ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6409/2020

Ședința publică din data de 27 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, printr-o încheiere definitivă, în procedură de urgență, obligarea pârâtei să dispună măsurile adecvate pentru a fi despăgubit de unitățile de fond deținute la FNI, la care avea legal dreptul, conform Deciziei nr. 2098/04.06.2009, definitivă și irevocabilă, investită cu formulă executorie, ce a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secție Penală, cu suma de 101.351,00 RON, în raport de rata inflației, și să i se ofere în acest fel protecția efectivă a dreptului său fundamental de creanță împotriva Statului Român, protejat prin dispozițiile art. 44 alin. (1) din Constituția României.

Reclamantul a solicitat obligarea directorului general să-i plătească în maxim 10 zile de la comunicarea hotărârii judecătorești în prezenta cauză daune morale în cuantum de 15.000 USD, la cursul zilei la care se va face plata.

Prin decizia nr. 1594 din 2 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a luat act de renunțarea reclamantului A., la judecata cauzei, urmare a cererii formulate de reclamant la data de 8 martie 2018.

Împotriva acestei hotărâri recurentul-reclamant A. a formulat recurs.

Ulterior, recurentul-reclamant Tribunalul Caraș-Severin a formulat o cerere prin care a arătat că înțelege să renunțe la judecata recursului.

Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile incidente pricinii, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 406 C. proc. civ.:

"(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.

(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

De asemenea, instanța reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în temeiul art. 406 alin. (1) și alin. (6) teza a doua din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurentul - reclamant A. împotriva deciziei nr. 1594 din 2 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2020.