ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6359/2020

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. și înregistrată pe rolul Curții de apel Pitești la data de 17.05.2018, în contradictoriu cu A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploiești - Serviciul de Soluționare Contestații, a solicitat anularea soluției cuprinse în pct. 1 al Deciziei nr. 63 din 31.01.2018 prin care Serviciul de Soluționare Contestații a dispus suspendarea soluționării contestațiilor formulate de reclamantă, împotriva Deciziei de impunere nr. x/26.06.2017, emisă de A.J.F.P. Argeș - Inspecție Fiscală și a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii nr. x/12.07.2017, emisă de A.J.F.P. Argeș - Serviciul Evidență pe Plătitori; obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a contestațiilor formulate de către reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/26-06.2017 emisa de A.J.F.P. Argeș - Activitatea de Inspecție Fiscală și a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii nr. x/12.07.2017, emisă de A.J.F.P. Argeș - Serviciul Evidență pe Plătitori.

Prin sentința nr. 139/F-CONT din 5 decembrie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea reclamantei S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Serviciul de Soluționare Contestații.

A fost anulată Decizia nr. 63 din 31.01.2018 în ceea ce privește măsura cuprinsă la punctul 1, privind suspendarea soluționării contestațiilor formulate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/26.06.2017 și a Deciziei nr. x/12 iulie 2017 emise de pârâtă.

A fost obligată pârâta la soluționarea contestațiilor administrative.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată.

În motivarea recursului, a arătat că soluția de suspendare a soluționării contestației administrative se impunea întrucât există o legătură între stabilirea obligațiilor fiscale constatate prin actele administrativ fiscale ce fac obiectul contestației administrative și caracterul infracțional al faptelor săvârșite. Această interdependență constă în faptul că în speță se ridică problema realității și legalității operațiunilor derulate între S.C. A. S.R.L. și cei 13 furnizori cu care a interacționat respectiv că documentele și datele prezentate nu asigură realitatea și legalitatea operațiunilor economice facturate între aceste societăți în condițiile în care pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș a fost înregistrat Dosarul penal nr. x/2016 în care se efectuează cercetări cu privire la aceste tranzacții.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca tardiv și nefondat și menținerea soluției primei instanțe ca legală și temeinică.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității recursului invocată de intimată, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere că sentința a fost comunicată la 28.01.2019, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul instanței de fond, iar recursul a fost declarat la 04.02.2019, potrivit vizei de primire aplicate pe cererea aflată la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prima instanță a reținut în mod corectă că prin decizia de impunere nr. x/26.06.2017 și Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii nr. x/12.07.2017 s-a stabilit că societatea reclamantă datorează bugetului de stat suma de 2.473.380 RON reprezentând TVA stabilită suplimentar, suma de 1.940.695 RON reprezentând impozit pe profit, precum și sumele de 1.168.373 RON reprezentând accesorii aferente impozitului pe profit, respectiv 1.422.245 RON accesorii aferente TVA, precum și alte accesorii ale unor obligații fiscale.

Împotriva acestor acte administrativ-fiscale reclamanta a formulat contestație administrativă, iar prin Decizia 63/31.01.2018, la punctul 1 din aceasta, pârâta a suspendat soluționarea contestației pentru suma de 7.004.693 RON, până la soluționarea dosarului penal x/2016

În ceea ce privește condițiile suspendării soluționării contestației administrative prima instanță a reținut în mod corect faptul că potrivit art. 277 alin. (1) Codul de procedură fiscală "organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare și a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă"

În speță, așa cum a reținut și instanța de fond, nu organul fiscal a fost cel care a sesizat organul de urmărire penală ci lucrarea penală preexista actelor administrativ fiscale contestate.

Dincolo de acest aspect de ordin formal se constată că recurenta-pârâtă invocă existența unei interdependențe între temeinicia obligațiilor fiscale și cercetările penale ce se desfășoară în cadrul dosarului penal nr. x/2016 interdependență întemeiată pe faptul că în cadrul respectivului dosar penal se fac cercetări cu privire la raporturile contractuale dintre societatea S.C. A. S.R.L. și cei 13 furnizori cu care a interacționat. Or, așa cum a reținut și instanța de fond, simpla menționare într-un dosar penal a reclamantei nu este suficientă pentru a contura o atare interdependență între cele două proceduri. În mod corect a fost reținut faptul că din informațiile furnizate de organele de urmărire penală rezultă că în dosarul penal nr. x/P2016 reînregistrat după declinarea de competență și conexare sub nr. x/2016 "nu s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față vreo persoană".

Așa cum a menționat și instanța de fond, suspendarea contestației administrative este facultativă astfel încât, pentru dispunerea acestei măsuri este necesar să se examineze proporționalitatea acesteia. Or, Înalta Curte constată că obiectul cercetărilor penale este mult prea general iar legătura acestor cercetări cu conduita societății reclamante este insuficient caracterizată pentru a se justifica luarea unei măsuri de suspendare a soluționării contestație administrative. Nu există suficiente indicii referitoare la implicarea societății reclamante într-o activitate penală cu relevanță pentru raportul fiscal analizat în cadrul contestației administrative, cercetările penale realizate neconducând la pornirea unei acțiuni penale împotriva acestei societăți sau a unui prepus al acesteia.

În plus, faptul că nici până în prezent nu au putut fi furnizate informații referitoare al finalizarea cercetărilor penale sau la pornirea acțiunii penale față de societatea reclamantă confirmă lipsa de oportunitate a măsurii de suspendare a soluționării contestației administrative formulate de intimata-reclamantă.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș împotriva sentinței nr. 139/F-CONT din 5 decembrie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității.

Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș împotriva sentinței nr. 139/F-CONT din 5 decembrie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2020.