ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 644/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 644/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 04 februarie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 09.01.2019 sub nr. dosar x/2018, recurenta-pârâtă A. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 743 din 25.10.2018, pronunțate de Tribunalul Călărași, secția civilă, în dosarul nr. x/2018, având ca obiect "pretenții - plată nelegală spor", în contradictoriu cu intimata-reclamantă U.A.T. com. Perișoru, jud. Călărași și intimații-chemați în garanție B. - Primarul Comunei Perișoru, C., solicitând admiterea cererii de recurs, modificarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor judiciare.
Soluția instanței de fond
Prin decizia civilă nr. 70 din 16 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de repunere pe rol ca neîntemeiată.
A fost admisă excepția de perimare.
S-a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă U.A.T. com. Perișoru, jud. Călărași, intimații-chemați în garanție B. - Primarul Comunei Perișoru, C..
Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat casarea acesteia, trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, a arătat că a fost respinsă în mod greșit cererea de repunere a cauzei pe rol și s-a admis în mod netemeinic excepția perimării.
A menționat că a formulat cererea de repunere a cauzei pe rol la 18.10.2019, în interiorul termenului de șase luni de la data ultimului act de procedură. Astfel, se poate constata faptul că termenul de șase luni nu a fost depășit și că soluția instanței de fond este una netemeinică.
Apărările intimaților
Intimata-pârâtă UAT Com. Perișoru, jud. Călărași a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că argumentele critice expuse de recurentă pot fi circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de punctul 5 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2) termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.
În speță, prin încheierea din data de 23.05.2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei privind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva sentinței civile nr. 743/25.10.2018, pronunțate de Tribunalul Călărași, secția Civilă, pentru lipsa părților, care nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin cererea din 18.10.2019, recurenta a solicitat repunerea cauzei pe rol, iar instanța a acordat termen de judecată în 16.01.2020.
Nici la acest termen părțile nu au fost prezente, astfel încât, constatând că nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsa părților, instanța a respins cererea de repunere pe rol ca neîntemeiată, a admis excepția de perimare invocată din oficiu și a constatat perimată cererea de recurs.
Potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.
Odată îndeplinite condițiile stabilite de textul legal anterior menționat, instanța de judecată este obligată să dispună suspendarea judecății. Măsura de suspendare a judecății se întemeiază pe voința prezumată a părților de a nu mai continua procedura judiciară. O atare prezumție este dedusă din faptul neprezentării părților la termenul de judecată la care au fost legal citate și din inexistența la dosar a unei solicitări de judecată în lipsă.
În cuprinsul dispozițiilor art. 415 pct. 1 din C. proc. civ. se prevede remediul procedural în cazul în care a fost dispusă măsura suspendării cauzei, însă una dintre părți dorește continuarea judecății. Astfel, judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor.
Cererea de repunere pe rol a cauzei se depune la instanța care a dispus măsura suspendării, însă înainte de împlinirea termenului de perimare prevăzut de dispozițiile art. 416 din C. proc. civ.
Totodată, pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții.
Aceasta este și situația în speța dedusă judecății, părțile lăsând să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății apelului, de la data suspendării acestuia în data 23.05.2019, acesta fiind ultimul act de procedură îndeplinit în speță.
Nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că, indiferent dacă s-ar socoti începerea termenului de șase luni de la 23.05.2019 sau de la 11.06.2019, data comunicării încheierii, acesta nu ar fi depășit având în vedere cererea formulată la 18.10.2019, astfel că soluția instanței de fond este una netemeinică.
Cererea de repunere pe rol formulată de reclamantă la data 18.10.2019, în lipsa unei solicitări de judecare a cauzei în lipsă și în condițiile în care părțile nu s-au prezentat la termenul acordat la 16.01.2020, nu poate constitui un act de procedură căruia să i se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, în condițiile în care instanța a dispus suspendarea la termenul din 23.05.2019 tocmai pentru lipsa nejustificată a părților, în condițiile în care niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea în lipsă.
Cererea recurentei, deși purta denumirea de cerere de repunere pe rol, nu avea aptitudinea de a produce efectul specific unui astfel de act procedural, și anume reluarea cursului judecății, atâta vreme cât ea nu avea un conținut care să satisfacă exigențele art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., adică să reflecte voința părții de judecare a cauzei în lipsă, în ipoteza în care părțile nu se prezintă.
Actul de procedură întreruptiv al cursului termenului de perimare trebuie să fie unul efectuat în vederea judecării procesului, cerință neîndeplinită de actul de procedură îndeplinit de recurentă ulterior suspendării cauzei. Cererii de repunere pe rol formulate la data de 18.10.2019 i se putea recunoaște calitatea de act valid de procedură care să întrerupă cursul perimării numai în condițiile în care ar fi cuprins și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă în ipoteza lipsei părților, deoarece numai într-o asemenea situație se putea pune capăt situației care a determinat suspendarea judecății cauzei și se putea considera că cererea a fost făcută cu scopul de reluare a judecății.
Potrivit prevederilor art. 181 alin. (3) din C. proc. civ., când termenul se socotește pe luni, el se împlinește în ziua corespunzătoare zilei de plecare din ultima lună.
În speță, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. a început să curgă la data de 23.05.2019 și s-a împlinit la data de 23.11.2019, potrivit prevederilor legale enunțate anterior.
Prin raportare la aceste repere temporale și la conținutul deficitar al cererii depuse de recurenta-reclamantă pentru a se relua judecata recursului, se constată că în mod judicios a reținut instanța de recurs că pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile recurentei, care nu a îndeplinit un act de procedură valabil de natură a întrerupe cursul perimării.
În consecință, Înalta Curte constată nefondate criticile aduse de recurentă deciziei atacate.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 70 din 16 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 70 din 16 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 04 februarie 2021.