ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6835/2020

Ședința publică din data de 16 decembrie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 7 martie 2017, sub nr. x/2016, urmare declinării de competență prin sentința civilă nr. 257/31.01.2017, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Gătaia, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului Pentru Mediu, a solicitat obligarea pârâtei la îndeplinirea obligației asumate de aceasta în art. 6 pct. 1 din Contractul pentru Finanțare Nerambursabilă nr. x/01.09.2011 încheiat între părți, având ca obiect "Îmbunătățirea calității mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate constituite în perimetrul de ameliorare Gătaia, Orașul Gătaia", respectiv, obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 1.726.945,17 RON aferentă cererilor de tragere nr. 2/25.10.12, nr. 3/18.04.2014 și nr. 4/30.06.2014 din contractul menționat, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din 20.09.2017, reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că înțelege să micșoreze cuantumul sumei aferente cererii de tragere nr. x/31.07.2015, de la 395.971,97 RON, la valoarea de 44.517,56 RON și, pe cale de consecință, să micșoreze cuantumul total al pretențiilor alegate, de la suma de 1.726.945,17 RON, la suma de 1.375.490,76 RON (un milion trei sute șaptezeci și cinci mii patru sute nouăzeci RON și șaptezeci și șase bani).

Față de această modificare a cuantumului total al pretențiilor, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Administrația Fondului Pentru Mediu la îndeplinirea obligației asumate de aceasta în art. 6 pct. 1 din Contractul pentru Finanțare Nerambursabilă nr. x/01.09.2011 încheiat între părți, având ca obiect "îmbunătățirea calității mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate constituite în perimetrul de ameliorare Gătaia, Orașul Gătaia", respectiv obligarea acesteia la plata către instituție a sumei de 1.375.490,76 RON (un milion trei sute șaptezeci și cinci mii patru sute nouăzeci RON și șaptezeci și șase bani) aferentă cererilor de tragere nr. x/25.10.2012 (diferența de 351.695,34 RON), nr. 3/18.04.2014 (979.277. 86 RON) și nr. 4/31.07.2015 (44.517,56 RON) din contractul menționat, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din 18.10.2017, reclamanta a mai depus o precizare de acțiune prin care a arătat că înțelege să micșoreze cuantumul total al pretențiilor, de la suma de 1.375.490, RON (un milion trei sute șaptezeci și cinci mii patru sute nouăzeci RON și șaptezeci și șase bani), la suma de 1.023.795,26 RON (un milion douăzeci și trei mii șapte sute nouăzeci și cinci RON și douăzeci și șase bani), după cum urmează:

- cererea de tragere nr. 2: diferență în sumă de 351.695, 18 RO

- cererea de tragere nr. 3: 627.582, 52 RO

- cererea de tragere nr. 4: 44.517, 56 RO

TOTAL: 1.023.795, 26 RO.

Față de această modificare a cuantumului total al pretențiilor, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Administrația Fondului Pentru Mediu la îndeplinirea obligației asumate de aceasta în art. 6 pct. 1 din Contractul pentru Finanțare Nerambursabilă nr. x/01.09.2011 încheiat între părți, având ca obiect "Îmbunătățirea calității mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate constituite în perimetrul de ameliorare Gătaia, orașul Gătaia", respectiv obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 1.023.795,26 RON (un milion douăzeci și trei mii șapte sute nouăzeci și cinci RON și douăzeci și șase bani) aferentă cererilor de tragere nr. x/25.10.2012 (diferența de 351.695,18 RON), nr. 3/18.04.2 (627.582,52 RON) și nr. 4/31.07.2015 (44.517,56 RON) din contractul menționat, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 52 din 28 februarie 2018, Curtea de Apel Timișoara a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Gătaia, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, și a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 331.738,40 RON, reprezentând diferența aferentă cererii de tragere nr. 2.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâta.

3.1. Prin recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Gătaia, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., s-a solicitat casarea în parte a sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea în parte a acțiunii sale și pe cale de consecință, obligarea intimatei - pârâte la îndeplinirea obligației asumate de aceasta în art. 6 pct. 1 din Contractul pentru Finanțare Nerambursabilă nr. x/01.09.2011, respectiv obligarea intimatei la plata în totalitate a celei de-a treia cereri de tragere, respectiv, pe lângă suma de 331.738. 40 RON ce a fost admisă de instanța de fond, si a sumei de 599.439. 22 RON.

