ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6472/2020

Ședința publică din data de 2 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 12.07.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând instanței să constate, în principal, nulitatea absolută a Raportului de evaluare nr. x/18.06.2019, emis de autoritatea pârâtă ca fiind nelegal, iar în subsidiar, să dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/18.06.2019, emis de autoritatea pârâtă, și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 259 din 30 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/18.06.2019, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate, s-a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și s-a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 259 din 30 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, cu privire la invocarea excepției nulității absolute a raportului de evaluare contestat, recurentul-reclamant a considerat că acesta este lovit de nulitate absolută întrucât există contradicții între partea descriptivă a situației de fapt și activitățile de susținere a acesteia; astfel, prin raportare la prevederile articolului 20 din Legea nr. 176/2010, consideră reclamantul că se constată următoarele inadvertențe, respective inspectorul de integritate a desfășurat procedura administrativă, așa după cum se evidențiază la pagina 2 alin. (3) a Raportului contestat, prin raportare la informații publice culese de la nivelul Primăriei Comunei Solovăstru, județul Mureș, autoritate a administrației publice locale cu care reclamantul arată că nu are și nu a avut vreo legătură; nu a fost informat în acest sens de la nivelul Agenției Naționale de Integritate, deși conform articolului 14, acest lucru se impunea.

Asfel, în cuprinsul raportului pârâta face referire la faptul că acesta are la bază documentele și informațiile necesare evaluării de la Primăria Comunei Solovăstru, jud. Mureș iar în capitolul III Evaluarea Elementelor de Incompatibilitate, printre altele, se referă și la Dispoziția Primarului nr. 388/01.11.2013 privind angajarea reclamantului ca funcționar economic.

Totodată, recurentul a precizat că după invitarea sa pentru a-și prezenta poziția, nu a fost solicitat un punct de vedere prin pliere pe principiile imparțialității și bunei administrări care trebuie să guverneze munca Agenției Naționale de Integritate, și fostului secretar al comunei, singurul care deținea informații direct legate de starea de fapt și parcursul acesteia, iar asta cu atât mai mult cu cât deținătorul acestei funcții aplică vizele de legalitate și, deopotrivă, are responsabilitatea gestionării declarațiilor de avere și interese.

Față de cele anterior redate, prin corespondență cu prevederile alin. (2) al art. 13, apreciază reclamantul că în mod evident în cazul său "Actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informațiilor … solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activității de evaluare, fără ca persoana să fie invitată și informată potrivit dispozițiilor art. 14, sunt lovite de nulitate absolută", și astfel acest raport este nul absolut fiind încheiat cu încălcarea prevederilor legale.

În ceea ce privește anularea raportului de evaluare contestat, recurentul a susținut că acesta este nelegal și neîntemeiat, având în vedere că prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei Mișca nr. 2/26.06.2012 a fost validat mandatul său de consilier local. Învederează instanței că începând cu data de 01.11.2013 și până în data de 02.12.2013 a fost angajat pe perioadă determinată ca funcționar administrativ, înlocuind o persoană bolnavă.

Astfel, a acceptat această funcție în urma discuțiilor purtate cu secretarul Primăriei Mișca, numitul B., depunând în prealabil diligențele necesare obținerii unui punct de vedere oficial, în sensul precizării dacă în această situație trebuie să renunțe la funcția de consilier local, secretarul transmițându-i următoarele:

"prin legea 161/2003, art. 87 alin. (1), lit. c), numai pentru funcția de primar și viceprimar este stabilită incompatibilitatea, indiferent de durata contractului de muncă, și că va fi angajat al Primăriei ca și funcționar administrativ COR 411001, nu ca și funcționar public, astfel încât nu are legătură cu Consiliul Local. Secretarul a mai precizat faptul că Prefectul jud. Arad va constata starea de incompatibilitate și dacă va considera că aceasta există, se va emite un ordin prin care va înceta mandatul său de consilier local". Menționează reclamantul că Prefectura Arad nu a emis niciodată acest ordin privind constatarea stării de incompatibilitate.

