ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6462/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 07.01.2019, sub nr. x/2019, reclamantele S.C. A. S.R.L. Botoșani, S.C. B. S.R.L. Botoșani, S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L. și S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor, au solicitat instanței să dispună suspendarea, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, a executării Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 1824/2018 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului transportului și infrastructurii nr. 980/2011, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1060 din 14.12.2018.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 15 din 8 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis, în parte, cererea având ca obiect suspendare executare act administrativ formulată de reclamantele S.C. A. S.R.L. Botoșani, prin administrator F., S.C. B. S.R.L. Botoșani, reprezentată legal prin administrator G., S.C. C. S.R.L., reprezentată legal prin administrator H., S.C. D. S.R.L., reprezentată legal prin administrator I., S.C. E. S.R.L., reprezentată legal prin administrator J., S.C. A. S.R.L., reprezentată legal prin administrator F., pârât fiind Ministerul Transporturilor. A fost suspendată executarea art. I pct. 15 din Ordinul ministrului transporturilor nr. 1824 din 5 decembrie 2018 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 980/2011, publicat în Monitorul Oficial nr. 1060 din 14 decembrie 2018, precum și executarea pct. 1 lit. c) și pct. 2 din Anexa nr. 18 la Normele metodologice astfel cum a fost înlocuită prin art. I pct. 18 din Ordinul ministrului transporturilor nr. 1824 din 5 decembrie 2018 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 980/2011, publicat în Monitorul Oficial nr. 1060 din 14 decembrie 2018 și s-a respins în rest cererea de suspendare, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 15 din 8 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal atât reclamatele, cât și pârâtul au formulat cereri de recurs, criticând-o pentru nelegalitate. 3.1 Recurentele-reclamante S.C. A. S.R.L. Botoșani, S.C. B. S.R.L. Botoșani, S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. au solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și admiterea în totalitate a cererii de suspendare astfel cum a fost formulată. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentele-reclamante au susținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind existența cazului bine justificat și a pagubei iminente, prima instanță reținând în mod greșit că acțiunea este întemeiată, în parte. 3.2 Recurentul-pârât Ministerul Transporturilor a solicitat admiterea recursului, casare în tot a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, apreciind, în esență, că hotărârea a fost pronunțată cu greșita interpretare a normelor de drept material, judecătorul fondului considerând eronat că cele două condiții pentru luarea măsurii suspendării executării actului administrativ au fost îndeplinite în cauză.

Apărările formulate în recurs Prin întâmpinarea formulată, recurentul-pârât Ministerul Transporturilor a arătat că, în mod greșit, prima instanță a admis în parte cererea de chemare în judecată, reiterând aspecte prezentate prin cererea de recurs.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 21 iunie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 2 decembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei de interes a recursului. 1. Argumente de drept și de fapt relevante Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantele S.C. A. S.R.L. Botoșani, S.C. B. S.R.L. Botoșani, S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L. și S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor, au solicitat instanței să dispună suspendarea, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, a executării Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 1824/2018 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului transportului și infrastructurii nr. 980/2011, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1060 din 14.12.2018. Prin sentința recurată, instanța de fond a admis în parte cerere de suspendare, atât reclamantele, cât și pârâtul formulând critici de nelegalitate. Din verificările efectuate în sistemului informatic ECRIS, a rezultat că prin sentința nr. 66 din data de 9 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019 s-a luat act de renunțarea reclamantelor la judecarea acțiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză. Înalta Curte amintește că dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanțe - 07.01.2019) prevăd că "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate". Astfel, prima teză a art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ reglementează dreptul persoanei care se consideră vătămată de actul administrativ unilateral de a solicita instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond, măsura suspendării executării unui act administrativ fiind, așadar, limitată sub aspect temporal. Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând în clarificarea cu celeritate a problemei legalității actului administrativ, întrucât, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, în condițiile prevăzute de lege, fie se constată nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia, iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect. Totodată, conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac. Așadar, prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia. În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că părțile litigante nu mai justifică un interes în soluționarea recursului de față, atât timp cât, prin sentința nr. 66 din data de 9 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, s-a luat act de renunțarea reclamantelor la judecarea acțiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat în prezenta cauză, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea actului. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.