Recurenta arată că, într-adevăr, în mod legal și temeinic instanța de fond a admis pretențiile sale având ca obiect diferența de 331.738,40 RON, aferentă anului 2012 și totodată, a respins pretențiile având ca obiect cererea de tragere nr. x, aferentă anului 2014. întrucât pe acest an nu a fost în măsură să probeze cererea de decontare a sumei de 44.517,56 RON cu un proces-verbal al controlului anual a regenerărilor pe anul 2014, vizat de CM.S.C. (fost I.T.R.S.V.) Timiș.

Apreciază însă că, respingerea pretențiilor sale având ca obiect cererea de tragere nr. x, aferentă anului 2013, în sumă de 599.439,22 RON, a fost nelegală, hotărârea Curții de Apel Timișoara cuprinzând atât motive contradictorii, cât si încălcări ale normelor de drept material reprezentate de art. 969. Art. 973 art. 970 alin. (1) si 2 C. civ., raportate la clauzele contractuale prevăzute la art. 6 pct. 1, privind finanțarea proiectului de împădurire si la art. 7, privind cazurile de cuină, din Contractul pentru Finanțare Nerambursabilă nr. x/01.09.2011 încheiat între părți.

În susținerea primului motiv de nelegalitate invocate în recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenta arată că, prima instanță deși a reținut în mod deosebit de corect că pentru anul 2013 a fost obținută de reclamant viza controlului anual al regenerărilor, necesară aprobării cererii nr. x de tragere, ulterior a motivat în mod contradictoriu în sensul că, în ce privește controlul anual al regenerărilor aferent anului 2014, cerut la rându-i pentru aprobarea cererii de tragere nr. x/18.04.2014, acest înscris nu a fost înfățișat de către reclamant.

Or, din întreg probatoriul administrat în cauză de părți, rezultă că cea de-a treia cerere de tragere emisă sub nr. x/18.04.2014 a fost aferenta anilor 2012 - 2013 si nicidecum anului 2014, respectiv a fost constituită din diferența de 331.738,40 RON rămasă de la cea de a doua cerere de tragere și din suma de 599.439,22 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate doar în anul 2013, fără să conțină absolut nici o sumă aferentă lucrărilor efectuate în anul 2014, aceste lucrări fiind solicitate la decontare prin cererea de tragere nr. x, care în mod legal a fost respinsă.

Cu alte cuvinte, controlul anual al regenerărilor aferent anului 2014, care nu are și viza C.R.S.C. (fost L.T.R.S.V.) Timiș, nu a fost cerut de intimata - pârâtă pentru aprobarea cererii de tragere nr. x/18.04.2014, ci doar pentru aprobarea celei de a patra cereri de tragere. Cum pentru anul 2013 a fost obținută de reclamant viza controlului anual al regenerărilor necesară aprobării cererii nr. x de tragere, aceasta se impunea să admită acțiunea cu privire la această cerere de tragere si să dispună obligarea achitării de către intimata - pârâtă a întregii sume de 931.177,62 RON propusă spre aprobare de referentul de specialitate al A.F.M. București, aferentă anilor 2012 - 2013 si nu doar suma de 331.738,40 RON, aferentă anului 2012.

Recurenta arată că prin cererea de tragere nr. x a solicitat doar decontarea diferenței aferente anului 2012 si a lucrărilor aferente anului 2013, pentru care există viza controlului anual al regenerărilor efectuate la plantația nou înființată. În acest sens este și Nota de constatare întocmită de referentul de specialitate al intimatei - pârâte, în care se propune aprobarea cererii de tragere nr. x/30.04.2014 cu suma de 931.177,62 RON (inclusiv T.V.A.), ce cuprinde diferența de 331.738. 40 RON aferentă anului 2012, care de altfel a fost admisă de prima instanță și suma de 599.439,22 RON întemeiată pe lucrările de regenerare și întreținere a plantației, efectiv efectuate si recepționate în anul 2013. astfel cum rezultă extrem de clar din Procesele-verbale de recepție parțială lucrări nr. x/04.02.2013, nr. y/24.03.2013, nr. z/23.07.2013 și nr. 7094/06.12.2013, confirmate prin cele 3 procese-verbale privind controlul regenerărilor din anul 2013, înregistrate sub nr. x/11.10.2013 și prin adresa nr. x/09.04.2014, emisă de I.T.RS.V. Timișoara.