Totodată, pentru o informare corectă, recurentul a arătat că respectivul contract de muncă înregistrat sub nr. x/31.11.2013 a fost modificat prin act adițional de două ori pe perioadă determinată de câte o lună, iar în data de 31.12.2014, prin actul adițional nr. x, se prelungește pe perioadă nedeterminată. Or, și în aceste cazuri, dorind să respecte legea, reclamantul arată că a întrebat din nou secretarul comunei, practic persoana care avizează pentru legalitate dispozițiile primarului conform art. 117 din Legea nr. 215/2001, aceeași persoană care prezintă dosarele consilierilor declarați aleși, cu aplicarea prevederilor Regulamentului din 30 ianuarie 2002 de organizare și funcționare a consiliilor locale aprobat de Ordonanța Guvernului nr. 35/2002, răspunsul comunicat fiind același, anume:

"nu ești funcționar public ci personal administrativ, stai liniștit, dacă există vreo problemă în acest sens Prefectura va constata și va emite un ordin".

În toată această perioadă, respectiv 01.11.2013 - 23.06.2016, nu a sesizat în Consiliul Local nicio stare de incompatibilitate sau conflicte de interese la ședințele la care a participat, solicitând în acest sens instanței să rețină că a privit întotdeauna cazul de incompatibilitate ca neconstituind o restrângere a exercițiului unor drepturi sau libertăți precum dreptul la muncă, ci o garanție de natură să confere o autoritate morală de necontestat, consilierii fiind datori să asigure imparțialitatea, protejarea interesului social și evitarea conflictului de interese, ceea ce apreciază că a și făcut. De asemenea, arată că a dovedit preocupare față de aceste aspecte și a întrebat garantul legalității de la nivelul comunei despre acestea, fiind preocupat în regim de continuitate de respectarea legii, iar aplicarea vizei de legalitate i-a conferit siguranța respectării legii.

A mai precizat că a cunoscut și, pe cale de consecință, a respectat faptul că potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care soluționează problemele curente ale colectivității locale; de asemenea, a apreciat că potrivit Capitolului VI din Regulamentul-cadru din 30 ianuarie 2002 de organizare și funcționare a consiliilor locale aprobat de Ordonanța Guvernului nr. 35/2002, există o distincție între "Aparatul permanent al consiliului local" și "Aparatul de specialitate al primarului", iar secretarul comunei, garantul legalității la nivel de primărie, i-a înrădăcinat această convingere.

De asemenea, a fost angajat ca funcționar administrativ în cadrul compartimentului agricol, care, în opinia sa, nu face parte din aparatul permanent al consiliului local, că dispoziția de angajare a fost avizată pentru legalitate de către secretarul Comunei Mișca și înaintată Prefectului, acesta din urmă neconstatând starea de incompatibilitate.

Pe de altă parte, potrivit Legii nr. 161/2003, legiuitorul face distincție între funcțiile de demnitate publică de primar și viceprimar ce sunt incompatibile cu calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia, după cum impun dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, și incompatibilitatea funcției de consilier local cu calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al prefecturii din județul respectiv, conform art. 88 alin. (1) lit. c) din același act normativ.

Așadar, în urma analizării legislației, se poate reține că funcția de consilier local deținută nu este o funcție de demnitate publică, pentru a atrage aplicabilitatea art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003; Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prevăzute la Cap. IV se referea exclusiv la primari și viceprimari și nu la consilieri locali/județeni; interpretarea dată de Agenția Națională de Integritate textului de la art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 contravine dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din același act normativ și, atâta timp cât legiuitorul a stabilit în mod neechivoc incompatibilitatea consilierului local doar cu calitatea de funcționar public în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii, sfera incompatibilității nu poate fi extinsă și la categoria funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul altor autorități publice, cum este cazul în speța de față.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 9 ianuarie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 2 decembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/18.06.2019, emis de Agenția Națională de Integritate (atașat la dosar), raport prin care s-a reținut faptul că reclamantul A., în calitate de consilier local în cadrul Consiliului local al comunei Mișca, județ Arad, nu a respectat regimul juridic al incompatibilităților întrucât în perioada 01.11.2013 - 24.06.2016 a deținut și exercitat simultan atât funcția de consilier local în cadrul Consiliului local al Comunei Mișca, cât și calitatea de angajat cu contract individual de muncă în cadrul aparatului de specialitate al primarului Comunei Mișca, încălcând astfel dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

În concret, din analiza datelor și informațiilor primite cu privire la A., Agenția Națională de Integritate a reținut următoarele: începând cu data de 26.06.2012 și până în prezent reclamantul este consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei Mișca, Județul Arad; începând cu data de 23.06.2016 și până în prezent reclamantul este viceprimar al Comunei Mișca, Județul Arad; în perioada 01.11.2013-24.06.2016, reclamantul a deținut funcția contractuală de execuție funcționar administrativ în cadrul Primăriei Comunei Mișca, Județul Arad.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamantul invocând cu titlu de critici de nelegalitate aceleași argumente din cererea de chemare în judecată, pe care prima instanță le-a analizat, interpretarea dată de aceasta dispozițiilor legale incidente circumstanțelor factuale reținute fiind împărtășită de Înalta Curte.

