ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4526/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 29.08.2016 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, solicitând admiterea contestației formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 15.03.2016 și, pe cale de consecință, anularea actelor contestate și a măsurilor dispuse.

Prin sentința nr. 558 din data de 15 decembrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, recurenta - reclamantă a susținut următoarele:

Cu privire la incidența condițiilor artificiale, raționamentul instanței, care înlătură apărarea reclamantei, pornește de la faptul că, în cauză, ar fi incidente dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE 65/2011 care ar cuprinde o definiție exactă a condițiilor artificiale, lucru străin de lucrările dosarului.

Fără să definească noțiunea de condiții artificiale, instanța de fond ajunge mai degrabă la concluzia că există de fapt o serie de coincidențe în derularea proiectelor finanțate, fapt ce conduce autoritatea contractantă spre concluzia că ar fi create condiții artificiale în vederea acordării avantajului financiar și, fără trimitere la texte legale, se afirmă că au fost încălcate prevederile contractului de finanțare, fapt ce permite autorității contractante retragerea sprijinului financiar acordat.

Recurenta a susținut că, în conformitate cu Regulamentul CE 65/2011, procedura controlului vizează două etape: control ex-ante (desfășurat în perioada de implementare a proiectului) și control ex-post (efectuat după finalizarea proiectului). Astfel, verificarea eligibilității proiectului se efectuează doar în etapa ex-ante a controlului, iar controlul ex-post are drept obiect să verifice realitatea și finalitatea plăților efectuate de către beneficiar, respectiv îndeplinirea obiectivului de păstrare a perenității activității finanțate.

În opinia recurentei, în etapa controlului ex-post, organismul de control nu are competența de a mai verifica respectarea condițiilor de eligibilitate, acestea fiind deja stabilite anterior admiterii cererii de rambursare, când a fost admis la plată.

A arătat recurenta că proiectele au fost verificate și aprobate punctual de către autoritatea contractantă, atât din punct de vedere al documentației administrative cât și din punct de vedere al achizițiilor efective. Prin urmare, situațiile analizate au fost cunoscute de autoritatea contractantă încă de la momentul depunerii tuturor cererilor de finanțare.

De asemenea, recurenta susține că nu există o legătură între societăți, în sensul că ar fi întreprinderi legate sau că ar avea un interes comun, deoarece, pe de o parte, sunt întreprinderi de sine stătătoare, sunt create de persoane fizice care nu au niciun fel de grad de rudenie între ele, beneficiază de CUI propriu, au independență juridică, au propriile obligații și drepturi și nu există niciun fel de afiliere între ele.

Cu privire la existența unei întreprinderi legate, acest tip de relație corespunde situației economice a întreprinderilor care formează un grup prin controlul direct sau indirect al majorității drepturilor de vot al unei întreprinderi sau prin abilitatea de a exercita o influență dominantă asupra unei întreprinderi, ceea ce nu este cazul în speță.

A mai susținut recurenta că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că în cauză s-a dispus aplicabilitatea dispozițiilor art. 17 al O.U.G. nr. 66/2011 privind principiul proporționalității.

În opinia recurentei, principiul proporționalității trebuie să caracterizeze întreaga procedură de control, precum și măsurile dispuse de organismele de control, fiind prevăzut în mai multe dispoziții ale O.U.G. nr. 66/2011.

În aplicarea principiului proporționalității, organismul de control avea datoria de a respecta dispozițiile art. 27 al O.U.G. nr. 66/2011, respectiv de a aplica o corecție financiară, calculată conform prevederilor anexei la acest act normativ. Procesul-verbal contestat nu respectă aceste dispoziții legale, autoritatea emitentă nefăcând trimitere la această procedură și ignorând cu desăvârșire orice criteriu de stabilire a corecțiilor financiare, aplicând cea mai drastică sancțiune posibilă prin obligarea societății la returnarea întregii finanțări.

Similitudinile constând în încheierea contractelor de comodat cu același comodant, în aceeași zi și în fața aceluiași notar public, fluctuația de personal, furnizarea utilajelor de către același furnizor, prestarea de servicii preponderent către același beneficiar etc, pot fi explicate prin faptul asigurării consultanței de specialitate de aceeași societate pentru toți beneficiarii respectiv B. S.R.L..