În susținerea celui de al doilea motiv de nelegalitate al cererii sale de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin, 1 pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că așa cum rezultă din cele de mai sus, a dovedit împrejurarea că cea de-a treia cerere de tragere emisă de instituție sub nr. x/18.04.2014 a fost aferentă anilor 2012 - 2013 pentru care există viza controlului anual al regenerărilor efectuate la plantația nou înființată și nicidecum anului 2014, rezultând în mod incontestabil că dispozițiile art. 969, art. 973 art. 970 alin. (1) si 2 C. civ., raportate la clauza contractuală prevăzută la art. 6 pct. 1, privind finanțarea proiectului de împădurire, din Contractul pentru Finanțare Nerambursabilă nr. x/01.09.2011 încheiat între părți, se impuneau a fi aplicate și pretențiilor sale de obligare a intimatei - pârâte să îi achite și suma aferentă anului 2013 și nu doar cu privire la pretențiile noastre privind anul 2012.

Or, refuzându-ne în mod nelegal admiterea pretențiilor aferente anului 2013, prima instanță a încălcat în mod evident prevederile legale citate cu privire la obligațiile contractuale ale intimatei - pârâte pentru acest an, motiv pentru care consideră pe deplin fondat și acest motiv de recurs.

3.2. Prin recursul formulat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a solicitat casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivare recurenta pârâtă arată că, între părți s-a încheiat contractul pentru finanțare nerambursabilă nr. x/01.09.2011, pentru implementarea proiectului intitulat "îmbunătățirea calității mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate constituite în perimetrul de ameliorare Gătaia, orașul Gătaia", implementare care se face în baza Ghidului de Finanțare a Programului de îmbunătățire a calității mediului prin împădurirea terenurilor degradate, reconstrucția ecologică și gospodărirea durabilă a pădurilor, aprobat prin Ordinul nr. 989/2010.

Până în momentul de față, Administrația pentru Fondul de Mediu a finanțat în cadrul contractului mai sus menționat, 2 cereri de tragere în valoare totală de 292.755 RON.

La cererea de tragere nr. x a fost solicitată suma de 556.695,34 RON, iar suma maximă aprobată a fost în cuantum de 205.000 RON, diferența de 331.738,40 RON reprezentând decont care s-a propus a se finanța la cererea de tragere nr. x pe baza documentelor justificative de la cererea de tragere nr. 2.

Reclamanta, în calitate de beneficiară în contractul mai sus menționat, și-a însușit actul adițional nr. x/01.11.2012 la contractul pentru finanțare nerambursabilă nr. x/01.09.2011, respectiv anexa - Graficul de finanțare nerambursabilă, ceea ce înseamnă că avea cunoștință de suma disponibilă pentru tragerea nr. 2, dar a solicitat totuși o valoare mult mai mare decât cea prevăzută în grafic.

În data de 30.04.2014 reclamanta a depus cererea de tragere nr. x, solicitând la plată suma de 979.277,86 RON. La această cerere de tragere urma să fie acordat decontul de la cererea de tragere nr. x/02.11.2012 și suma aferentă lucrărilor executate și solicitate pentru finanțare la cererea de tragere nr. 3.