Astfel, în ceea ce privește invocarea excepției nulității absolute a raportului de evaluare contestat, instanța de control judiciar constată că, în mod corect, s-a apreciat de către judecătorul fondului că în partea descriptivă a situației de fapt a Raportului de evaluare nr. x/18.06.2019, se menționează că raportul are la bază documente și informații solicitate de la Primăria Comunei Solovăstru, județul Mureș, însă aceasta este singura referire la această instituie în cuprinsul raportului contestat. Această unică referire la Primăria Comunei Solovăstru, coroborată cu faptul că nici Agenția Națională de Integritate nu contestă că reclamantul nu are și nu a avut vreo legătură cu această instituție, determină instanța să considere această mențiune din raport ca fiind o eroare materială, menționându-se eronat Primăria Comunei Solovăstru, județul Mureș în locul Primăriei Comunei Mișca, județul Arad.

Totodată, nici în cuprinsul raportului contestat, nici în înscrisurile care au stat la baza acestuia - transmise în copie de autoritatea pârâtă - instanța nu a identificat nicio altă referire la Primăria Comunei Solovăstru și niciun document emis de această instituție, eroarea materială neaducând atingere legalității raportului contestat, întrucât nu a fost aptă să producă vreo consecință juridică vătămătoare pentru reclamant, în condițiile în care actul contestat nu s-a baza pe informații sau înscrisuri transmise de Primăria Comunei Solovăstru și care să nu fi fost aduse la cunoștința reclamantului.

Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, Înalta Curte amintește că potrivit art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare, "Actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informațiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activității de evaluare, fără ca persoana să fie invitată și informată potrivit dispozițiilor art. 14, sunt lovite de nulitate absolută".

Totodată, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, "Dacă din activitatea de evaluare rezultă că există diferențe semnificative, în sensul prevederilor art. 18, inspectorul de integritate informează despre aceasta persoana în cauză și are obligația de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere".

Aceste reglementări - care se referă la procedura de evaluare a averii - sunt aplicabile și la procedura de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților, astfel cum prevede art. 20 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, potrivit cărora "Prevederile art. 13 și 15 se aplică în mod corespunzător".

Instanța de control judiciar constată că recurentul-reclamant a fost informat prin Adresa nr. x/26.07.2016 la data de 29.07.2016 - despre declanșarea procedurii de evaluare a incompatibilităților; reclamantul a depus un punct de vedere înregistrată la Agenția Națională de Integritate la 9.08.2016; reclamantul a fost informat prin Adresa nr. x/23.05.2019 la data de 29.05.2019 - despre identificarea unor elemente de incompatibilitate în cazul reclamantului prin exercitarea simultană atât funcției de consilier local al Comunei Mișca, cât și a calității de angajat cu contract individual de muncă, în cadrul aparatului de specialitate al Primarului Comunei Mișca; reclamantul a depus un punct de vedere înregistrată la Agenția Națională de Integritate la 11.06.2019 .

Astfel, raportat la această corespondență, instanța de recurs constată că reclamantului i s-a adus la cunoștință obiectul concret al acuzației de încălcare a regimului incompatibilităților, aceasta având posibilitatea de a-și exprima opinia cu privire la aspectele constatate de Agenția Națională de Integritate, neputându-se reține încălcarea dreptului la apărare astfel cum a susținut recurentul atât prin acțiunea de fond, cât și prin memorial de recurs.

În ceea ce privește fondul Raportului de evaluare nr. x/18.06.2019 și existența incompatibilității în cazul reclamantului, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, "Incompatibilitățile privind demnitățile publice și funcțiile publice sunt cele reglementate de Constituție, de legea aplicabilă autorității sau instituției publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică își desfășoară activitatea, precum și de dispozițiile prezentului titlu."

Conform art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, "Funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități: c) calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii din județul respectiv".

Totodată, conform art. 132 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, "Denumirea aparat propriu de specialitate se înlocuiește, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate. Denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuiește, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate al primarului. Denumirea servicii descentralizate ale ministerelor se înlocuiește, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea servicii publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale".

