ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5005/2020

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, reclamanta Uniunea Națională a Artiștilor din România (A.) a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Deciziei ORDA nr. 95/2016 pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756/28.09.2016 a Protocolului privind remunerația datorată pentru radiodifuzarea fonogramelor sau a reproducerilor acestora încheiat între UPFR, CREDIDAM și B..

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4551 din 24.11.2017, a admis excepția lipsei de interes invocată de pârât și, în consecință, a respins acțiunea reclamantei ca lipsită de interes.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, care a solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei spre judecare aceleiași instanțe pentru soluționarea fondului cauzei. 3.1. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanța de fond: - nu a argumentat concluzia potrivit căreia reclamanta nu avea un interes personal cu privire la Decizia ORDA nr. 95/2016, întrucât art. 1 din Protocol ar limita obiectul sau la "fonogramele și reproducerile acestora"; - a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 131 2 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, pentru a susține faptul că Protocolul nu ar fi opozabil A., ceea ce reprezintă tocmai contrariul conținutului acestei dispoziții legale; - a făcut referire la precizarea conținută de art. 3 din Protocol - conform căreia părțile fac distincție expresă pentru fonogramele producții proprii ale C. și pentru care stipulează că nu se mai datorează remunerație - deși aceasta contravine soluției pronunțate; - extinde în mod nepermis exceptarea arătată anterior și la fonogramele produse de terți (gestionați de A.); - nu a motivat înlăturarea susținerilor sale privind aplicabilitatea Deciziei contestate, susțineri referitoare la faptul că aceasta o prejudiciază, deoarece este în imposibilitate de a mai colecta renumerațiile datorate artiștilor interpreți sau executanți de la care a primit mandat. 3.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut, în esență, faptul că sentința contestată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare. Prima instanță a aplicat greșit prevederile art. 131 2 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 și nu a ținut seama de faptul că Protocolul care este parte integrantă a Deciziei ORDA nr. 95/2016 nu face nicio distincție între cele două tipuri de fonograme, respectiv fonogramele de comerț (menționate în art. 123 1 alin. (1) lit. f) din lege), care sunt gestionate colectiv obligatoriu și fonogramele publicate în scop comercial (nominalizate la art. 123 2 alin. (1) lit. f) din lege), care sunt gestionate colectiv facultativ. În opinia recurentei, din interpretarea dispozițiilor pct. IV lit. a) din Protocolul pentru a cărei publicare a fost emisă Decizia O.R.D.A. nr. 95/2016, reiese că noțiunea de "fonograme" utilizată în cuprinsul acestuia se referă atât la fonogramele de comerț cât și la fonogramele publicate în scop comercial. Tot în cuprinsul Protocolului anterior menționat este precizat faptul că, pentru utilizarea fonogramelor de către S.R.R., organismul de gestiune colectivă care va acorda licența neexclusivă în ceea ce privește artiștii interpreți sau executanți este C.R.E.D.I.D.A.M., acesta fiind și organismul care va încasa și remunerațiile datorate artiștilor interpreți sau executanți care au acordat mandat U.N.A.R.T. Din aceste dispoziții ale Protocolului reiese faptul că singurul organism de gestiune colectivă care poate elibera autorizații de licență neexclusivă și singurul care poate colecta remunerațiile datorate artiștilor interpreți sau executanți de la S.R.R. pentru radiodifuzarea fonogramelor sau a reproducerilor acestora este C.R.E.D.I.D.A.M. Or, acest lucru este contrar Deciziei O.R.D.A. nr. 81/2015, în care se prevede că singurul organism de gestiune colectivă care poate acorda licențe neexclusive și colecta remunerații pentru utilizarea fonogramelor publicate în scop comercial ale membrilor A. este doar A.. Recurenta arată faptul că, prin emiterea deciziei contestate în cauză, autoritatea publică intimată a îngrădit dreptul său de a colecta renumerațiile datorate de B. artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, drept conferit prin Decizia nr. 81/2015. Acest lucru conduce, pe de o parte, în mod inevitabil la prejudicierea sa, întrucât nu își mai poate îndeplini obligațiile legale, iar, pe de alta parte, la prejudicierea artiștilor interpreți sau executanți care au acordat mandat A., deoarece aceștia nu își mai pot încasa remunerațiile cuvenite. Recurenta susține faptul că instanța de fond a făcut trimitere în mod greșit la procedura arbitrajului, prevăzută de dispozițiile art. 131 2 alin. (3) lit. c) din Legea 8/1996, în raport de argumentele ce vor fi redate în continuare. a) Conform art. 131 2 alin. (3) din lege, intimatul poate fi solicitat, pentru inițierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri, doar în următoarele situații: - entitățile care alcătuiesc o parte ce urmează să participe la negociere nu au putut conveni asupra punctului de vedere comun ce trebuie prezentat celeilalte părți; - cele două părți aflate în negociere nu au putut conveni o formă unică a metodologiei, în termenul prevăzut la alin. (1) din același articol; - organismele de gestiune colectivă nu au putut conveni încheierea unui protocol de repartizare a remunerațiilor și de stabilire a comisionului datorat colectorului unic. Or, în privința Deciziei ORDA nr. 95/2016, nu este aplicabil niciunul dintre aceste cazuri limitative. b) Decizia contestată a fost deja publicată în Monitorul Oficial, fapt ce atrage opozabilitatea acesteia inclusiv față de A.; c) Nesolicitarea procedurii de arbitraj în fața ORDA nu poate constitui un considerent pentru susținerea lipsei de interes în promovarea cererii de chemare în judecată, ci, eventual, pentru prematuritatea acțiunii.

