ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6676/2020

Ședința publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. solicită anularea Ordinului MADR nr. 60/2017 privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului recreativ în habitatele piscicole naturale, publicat în Monitorul Oficial nr. 179/13.03.2017.

Prin sentința civilă nr. 472/CA/21.03.2018, Tribunalul Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, sesizând că se solicită anularea unui act administrativ emis de MADR, autoritate publică centrală, a apreciat că instanța competentă în soluționarea cauzei este curtea de apel, având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov.

Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a formulat o cerere de intervenție accesorie, în favoarea MADR, cerere pe care instanța a admis-o în principiu.

Prin sentința nr. 157 din 25 octombrie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, având ca obiect anularea Ordinului nr. 60/2017, emis de pârât; s-a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, în interesul pârâtului.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând excepția nulității recursului pentru netimbrare, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În raport de motivul de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, taxa judiciară de timbru datorată de recurentul-reclamant pentru soluționarea recursului fiind în cuantum de 100 RON și, întrucât taxa nu a fost atașată la dosar odată cu recursul, Înalta Curte a apreciat că se impune ca recurentul să depună dovada timbrării recursului în cuantumul datorat.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru calea de atac exercitată, deși această obligație i-a fost adusă la cunoștință potrivit dovezilor de înmânare aflate la filele x, respectiv 30 din dosarul instanței de recurs.

Totodată, se reține că recurentul-reclamant nu a formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, nici cerere de acordare facilități de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum prevede art. 42 alin. (2) din același act normativ ori cerere de acordare a ajutorului public judiciar, în condițiile O.U.G. nr. 51/2008.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse, constatând că recurentul nu a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu și va anula recursul formulat de reclamanta A., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 157 din 25 octombrie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2020.