prima instanță la soluționarea fondului cauzei. Astfel, din analiza înscrisurilor existente la dosar rezultă pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a invocat în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar o serie de excepții, dosar fond. Întâmpinarea a fost comunicată reclamantului acesta având posibilitatea să depună răspuns la întâmpinare în temeiul dispozițiilor art. 201 alin. (2) C. proc. civ., drept pe care reclamantul și l-a exercitat potrivit înscrisului depus la dosar fond. Totodată, la termenul de judecată din data de 16.05.2022, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra excepțiilor invocate de pârât prin întâmpinare și pe fondul cauzei, părțile nu au fost prezente, astfel că susținerile reclamantului nu aveau cum să fie în discuția părților. Totodată, lecturând încheierile de ședință aflate la dosarul cauzei rezultă în mod clar că instanța de fond a făcut toate demersurile necesare în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele invocate. Astfel, prin încheierea de ședință din data de 14.03.2022, pentru justa soluționare a cauzei, instanța de fond a dispus următoarele măsuri: - a emis adresă către pârât pentru a-și exprima punctul de vedere cu privire la cererea de renunțare la judecata primului petit al acțiunii; - a pus în vedere ca pârâtului să depună copia Ordinului nr. 167/2020 și documentația care a stat la baza emiterii acestui ordin cu respectarea procedurii privind comunicarea actelor cu caracter secret. Dispozițiile instanței au fost aduse la îndeplinire astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosar fond. Referitor la aspectul învederat de reclamant precum că instanța defond nu s-ar fi pronunțat asupra cereriii de repunere pe rol formulată de către acesta la data de 18 mai 2022, după încheierea de amânarea a pronunțării din data de 16 mai 2022, Înalta Curte arată că potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (3) "După închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă.". Actele dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Suceava demonstrează că participanții la proces au fost legal citați și prezenți în sala de ședință, iar instanța de judecată în virtutea rolului activ a depus toate diligențele în vederea stabilirii stării de fapt și de drept din speță, în scopul aflării adevarului și pentru justa soluționare a cauzei. În acest context, nefondat se reclamă încălcarea dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. Faptul că instanța a apreciat sau nu utilitatea unor probe nu poate fi în niciun caz imputat acesteia, față de dispoziții art. 264 C. proc. civ. potrivit cărora "În vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare.". Sarcina aprecierii probelor revine instanței, care va trebui să analizeze toate probele administrate, atât în mod individual, cât și în ansamblul lor. Urmare a analizei efectuate, motivat, instanța va putea înlătura anumite probe în funcție de utilitatea lor, de convingerea pe care acestea i-o creează, de conduita părților, manifestată cu privire la proba în cauză, ceea ce înseamnă că o atare măsură procesuală este lăsată la aprecierea judecătorului. Totodată, astfel cum s-a pronunțat și practica judiciară în materie, probele aflate la dosar se vor aprecia ținându-se seama și de refuzul nejustificat al unei părți de a prezenta probele scrise certe, a căror administrare nu poate avea loc decât cu acordul ei. Pentru aceste considerente, Înalta Curte conchide că nefondat reclamă recurentul în calea de atac, încălcarea normelor procedurale de către instanța de fond. Nefondate sunt și criticile reclamantului vizând "motivarea insuficientă, lapidară și netemeinică a instanței de fond". Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma celor sus-menționate, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este fondat. Din considerentele hotărârii recurate rezultă că instanța a analizat și a sistematizat cererile și susținerile părților, fiind preocupată să identifice împrejurările de fapt care au constituit situația premisă a declanșării mecanismului judiciar. În lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, examinarea efectivă a tuturor motivelor și apărărilor invocate de către părți ca garanție a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, nu implică obligația instanței de a da un răspuns detaliat fiecărui argument, întinderea obligației instanței fiind variabilă, în funcție de natura hotărârii și de circumstanțele fiecărei cauze, cu luare în considerare a pertinenței, clarității, relevanței în economia litigiului și fundamentării respectivelor motive sau apărări (e.g. Cauzele Ruiz Torija c Spaniei, Buzescu c României). În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), în esență, recurentul reclamant a invocat aceleași critici ca și în susținerea celorlalte motive prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând, pe de o parte că instanța de fond nu a analizat motivele de fapt care au generat litigiul, nu le-a dat eficiență juridică, iar pe de altă parte că