Este adevărat că toate acele elemente se regăsesc în cadrul celor trei proiecte, dar ele au existat încă de la momentul depunerii cererilor, fiind cunoscute de către autoritatea care le-a înregistrat și aprobat, iar la momentul semnării contractului de finanțare ele nu au reprezentat un impediment legal pentru constatarea neîndeplinirii criteriilor de eligibilitate.

Norma de drept europeană sau națională nu prevede interdicția de a aplica pentru finanțare persoane care au același consultant, care beneficiază de proiecte similare și totodată de același know how, interdicția vizând expres doar ca o persoană, direct sau prin asociere, să beneficieze de o majorare artificială a plafonului maximal admis.

În aceste condiții, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile în cauză, prin crearea unor condiții artificiale în scopul accesării fondurilor nerambursabile, care să genereze o neregulă în sensul art. 2 alin. (1) lit. (a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Mai mult, condițiile artificiale la care se face referire nu sunt definite în Ghidul solicitantului, ca urmare nu pot fi invocate nici înainte, nici după implementarea proiectului și primirea fondurilor nerambursabile.

În opinia recurentei, motivarea instanței de fond a fost dată pe baza unor simple prezumții legale și nu pe constatări dovedite, iar acest raționament nu poate constitui un motiv de legalitate a hotărârii pronunțate.

Făcând referire la hotărârea emisă în cauza C 434/12, recurenta a susținut că, din aprecierea împrejurărilor obiective ale speței nu pot fi identificate elemente și indicii care să dovedească existența unor coordonări deliberate între persoanele implicate în proiect.

De asemenea, dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretate în sensul că se opune ca o cerere de plată să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții nu ar avea autonomie funcțională sau că este o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fie luate în considerare.

Din materialul probator, rezultă că în fapt intimata - pârâtă nu a făcut dovada nici a elementelor obiective și nici a elementelor subiective. Nu poată fi reținută afirmația pârâtei cum că ar fi cunoscut numai o parte din condițiile și stările de fapt existente la momentul acordării finanțării, deoarece toate cele trei proiecte verificate s-au aflat la dispoziția acesteia.

Simpla similitudine invocată de pârâtă nu conduce la concluzia existenței atât a condițiilor obiective cât și a condițiilor subiective, menite să justifice retragerea ajutorului financiar acordat.

Ceea ce se invocă prin actele contestate ar fi practic o culpa proprie a pârâtei, care deși a verificat și a avizat ca și eligibil proiectul, revine ulterior și infirmă propria concluzie, pe motiv că apar similitudini între proiecte, deși acest lucru conform cauzei C 434/12 nu constituie motiv de retragere a ajutorului acordat.

Intimata - pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, deși recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin criticile formulate acest motiv nu a fost dezvoltat.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu este întemeiat, hotărârea primei instanțe fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente speței.

Într-o primă critică subsumată acestui motiv de casare recurenta-reclamantă susține că în etapa controlului ex-post organismul de control nu are competența de a mai verifica respectarea condițiilor de eligibilitate a proiectului.

Această critică este nefondată. Posibilitatea efectuării acestor controale a fost stabilită de legiuitorul european prin art. 29 din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011, potrivit căruia:

"1. Se efectuează controale ex post pentru operațiunile de investiții pentru a verifica respectarea angajamentelor în conformitate cu articolul 72 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau prevăzute de programul de dezvoltare rurală.

Această posibilitate rezidă și din dispozițiile art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011:

"În cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerințele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de procedurile aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 și 21, în scopul recuperării creanței bugetare rezultate din nereguli, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel."

Prin urmare, verificarea formală a îndeplinirii condițiilor de accesare a finanțării, la momentul încheierii contractului, nu împiedică autoritatea să verifice menținerea acestor condiții și a scopului măsurii pe toată durata de derulare a contractului, inclusiv din perspectiva celor declarate inițial, care coroborate cu activitatea ulterioară, pot conduce la concluzia existenței unei nereguli.

Atribuțiile și activitățile desfășurate de serviciile din cadrul Autorității sunt clar definite, și astfel, nedepistarea neregulilor la momentul săvârșirii acestora de către beneficiar în diferitele etape procedurale de selecție sau implementare a proiectului, nu este un motiv care să atragă exonerarea răspunderii beneficiarului față de autoritatea contractantă, cu atât mai mult cu cât din aspectele constatate de echipa de control emitentă a procesului-verbal de constatare reies în clar neregulile rezultate din verificările efectuate, iar conform art. 5 (2) din contractul de finanțare, "(...) autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată ulterior prin constatarea de nereguli".