Art. 132 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 este fostul art. 156

2

, introdus prin Legea nr. 286/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 18 iulie 2006. Astfel, prin art. I pct. 110 din Legea nr. 286/2006 se prevede că Legea nr. 215/2001 se modifică în sensul că …110. După articolul 156 se introduc două noi articole, articolele 156

1

și 156

2

, cu următorul cuprins: "(…) Art. 156

2

- Denumirea aparat propriu de specialitate se înlocuiește, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate. Denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuiește, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate al primarului. Denumirea servicii descentralizate ale ministerelor se înlocuiește, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea servicii publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale."

Deși art. 132 din Legea nr. 215/2001 a fost abrogat prin O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, aceste reglementări au fost în vigoare în perioada 01.11.2013 - 24.06.3016, cu privire la care Agenția Națională de Integritate a reținut incompatibilitatea reclamantului pentru ocuparea simultană a celor două funcții, acest text legal fiind, așadar, public și accesibil tuturor persoanelor, inclusiv reclamantului.

Or, textul art. 132 din Legea nr. 215/2001 prevede clar că "Denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuiește, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate al primarului". Întrucât la momentul edictării acestui text erau în vigoare dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, instanța reține că și acest art. 88 alin. (1) lit. c) a fost modificat prin dispozițiile fostului art. 1562, introdus în Legea nr. 215/2001 prin Legea nr. 286/2006. Consecința acestei modificări implica faptul că incompatibilitatea consilierului local editată de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 era aplicabilă și în ceea ce privește calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul de specialitate al primarului.

De asemenea, art. 132 din Legea nr. 215/2001 prevede înlocuirea denumirii "aparat propriu de specialitate" cu "aparat de specialitate", astfel încât era explicită modificarea adusă articolului 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 prin intrarea în vigoare fostului art. 156

2

din Legea nr. 215/2001, introdus prin Legea nr. 286/2006.

Instanța de contencios administrativ și fiscal, în acord cu opinia judecătorului fondului, constată că reclamantul nu contestă faptele imputate de Agenția Națională de Integritate, respectiv faptul că a deținut și exercitat simultan, în perioada 01.11.2013 - 24.06.3016, atât funcția de consilier local al Comunei Mișca, cât și calitatea de angajat cu Contract individual de muncă, în cadrul aparatului de specialitate al primarului al comunei Mișca.

Astfel, prin depunerea copiei Hotărârii Consiliului Local al comunei Mișca nr. 2/2012 dosarul de fond, calitatea reclamantului de consilier local a fost dovedită, ca și faptul încheierii contractului individual de muncă, conform Dispoziției nr. 388/1.11.2013 a Primarului comunei Mișca (copie la dosar fond), fiind depusă la dosar și copia contractului individual de muncă înregistrat sub nr. x/31.11.2013, semnat de domnul A.. .

Nu pot fi primate nici alegațiile reclamantului în sensul că nu este vinovat de această situație, întrucât a solicitat anterior un punct de vedere de la secretarul Comunei Mișca, care i-a confirmat că nu există o astfel de incompatibilitate, și că Prefectul Județului Arad nu a emis un act de constatare a incompatibilității, întrucât starea de incompatibilitate se evaluează de către Agenția Națională de Integritate și de către instanța de judecată prin raportare la dispozițiile legale aplicabile stării de fapt, respectiv în raport cu dispozițiile din Legea nr. 161/2003, din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 și din alte acte normative conexe, nefiind influențată de exprimarea unor opinii de către alte autorități administrative ori de eventuala omisiune a Prefectului Județului Arad de a emite un ordin de încetare a calității reclamantului de consilier local.

Mai mult decât atât, cu privire la acest din urmă aspect se observă că reclamantul nu a făcut dovada că Prefectul Județului Arad ar fi fost sesizat în legătură cu situația domnului A. și că ar fi exprimat un punct de vedere oficial, deși, chiar și exprimarea unei opinii în sensul inexistenței unei astfel de incompatibilități nu ar împiedica exercitarea competențelor Agenției Naționale de Integritate și nici nu determină înlăturarea eventualei stări de incompatibilitate.

În fine, referirile recurentului la art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 nu sunt relevante, în condițiile în care art. 94 alin. (1) reglementează incompatibilitățile funcționarului public, iar acesta nu a fost numit într-o funcție publică, fiind angajat în baza unui contract individual de muncă în cadrul aparatului de specialitate al primarului Comunei Mișca, din județul Arad.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 259 din 30 septembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 decembrie 2020.