Recurenta consideră însă că, având în vedere că documentația depusă la cererea de tragere nr. x este incompletă/neconformă, la această cerere de tragere nu putea fi acordat doar decontul de la cererea de tragere nr. x, acesta putând fi finanțat doar în situația în care tragerea este completă conform prevederilor contractuale și legale

Apreciază că sintagma folosită, respectiv că "diferența dintre suma solicitată de Reclamantă prin cererea de tragere nr. x (556.695,34 RON) și suma prevăzută în Graficul de finanțare (205.000 RON) se va deconta la cererea de tragere nr. x, pe baza documentelor justificative de la cererea de tragere nr. 2" nu poate și nu trebuie a fi interpretată în sensul că se poate acorda doar decontul. Acesta din urmă se poate acorda doar împreună cu suma solicitată și aprobată la cererea de tragere nr. 3. Documentele justificative la care se face referire sunt facturi și chitanțe aferente unor cheltuieli ce au depășit suma maximă aprobată pentru cererea de tragere nr. 2. Având în vedere că toate acestea au fost depuse de către reclamantă împreună cu cererea de tragere nr. x, e de înțeles exprimarea, dar aceasta nu trebuie interpretată așa cum a făcut-o reclamanta, interpretare pe care instanța în mod eronat a preluat-o. Nici până la acest moment, actele justificative prevăzute de Anexa 4 la contract și de legislație, nu sunt depuse în totalitatea lor pentru cererea de tragere nr. x, astfel că finanțarea este blocată de însăși Reclamantă prin nedepunerea întregii documentații.

Administrația pentru Fondul de Mediu finanțează proiecte doar în baza unei cereri de tragere însoțite de documente obligatorii, întocmite conform prevederilor legale, așa cum reiese din art. 4 alin. (2) din Contractul pentru finanțare nerambursabilă nr. x/01.09.2011 coroborat cu Anexa 4 la contract.

Cererile de tragere nr. x și 4 nu au fost finanțate până în prezent deoarece acestea sunt incomplete/neconforme cum de altfel a reținut și instanța în dispozitivul hotărârii, beneficiarul fiind notificat în acest sens prin mai multe adrese.

Beneficiarul, Reclamanta în prezenta cauză, nu a răspuns solicitărilor, prin urmare consideră că aceasta se află în caz de culpă.

În continuarea motivării căii sale de atac, recurenta pârâtă a făcut câteva considerații principiale referitoare la obligativitatea clauzelor contractuale între părți și la rolul instanței de judecată în interpretarea acestora, concluzionând că, instanța de fond trebuia sa examineze clauzele contractului, să le acorde semnificația cuvenită, acestea fiind clare și precise, nesusceptibile de interpretare, iar soluția de admitere în parte a acțiunii introduse de reclamantă, nu a dat eficiență deplină acestor clauze.

4.1. Recurenta-pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu a depus întâmpinare la recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Gătaia, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.2. Recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Gătaia a depus întâmpinare la recursul formulat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, prin care a solicitat admiterea excepției nulității pentru nemotivare, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Prin rezoluția din 10 decembrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursurilor în ședință publică, la data de 16 decembrie 2020, cu citarea părților, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte consideră ambele recursuri nefondate pentru următoarele considerente:

II. 1. Argumente de fapt și de drept relevante

În privința recursurilor formulate de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Gătaia și pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, Înalta Curte constată că, toate criticile ambelor recurente vizează modul în care instanța de fond a soluționat cererea de plată nr. x, urmând ca acestea să analizate împreună.

Astfel, Înalta Curte constată că, între părți s-a încheiat contractul pentru finanțare nerambursabilă nr. x/01.09.2011, pentru implementarea proiectului intitulat îmbunătățirea calității mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate constituite în perimetrul de ameliorare Gătaia, orașul Gătaia, implementare care se face în baza Ghidului de Finanțare a Programului de îmbunătățire a calității mediului prin împădurirea terenurilor degradate, reconstrucția ecologică și gospodărirea durabilă a pădurilor, aprobat prin Ordinul nr. 989/2010.

Prin cererea de tragere nr. x a fost solicitată la plată suma de 556.695,34 RON, iar suma maximă aprobată a fost în cuantum de 205.000 RON, diferența de 331.738,40 RON reprezentând decont s-a propus a se finanța la cererea de tragere nr. x pe baza documentelor justificative de la cererea de tragere nr. x, întrucât se depășea suma disponibilă pentru tragerea nr. 2 prevăzută în Graficul de finanțare nerambursabilă.