Nefondată este și susținerea recurentei potrivit căreia intimata-pârâtă se prevalează de propria culpă, având în vedere că aspectele ce i-au fost imputate erau cunoscute de către organismul cu atribuții în derularea fondurilor europene, fiind de observat faptul că legătura de dependență dintre societăți nu rezultă din actele anexate cererii de finanțare, ci din coroborarea tuturor elementelor menționate în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare.

În cauză, stabilirea existenței condițiilor artificiale s-a efectuat pe baza unui proces complex de coroborare a mai multor elemente, care luate în ansamblu au creat convingerea autorității că s-au încălcat dispozițiile legale, iar nu prin simpla verificare formală a îndeplinirii condițiilor de la momentul acordării finanțării.

Altfel spus, nu poate fi imputată intimatei - pârâte o pretinsă inconsecvență cu privire la aprecierea îndeplinirii condițiilor de eligibilitate în persoana societății reclamante, din moment ce informațiile ce au condus la o atare concluzie au ajuns la cunoștința intimatei ulterior, cu prilejul efectuării controlului.

În ceea ce privește susținerile recurentei - reclamante potrivit cărora în mod greșit s-a reținut prin actele contestate faptul că în cauză s-au creat condiții artificiale, se apreciază că acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează.

Potrivit prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului, "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Pentru a stabili dacă au fost create în mod artificial condițiile necesare obținerii plății, tocmai pentru o corectă aplicare a dispozițiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei nr. 65/2011, este necesară desfășurarea controlului ex-post, pe tot parcursul perioadei de monitorizare, control care privește întreaga activitate a beneficiarului. Sintagma "nu se efectuează nicio plată" se referă la interdicția generală de a fi efectuate plăți, după desfășurarea controlului asupra întregii activități, atât pe perioada efectuării plăților, cât și pe perioada de monitorizare prevăzută chiar prin clauzele contractului de finanțare, pentru a se stabili cu certitudine dacă au fost create sau nu condițiile artificiale.

Potrivit Contractului de finanțare nr. x din 18.04.2011, acceptat și asumat de beneficiar, acestuia s-a acordat finanțare nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în contract, care este constituit din Contractul-cadru și anexele acestuia, pe care beneficiarul a declarat că le cunoaște și le acceptă (art. 1 alin. (2).

Beneficiarul a acceptat finanțarea nerambursabilă și s-a angajat să implementeze proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în contract și cu legislația națională și comunitară în vigoare, iar pe perioada de valabilitate și de monitorizare a contractului trebuie să-și respecte toate angajamentele asumate prin documentele depuse în vederea obținerii ajutorului financiar nerambursabil.

În anexa 1 la contractul de finanțare intitulată "Prevederi generale", beneficiarul s-a obligat să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare (art. 3).

De asemenea, la art. 11 alin. (3) se precizează că, în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului, autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea contractului, iar beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă.

Art. 17 alin. (3) din aceeași Anexă la contract prevede că, dacă autoritatea contractantă stabilește că actele/faptele beneficiarului au drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor măsurii de sprijin aplicabile în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, va proceda în consecință, după caz, fie la neacordarea avantajului respectiv, fie la retragerea acestuia.

Potrivit art. 4 din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei, statele membre sunt obligate să instituie un sistem de control care să garanteze efectuarea tuturor controalelor necesare pentru verificarea eficace a respectării condițiilor de acordare a ajutorului, să se asigure că toate criteriile de eligibilitate prevăzute de legislația Uniunii sau de legislațiile naționale ori stabilite prin programele de dezvoltare rurală pot fi controlate pe baza unui set de indicatori verificabili.

În acest context, dacă se constată, cu ocazia unor verificări ulterioare, în cadrul mecanismului controlului ulterior asupra proiectelor finanțate din fonduri nerambursabile, că au fost încălcate prevederi ale legislației naționale sau comunitare, AFIR are obligația luării măsurilor de îndreptare a erorilor, respectiv recuperarea sumelor plătite eronat/necuvenit și încetarea valabilității contractelor de finanțare.