motivarea instanței de fond cu privire la argumentele invocate în raport de probatoriul administrat este superficială. Dincolo de aceste susțineri, Înalta Curte constată că, în speță nu este îndeplinită niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sentința recurată fiind motivată cu respectarea exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Judecătorul fondului a indicat situația de fapt reținută pe baza probelor administrate, precum și motivele pe care s-a întemeiat soluția, raționamentul urmat fiind expus clar și logic. În contextul analizei argumentelor recurentului reclamant, astfel cum au fost reiterate din acțiunea dedusă judecății, analizând în continuare recursul, din perspectiva criticilor expuse de către recurent, referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanța de control judiciar, au un caracter nefondat, nefiind relevată nicio încălcare sau aplicare greșită a normelor de drept material în chestiunea invocată de titularul căii de atac. Așadar, în mod corect a reținut instanța de fond că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în contencios administrativ, cererea privind recunoașterea unui drept sau a unui interes legitim și repararea pagubei cauzate este subsecventă cererii îndreptate împotriva unui act administrativ tipic sau asimilat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Or, renunțând la primul capăt de cerere având ca obiect " anularea art. 6 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 133/27.11.2018 privind stabilirea condițiilor în care se poate conferi Semnul Onorific Serviciul Patriei pentru ofițeri, ofițeri de poliție, maiștri militari, subofițeri, agenți de poliție, preoți militari, soldați și gradați profesioniști, ce prevede că: "pentru conferirea Semnului onorific în Serviciul Patriei nu fac obiectul propunerilor persoanele îndreptățite care se află în una dintre următoarele situații: a) se află la dispoziție.", reclamantul solicită prin cel de-al doilea petit să se constate că îndeplinea condițiile pentru acordarea "Semnului Onorific Serviciul Patriei" la data de 13.08.2013. În același sens, reclamantul a solicitat să fie obligat pârâtul la completarea Ordinului MAI nr. 167/2020 cu perioada 13.08.2013 - 01.12.2020. Este evident faptul că reclamantul nu are interes în a solicita anularea Ordinului MAI nr. 167/2020 prin care i-a fost conferit Semnul onorific "În Serviciul Patriei", în condițiile în care, prin acest ordin, i-a fost conferită distincția aflată în discuție începând cu data de 01.12.2020 și beneficiază de plusul de valoare dat de aceasta la cuantumul pensiei pe care o încasează, aspect recunoscut chiar de acesta prin răspunsul la întâmpinare depus în dosarul de fond, fila x verso. În acest context, este corect raționamentul instanței de fond în sensul că având în vedere că nu se solicită anularea unui act administrativ tipic sau asimilat și nici nu se contestă refuzul nejustificat al autorității de soluționare a unei cereri sau de efectuare a unei operațiuni administrative, în sensul dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, o astfel de solicitare de reparare a pagubei rezultate din neluarea în considerare la conferirea distincției "În Serviciul Patriei" a perioadei punerii la dispoziție a reclamantului, apare ca fiind inadmisibilă în lipsa unui capăt principal de cerere, având unul dintre obiectele anterior enumerate. În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, Înalta Curte arată că: Calitatea procesuală este una dintre condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea acțiunii civile. Conținutul acestei noțiuni este precizat în cuprinsul art. 36 din C. proc. civ., potrivit căruia "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond". În consecință, calitatea procesuală este determinată de transpunerea în plan procesual a subiectelor raportului juridic de drept substanțial dedus judecății. Potrivit doctrinei, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă). Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public." Art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 prevede că se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. Reclamantul a solicitat despăgubiri constând în diferențele de drepturi de pensie de care a fost lipsit din culpa pârâtului, care în mod nelegal nu i-ar fi acordat semnul onorific începând cu anul 2013. Or din această perspectivă, rezultă în mod clar că pârâtul Ministerul Afacerilor Interne justifică în cauza pendinte, legitimare procesuală pasivă, fiind emitentul ordinului la care se face referire în acțiune, dincolo de aspectele care vizează operațiuni specifice de plată a drepturilor de pensie efectuate de Casa de Pensii Sectorială a MAI. Pentru aceste considerente, nefiind identificat niciun motiv de nelegalitate a hotărârii, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va recursul principal declarat de reclamantul A. și recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinței nr. 52 din 31 mai 2022 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.