ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6350/2020

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2017, reclamanta Uniunea Naționala a Artiștilor din Romania - U.N.A.R.T. a chemat în judecată pârâtul Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor (O.R.D.A.), solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea articolului 2 punctul A) lit. d) și a) articolului 4 din decizia O.R.D.A. nr. 114 din 04 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 889 din 07 noiembrie 2016 privind obligațiile de transparență ale organismelor de gestiune colectivă desemnate colector/colector unic pentru drepturile supuse gestiunii colective obligatorii.

Prin sentința civilă nr. 1473/2018 din 27 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei instanței de fond în vederea rejudecării.

În motivarea recursului, a arătat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și că instanța de fond realizează doar o simplă negare a susținerilor reclamantei, fără a arăta în mod concret pe ce considerente se bazează aprecierile sale.

Totodată, a menționat că art. 2 pct. a lit. d) din Decizia ORDA nr. 114/2016 este nelegal, întrucât contravine dispozițiilor art. 124, 125 alin. (2) și art. 127 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996. Această literă instituie în mod nelegal obligația organismului de gestiune colectivă desemnat colector unic de a transmite organismelor beneficiare informații cu privire la suma brută repartizată titularilor de drepturi reprezentați de organismul de gestiune colectivă beneficiar, întrucât CREDIDAM ajunge practic să repartizeze sumele de bani titularilor de drepturi care sunt membri UNART, adică unui alt organism de gestiune colectivă.

A susținut recurenta că instanța de fond a ignorat faptul că singurul organism de gestiune colectivă care poate efectua repartizarea remunerațiilor către titularii de drepturi este acela căruia i-a fost încredințat mandatul de gestiune. Apreciază recurenta că prin îndeplinirea obligației prevăzute de art. 2 pct. a lit. d) din decizia ORDA nr. 114/2016, s-ar ajunge în situația în care CREDIDAM ar repartiza sume de bani către titularii de drepturi membri ai UNART, organism beneficiar și singurul îndreptățit să realizeze această repartizare a remunerațiilor.

Din formularea textului atacat se poate interpreta că, prin comunicarea de către organismul colector a sumelor repartizate către titularii membri UNART, se instituie obligația UNART de a distribui mai departe sumele încasate, în conformitate cu repartizarea realizată de către organismul colector.

Totodată, a menționat recurenta că instanța de fond a ignorat faptul că dispozițiile art. 2 pct. a lit. d) din decizia ORDA nr. 114/2016 cauzează o vătămare UNART, prin faptul că organismul de gestiune colectivă desemnat colector/colector unic, respectiv CREDIDAM, stabilește și repartizează remunerațiile cuvenite membrilor recurentei contrar dispozițiilor legale.

4.1 Intimatul-pârât Oficiul român pentru Drepturile de Autor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

4.2 Intimatul-pârât Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea articolului 2 punctul A lit. d) și a) articolului 4 din decizia O.R.D.A. nr. 114 din 04 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 889 din 07 noiembrie 2016, privind obligațiile de transparență ale organismelor de gestiune colectivă desemnate colector/colector unic pentru drepturile supuse gestiunii colective obligatorii.

Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Criticile recurentei-reclamante Uniunea Națională a Artiștilor din România, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate.

Aceasta a invocat faptul că instanța de fond a realizat o simplă negare a susținerilor sale, fără a arăta în mod concret din ce considerente apreciază că dispozițiile art. 2 pct. a lit. d) din decizia nr. 114/2016 nu încalcă prevederile art. 124, art. 125 și art. 127 din Legea nr. 8/1996.

Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată de prima instanță satisface cerințele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți.

Astfel, sentința recurată cuprinde în motivare argumentele care au fundamentat soluția pronunțată, aceste argumente, prezentate într-o manieră concisă și clară, raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susținerile părților și la mijloacele de probă administrate în litigiu, iar pe de altă parte, la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Din parcurgerea considerentelor hotărârii atacate rezultă că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și respectiv, a apărărilor, formulate de părți pe parcursul procesului, și a înlăturat, motivat, afirmațiile aduse de către reclamantă, instanța de fond analizând în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut, în final, că este nefondată acțiunea cu care a fost învestită.

Analizând sentința recurată, se constată că concluzia instanței de fond este rezultatul analizei privind articolele atacate din decizia nr. 114/2016 prin raportare la cele din Legea nr. 8/1996.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nici acesta nu este întemeiat și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material.