În ceea ce privește legalitatea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 21.03.2016 și a Deciziei nr. 14156 din 20.06.1016, instanța de control judiciar apreciază că, în mod corect prima instanță a constatat netemeinicia acțiunii.

Astfel, se reține că, prin Hotărârea din 12 septembrie 2013 pronunțată în cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, CJUE a statuat că:

"1) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare."

Măsura 312 urmărește realizarea unui obiectiv general, care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale, și a unor obiective specifice, de a crea și diversifica serviciilor pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi.

În cazul recurentei-reclamante, obiectivul specific nu a fost atins întrucât, din analiza contractelor de prestări servicii încheiate de către beneficiar, a rezultat că a fost creat un avantaj nejustificat către o altă societate, respectiv către S.C. C. S.R.L., în condițiile în care acesta beneficiarul preponderent al serviciilor prestate de recurentă.

Raportat la cele două elemente, COMISIA EUROPEANĂ - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a emis Nota directoare pentru Auditori nr. 22 având ca subiect Crearea de condiții artificiale în vederea obținerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiții, cuprinsul căreia se statuează:"în ceea ce privește elementele obiective, faptele din acest caz trebuie analizate pentru a se putea evalua dacă obiectivele finanțării FEADR nu pot fi îndeplinite. Pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal si real al cererii de finanțare. Adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii de finanțare FEADR, sunt legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiția respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna și situația în care mai mulți investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice si prezintă legături geografice, economice, funcționale, legale sau legături de ordin personal."

În cauză, cu ocazia controlului ex-post, au fost identificați indicatorii fizici, funcționali și economici care au condus la suspiciunea de creare de condiții artificiale, concluzie validată de judecătorul fondului, care a reținut că AFIR a dovedit elementele subiective și obiective necesare constatării existenței unor asemenea condiții, iar susținerile recurentei-reclamante în sensul că aspectele reținute (ce denotă caracterul artificial al condițiilor create în vederea obținerii finanțării) reprezintă simple coincidențe pe care Ghidul solicitantului și legislația în vigoare nu le interziceau nu pot fi primite, câtă vreme legăturile dintre societățile implicate denotă că acestea nu sunt entități de sine stătătoare, eligibile în cadrul unui proiect derulat pe Măsura 312, al cărei scop este dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii locurilor de muncă și a veniturilor adiționale, respectiv crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către microîntreprindere.

În mod evident, beneficiarul a avut cunoștință despre aplicarea legislației în materia acordării fondurilor europene nerambursabile încă de la momentul întocmirii cererii de finanțare prin Ghidul Solicitantului pentru măsura 312, ghid pus la dispoziția potențialilor beneficiari.

În ceea ce privește aplicarea în mod greșit de către prima instanță a dispozițiilor art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte reține că principiul proporționalității, reglementat în art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, impune ca orice acțiune întreprinsă în această materie să țină seama de natura și de gravitatea nereguli constatate, precum și de amploarea și implicațiile financiare ale acestora.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, instanța de control judiciar constată că măsura dispusă de autoritatea emitentă respectă aceste exigențe.

Pe de o parte, obligația returnării integrale a finanțării a fost asumată contractual de părți, iar, pe de altă parte, o astfel de sancțiune nu poate fi considerată disproporționată în raport cu faptele constatate. Cât timp se reține crearea în mod artificial de condiții pentru accesarea unei finanțări nerambursabile, retragerea integrală a finanțării nu poate fi considerată disproporționată, ci este singura măsură care respectă acest principiu al proporționalității.

De altfel, chiar normele europene incidente în cauză, respectiv art. 4 alin. (1) din Regulamentul (CE, EURATOM) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene prevăd că orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat prin obligația de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat, iar alin. (3) din același articol statuează că "Actele despre care se stabilește că au drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, au drept consecință, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia."

În același sens sunt și prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-condiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală.

În consecință, se apreciază că, în mod corect, intimata a constatat că proiectul a devenit neeligibil, ca urmare a încălcării prevederilor contractuale și a textelor legale indicate anterior, astfel că, în raport de criticile invocate, nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a se respinge recursul declarat ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PETNRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 558 din data de 15 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 octombrie 2019.