ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6625/2020

Ședința publică din data de 9 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, contestație împotriva Deciziei de soluționare a contestațiilor în procedura prealabilă nr. 463/06.01.2017 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/03.11.2016, ambele emise de către pârâtă, solicitând anularea actelor contestate și a masurilor dispuse prin acestea.

Prin sentința nr. 299 din 24 mai 2018, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 299 din 24 mai 2018 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. II. Analiza cererii de recurs

Reclamanta-recurentă a criticat sentința sub aspectul:

Greșitei respingeri a prescrierii dreptului autorității la stabilirea creanței

Încălcarea principiului neretroactivității legii

Neaplicarea principiului proporționalității.

Reținerea greșită a aspectelor privind condițiile artificiale create.

Reținerea greșită a existenței conflictului de interese.

Analizând motivele, instanța reține următoarele.

În conformitate cu prevederile art. 112 (1) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, "dreptul de a stabili obligația de plată se prescrie în termen de 5 ani de la data închiderii programului dacă normele comunitare nu prevăd un termen mai mare".

O.U.G. nr. 66/2011, prin care s-a abrogat O.G. nr. 79/2003 (în vigoare la data producerii neregulii), prevede la art. 45:

"Dreptul de a stabili creanța bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internațional prin emiterea declarației finale de închidere, cu excepția cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internațional prevăd un termen mai mare." în acest context, având în vedere faptul că Programul FEADR, PNDR 2007-2013 nu a fost închis, respectiv nu a fost comunicată declarația finală de închidere de către Comisia Europeana, nici dreptul AFIR privind stabilirea creanțelor nu a fost prescris.

Invocarea de către recurent a unui termen de prescripție de 4 ani prevăzut de Regulamentul nr. 2988/1995 nu are justificare normativă.

De asemenea, nu se poate pretinde nici că verificările finalizate prin Nota DLAF ar fi întrerupt prescripția.

Încălcarea principiului neretroactivității legii nu este reală, cum de altfel s-a stabilit pe cale jurisprudențială în aplicarea Deciziilor 251 și 252/2016 ale CJUE, câtă vreme neregula a fost săvârșită sub imperiul O.G. nr. 79/2003 iar demararea procedurilor de recuperare s-au realizat sub imperiul prevederilor legale în vigoare, respectiv a O.U.G. nr. 66/2011, nefiind încălcat principiul neretroactivității, aspect analizat și reținut și de instanța de fond, care a reținut faptul că au fost stabilite nereguli în perioada ulterioară acordării finanțării nerambursabile nu contravine normelor legale incidente, nefiind întemeiată susținerea reclamantei în sensul încălcării principiului legalității și stabilității actelor administrative intrate în circuit civil.

Principiul proporționalității nu are aplicabilitate în cauză, neregula constând în crearea de condiții artificiale, afectează contractul de finanțare în materialitatea lui.

Neregulile constatate în cadrul proiectului și descrise în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/03.11.2016, au condus la neeligibilitatea proiectului în integralitatea sa, afectând pe cale de consecință întregul ajutor financiar nerambursabil obținut de Beneficiarul finanțării.

Aspectele invocate de contestatar referitoare la faptul că suma aferentă finanțării nu a fost transferată integral în contul societății controlate de B. (SC C. SRL), reprezintă în fapt elemente de coordonare, care au susținut și confirmat existența condițiilor artificiale și au stabilit faptul că B. acționar și administrator al S.C. C. S.R.L. a fost beneficiarul final al finanțărilor nerambursabile.

Referitor la aspectele de fond ale creării condițiilor artificiale este de remarcat că analiza punctuală a instanței de fond prin indicatorii fizici, contabili și funcționali legali nu a fost în mod efectiv contestată de către recurentă, care de altfel nu a negat nici relațiile de rudenie existente. Ceea ce trebuie analizat este dacă cele patru proiecte S.C. D. S.R.L., S.C. A. S.R.L., E.. și S.C. F. S.R.L. pot funcționa separat, independent, în condițiile în care conceperea, realizarea și implementarea acestora ar fi fost independente, situație care însă nu a fost întrunită, în cadrul procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare contestat fiind demonstrată dependența tuturor acestor proiecte, respectiv conceperea și coordonarea acestora de către o singură persoană, respectiv B. fără a motiva însă de ce la nivel practic nu ar funcționa independent, care sunt motivele, datele, actele sau faptele materiale ce fac imposibil acest lucru.

Instanța nefiind ținută de aprecierile din Decizia ÎCCJ nr. 1692/19 martie 2020 în Dosarul nr. x/2017 conform cărora: Complementaritatea proiectelor nu trebuie apreciată in abstracto, pornind de la ideea că o pensiune, un restaurant și o piscină situate pe terenuri alăturate sunt în mod necesar complementare ci trebuie analizată în concret modalitatea de funcționare a celor trei obiective, trebuie să se verifice dacă prin modul de organizare a activității cele trei obiective funcționează ca un întreg, nefiind exclusă de plano funcționarea lor ca trei entități economice distincte, "subliniază că, precum de altfel s-a și menționat în decizia citată, de plano autonomei celor 4 proiecte există", în realitate, realitatea ce trebuia privită în concret, cele 4 obiective nu pot funcționa separat . Trebuie privită locația acestora, jud. Gorj verificărilor monografice dublate de cele ale site-urilor turistice de specialitate nerelevând un aflux turistic care să permită finanțarea separată a unei piscine - fără existența unor izvoare termale, a unui restaurant fără cazarea clienților și a unei pensiuni fără asigurarea serviciilor de masă.

Este o obligație a judecătorului de a nu privit lucrurile sub aspect teoretic, ceea ce ar duce la o judecată "a le Pirus", ci în raport de realitățile imediate.

În baza acestei concluzii instanța confirmă aprecierile judecătorului fondului asupra corectei rețineri a condițiilor artificiale.

În ceea ce privește existența conflictului de interese raportat la relațiile economice de furnizare de servicii, de aprovizionare chiar recurenta recunoaște parțial realizarea de lucrări de construcții în raport de una din societăți.

Definiția conflictului de interese este dată de dispozițiile art. 8 din H.G. nr. 875/2011, art. 2 lit. m) din H.G. nr. 224/2008 și cu precădere de O.U.G. nr. 66/2011 - art. 14.

Existența legăturii între reprezentanții celor 4 firme este indubitabilă și a pretinde că aceștia au acționat separat pentru a edifica pe același amplasament imobilele nu poate fi reținută în niciun sens.

Alături de aceasta, actele de control ale AFIR vădesc aceleași aspecte și astfel încălcarea dispozițiilor contractuale și legale.

Nu trebuie omis din această analiză nici rolul de unificator al jurispudenței exercitat de Înalta Curte cu referire în particular la cele patru spețe raportate la societățile legate.

În concluzie, în raport de motivele invocate hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală.

Cum în raport de motivele invocate acesta nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar G., împotriva sentinței nr. 299 din 24 mai 2018 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitiva.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2020.