Recurenta a criticat sentința instanței de fond, arătând că prin articolul contestat, respectiv art. 2 pct. a lit. d) din Decizia ORDA nr. 114/2016, se instituie în mod nelegal obligația organismului de gestiune colectivă desemnat colector unic de a transmite organismelor beneficiare informații cu privire la suma brută repartizată titularilor de drepturi reprezentați de organismul de gestiune colectivă beneficiar; pentru a da curs acestei obligații CREDIDAM, organismul de gestiune colectivă desemnat colector/colector unic, ajunge practic să repartizeze sumele de bani titularilor de drepturi care sunt membri UNART.

În esență, recurenta invocă faptul că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că, prin îndeplinirea obligației prevăzute la articolul contestat ar fi în mod evident încălcate prevederile art. 124, art. 125 și art. 127 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996, întrucât s-ar ajunge în situația în care un organism desemnat colector/colector unic, în speță CREDIDAM, ar repartiza sume de bani către titularii de drepturi membri ai UNART, organism beneficiar și singurul îndreptățit să realizeze această repartizare a remunerațiilor.

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte constată că prin decizia ORDA nr. 114/2016 nu sunt schimbate regulile gestiunii colective și nici nu se instituie obligația de a repartiza individual remunerațiile colectate, ci doar sunt stabilite informațiile pe care organismul colector trebuie să le pună la dispoziția organismelor beneficiare tocmai pentru ca acestea să-și poată realiza obiectul de activitate prevăzut de art. 124 din Legea nr. 8/1996.

Art. 2 din decizie stabilește că, "pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 1, organismele de gestiune colectivă desemnate colector au obligația să transmită organismelor beneficiare următoarele informații: A. Informații privind sumele colectate și repartizate și costurile colectării remunerațiilor: a) suma brută colectată, cu indicarea distinctă a TVA-ului; b) suma brută repartizată; c) perioada în care a fost colectată suma prevăzută la lit. a), precum și perioada din care provine aceasta; d) suma brută repartizată titularilor de drepturi reprezentați de organismul de gestiune colectivă beneficiar, din suma menționată la lit. a), după deducerea comisionului prevăzut la lit. h); e) criteriile repartizării sumei prevăzute la lit. d); f) dobânzi, penalități și perioada din care provin acestea; g) sume recuperate sau plătite cu întârziere, altele decât penalitățile, cu indicarea perioadei din care provin; h) comisionul de gestiune reținut de colector din suma brută repartizată organismului beneficiar, valoarea acestuia fiind indicată atât procentual, cât și în RON; i) modalitatea de utilizare a comisionului prevăzut la lit. h). B (...)."

Înalta Curte constată că, din modul de formulare a articolului, rezultă în mod indubitabil că nu se are în vedere ideea că recurentul ar fi obligat să respecte modul de repartizare avut în vedere de CREDIDAM la momentul distribuirii sumelor către celelalte organisme de gestiune colectivă, ci este vorba despre o obligație de informare ce asigură transparența activităților de colectare.

Astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, dispozițiile art. 2 punctul A lit. d) din decizia nr. 114/4.11.2016 nu încalcă prevederile art. 124, art. 125 și art. 127 din Legea nr. 8/1996, întrucât organismului de gestiune colectivă desemnat colector nu i se conferă posibilitatea de a repartiza drepturile a căror gestiune a fost încredințată celorlalte organisme beneficiare, fiind vorba despre o obligația de transmitere a informațiilor privind sumele colectate, nu de stabilire a sumelor ce vor fi repartizate titularilor de drepturi reprezentați de organismul de gestiune colectivă beneficiar.

În aceste condiții, nu sunt întemeiate nici criticile recurentei în sensul că instanța de fond a ignorat faptul că dispozițiile contestate îi cauzează o vătămare întrucât organismul de gestiune colectivă desemnat colector/colector unic, în speță CREDIDAM, este cel care stabilește și repartizează remunerațiile cuvenite membrilor recurentei.

Așa fiind, Înalta Curte constată că soluția instanței de fond a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta Uniunea Națională a Artiștilor din România împotriva sentinței civile nr. 1473/2018 din 27 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Uniunea Națională a Artiștilor din România împotriva sentinței civile nr. 1473/2018 din 27 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2020.