Astfel, în nota de constatare încheiată de reprezentanții pârâtei cu referire la cererea de plată nr. x, se arată că, diferența de sumă ce se poate deconta la prezenta cerere de tragere conform graficului de finanțare…(205.005 RON) și suma ce se finanțează conform documentelor prezentate la cererile de tragere nr. x și 2, adică suma de 331 738,40 RON se va deconta la următoarea cerere de tragere pe baza documentelor justificative de la prezenta cerere de tragere.

În data de 30.04.2014 reclamanta a depus cererea de tragere nr. x, solicitând la plată suma de 979.277,86 RON, compusă din suma de 331 738,40 RON din decontul de la cererea de tragere nr. x/02.11.2012 și suma de 599.439,22 RON aferentă lucrărilor executate în anul 2013.

Recurenta pârâtă a respins sumele de mai sus deoarece a considerat că nu s-a efectuat controlul anual pentru anul 2014 cu viza ITRSV.

Recurenta reclamantă consideră că lucrările au fost executate în anul 2013, pentru acestea fiind prezentată adresa nr. x/09.04.2014 prin care ITRSV Timișoara aviza favorabil controlul anual al regenerărilor la obiectivul în cauză .

Prin sentința atacată, instanța de fond a admis cererea reclamantei în privința sumei de 331 738,40 RON din decontul de la cererea de tragere nr. x/02.11.2012, considerând că reclamanta nu avea nevoie de alte documente justificative și a respins cererea pentru suma de 599.439,22 RON aferentă lucrărilor executate în anul 2013, pentru lipsa avizului ITRSV pe anul 2014.

Cât privește critica recurentei pârâte în privința acordării în mod nelegal de către instanța de fond a sumei de 331 738,40 RON, care consideră că, în condițiile în care documentația depusă la cererea de tragere nr. x este incompletă/neconformă, și nu putea fi acordat doar decontul de la cererea de tragere nr. x, acesta putând fi finanțat doar în situația în care tragerea este completă conform prevederilor contractuale și legale, Înalta Curte o consideră nefondată.

Astfel, această sumă este aferentă unor lucrări executate în anul 2012 dar cum se depășea suma prevăzută în graficul de finanțare care era de doar 205.005 RON, ea urma a se deconta la următoarea cerere de tragere (nr. 3) pe baza documentelor justificative de la cererea de tragere nr. 2. De precizat că cererea de tragere nr. x a fost decontată integral, ceea ce duce la concluzia că documentele anexate justificau acordarea sumei respective, inclusive sub aspectul existenței avizului ITRSV pe anul 2012.

Înalta Curte nu-și poate însuși opinia recurentei pârâte potrivit căreia, cum documentația depusă la cererea de tragere nr. x este incompletă/neconformă nu putea fi acordat doar decontul de la cererea de tragere nr. 2.

În acest sens, este de remarcat faptul că, niciunde în cuprinsul contractului, a actelor adiționale și a anexelor la acestea nu este prevăzută interdicția de decontare doar în parte a sumelor cuprinse în cererile de tragere. Mai apoi, în nota de control de la dosar recurs, organele de control ale recurentei pârâte au specificat clar și neechivoc că întreaga sumă care face obiectul cererii de tragere nr. x de 556.695,34 RON este eligibilă însă, cum doar suma de 205.000 RON poate fi acordată conform graficului, diferența urmează a fi solicitată prin următoarea cerere de tragere, amânând astfel doar termenul de plată efectivă până la momentul depunerii cererii de tragere nr. x pentru încadrarea în graficul de finanțare.

Respingând această sumă cu motivarea că cererea de tragere nr. x în care ea a fost cuprinsă este incompletă/neconformă, recurenta pârâtă revine fără nicio justificare asupra propriilor sale constatări de eligibilitate a acestei diferențe de 331.738,40 RON, cu atât mai mult cu cât, nu s-a impus reclamantei vreo altă condiționare în acordarea ei.

Pentru acestea, Înalta Curte consideră legală soluția instanței de fond sub aspectul obligării pârâtei la plata sumei de 331.738,40 RON.

Cât privește critica recurentei reclamante cu referire la neacordarea și a sumei de 599.439,22 RON aferentă lucrărilor executate în anul 2013 și care a făcut și ea obiectul cererii de tragere nr. x, este, de asemenea, apreciată ca nefondată.

Cu referire la acest aspect, un prim motiv de nelegalitate invocat este cel prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta arătând că, prima instanță deși a reținut corect că pentru anul 2013 a fost obținută de reclamant viza controlului anual al regenerărilor necesară aprobării cererii nr. x de tragere, ulterior a motivat în mod contradictoriu că, în ce privește însă controlul anual al regenerărilor aferent anului 2014, cerut la rându-i pentru aprobarea cererii de tragere nr. x/18.04.2014, constatând că acest înscris nu a fost înfățișat de către reclamant.

Înalta Curte constată nu există nicio contrarietate în modul în care instanța de fond a motivat respingerea acestei sume.

Astfel, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, inclusiv din avizul acordat la 09.04.2014 pentru lucrările efectuate în anul 2013, rezultă că la acordarea acestui aviz s-a avut în vedere controlul efectuat și însușit de comisia de control anual în data de 11.10.2013 .

Însă, anexat cererii de tragere nr. x, recurenta reclamantă a depus în justificarea sumei și procesul-verbal de recepție parțială lucrări din 06.12.2013 pentru o suprafață de 111,43 ha constând în prășit manual și mecanizat, rezultând astfel că, au mai fost executate lucrări (în lunile octombrie, noiembrie 2013) solicitate la plată prin cererea de tragere nr. x și după controlul efectuat și însușit de comisia de control anual în data de 11.10.2013, control în baza căruia s-a acordat avizul ITRSV pe anul 2013 .

Aceste ultime lucrări deși au fost constatate ca executate de către organele de control ale pârâtei prin nota de control din 16.06.2014, din cuprinsul celor 3 procese-verbale de control a regenerărilor pe anul 2013, rezultă că nu există avizul ITRSV pe anul 2013 aferent procesul-verbal de recepție parțială lucrări din 06.12.2013 pentru o suprafață de 111,43 ha constând în prășit manual și mecanizat, motiv pentru care era necesar avizul pe anul 2014 aferent unui proces-verbale de control a regenerărilor care să cuprindă și aceste lucrări.

În condițiile în care lucrările de mai sus nu au făcut obiectul vreunui proces-verbale de control a regenerărilor avizat de către ITRSV, Înalta Curte consideră nefondate criticile recurentei reclamante și sub aspectul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de fond aplicând în mod corespunzător dispozițiile legale și contractuale, aceasta fiind în culpă contractuală.

De altfel, necesitatea acestui aviz printre documentele anexate oricărei cereri de tragere, nu a fost contestată de către recurenta reclamantă și, contrar susținerilor recurentei pârâte, avizul ITRSV pe anul 2014 a fost cerut de recurenta pârâtă și pentru cererea de tragere nr. x conform adresei nr. x/10.02.2015. Răspunzând acestei adrese la 13.03.2015, reclamanta a arătat că s-a prezentat la ITRSV Timiș pentru avizarea controlului anual al regenerărilor pe anul 2014, această instituție refuzând însă motivat de faptul că nu a fost solicitat să participe și nici nu a participat la acest control anual neputându-și asuma răspunderea privind corectitudinea datelor.

Înalta Curte consideră necesar a preciza că, dacă cheltuielile aferente unor lucrări efectuate în anul 2012 și care au fost considerate anterior eligibile, în cuantum de 331 738,40 RON pentru care documentele justificative au fost anexate și confirmate de pârâtă prin cererea de tragere nr. x, au putut fi disociate în cadrul cererii de tragere nr. x, cheltuielile aferente lucrărilor efectuate în anul 2013, în condițiile în care nu exista avizul ITRSV pentru integralitatea lor, nu pot fi disociate, cererea de tragere vizând suma de 599.439,22 RON pentru toate lucrările efectuate în anul 2013.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază sentința atacată, în limitele criticilor aduse prin cererile de recurs, ca fiind legală, motivele invocate de către recurente fiind nefondate.

Așa fiind, având în vedere prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Gătaia și de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Gătaia și de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 52 din 28 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2020.