Apărările formulate în cauză Intimatul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat. Controlul judiciar declanșat de recurenta-reclamantă Uniunea Națională a Artiștilor din România are ca obiect verificarea legalității Deciziei ORDA nr. 95/2016 pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756/28.09.2016 a Protocolului nr. 1 încheiat în data de 28 iulie 2016 între Uniunea Producătorilor de Fonograme din România și Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți, pe de o parte, și Societatea Română de Radiodifuziune, pe de altă parte, privind remunerația datorată pentru radiodifuzarea fonogramelor sau a reproducerilor acestora. Prima instanță a respins acțiunea reclamantei ca fiind lipsită de interes, soluție care este împărtășită de instanța de control judiciar pentru motivele ce vor fi redate în continuare. Critica recurentei referitoare la interpretarea dată de prima instanță dispozițiilor art. 1 din Protocolul anexă la Decizia ORDA nr. 95/2016 este fondată. Astfel, instanța a reținut faptul că articolul anterior arătat limitează obiectul său la "fonogramele și reproducerile acestora", adică cele gestionate de UPFR și CREDIDAM și nu la cele gestionate de alte organisme de gestiune colectivă cum ar fi A.. Într-adevăr, particula "acestora" se referă la substantivul "fonograme", iar nu la părțile semnatare ale Protocolului. În altă ordine de idei prin publicarea Deciziei ORDA în Monitorul Oficial al României, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, se asigură opozabilitatea față de utilizatori a Protocolului anexă la aceasta. Decizia nu are drept scop validarea acordului de voințe al părților semnatare ale Protocolului. Acesta din urmă produce efecte între părțile care l-au încheiat de la data semnării sale. Intimatul nu are competența de a supune unei analize de legalitate acordul părților consemnat în Protocol. Decizia contestată în cauză a fost emisă pe baza declarațiilor date pe propria răspundere de către organismele de gestiune colectivă care au cerut publicarea Protocolului. În concret, prin adresa comună înregistrată la ORDA cu nr. D./6585/07.09.2016, CREDIDAM și E. au adus la cunoștința intimatului încheierea Protocolului și au solicitat publicarea acestuia, conform dispozițiilor art. 131 2 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Prin adresa anterior nominalizată, CREDIDAM și E. au arătat faptul că Protocolul semnat la data de 28.07.2016 este rezultatul negocierilor desfășurate în cadrul Comisiei de negociere constituită în baza Deciziei ORDA nr. 172/18.12.2015 pentru negocierea renumerațiilor (procentuale și minime) prevăzute în Metodologia privind renumerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 05.07.2011, prin Decizia nr. 216/2011 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei civile nr. 153A din 12.05.2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze de proprietate intelectuală. Legea nr. 8/1996 statuează faptul că renumerațiile cuvenite titularilor de drepturi se stabilesc prin negocieri între organismele de gestiune colectivă și utilizatori, în situația acelor opere al căror mod de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către titularii de drepturi (art. 130). În cazul în care pentru același domeniul de creație/categorie de drepturi funcționează mai multe organisme de gestiune colectivă, legea specială prevede atât negocierea renumerațiilor (art. 131) cât și colectarea remunerațiilor de către organismele de gestiune colectivă reprezentative (art. 133). În acest sens, trebuie menționat faptul că, prin Decizia nr. 4789 din 11.12.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a menționat faptul că "față de împrejurarea că nici Legea nr. 8/1996, nici H.G. nr. 401/2006 nu definesc criteriul reprezentativității, în mod corect prima instanță a apreciază că CREDIDAM îndeplinește criteriul reprezentativității prin prisma numărului de membri, acesta fiind singurul criteriu obiectiv de analiză." În prezent, pentru producătorii de fonograme organismul de gestiune colectivă reprezentativ este UPFR, iar pentru artiștii interpreți sau executanți organismul de gestiune colectivă reprezentativ este CREDIDAM. Recurenta menționează faptul că soluția primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii incidente în materie, în condițiile în care aplicarea Deciziei ORDA nr. 95/2016 o prejudiciază atât pe aceasta cât și pe membrii săi care i-au acordat mandat, deoarece se află în imposibilitatea de a mai colecta renumerațiile datorate acestora. Critica recurentei este nefondată, întrucât, așa cum s-a arătat în cele de mai sus, decizia contestată are ca obiect publicarea Protocolului, iar nu desemnarea unui organism de gestiune drept colector. În mod indiscutabil, în situația în care partea ar proba un eventual prejudiciu acesta ar rezulta din prevederile Protocolului încheiat de CREDIDAM, E. și B.. Dacă se considera prejudiciată, recurenta trebuia să conteste Decizia ORDA nr. 172/18.12.2015 prin care s-a stabilit componența Comisiei de negociere a metodologiei materializate în Protocolul anexă la Decizia contestată. În altă ordine de idei, Înalta Curte nu poate primi susținerea recurentei potrivit căreia "prin publicarea în Monitorul Oficial, Protocolul anexat Deciziei ORDA nr. 95/2016 devine opozabil tuturor utilizatorilor și, implicit, subscrisei A.. " În acest sens, este de observat faptul că organismele de gestiune colectivă nu au calitatea de utilizatori. Astfel, conform dispozițiilor art. 129 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 (forma în vigoare în perioada de referință), "organismele de gestiune colectivă nu pot avea ca obiect de activitate utilizarea repertoriului protejat pentru care au primit un mandat de gestiune colectivă." În plus de aceasta, prin art. 134 alin. (4) din legea în discuție, "în exercitarea mandatului, în condițiile prezentei legi, organismelor de gestiune colectivă nu li se transferă sau nu li se transmit drepturi de autor și drepturi conexe ori utilizarea acestora." Relevant pe subiectul lipsei de interes a recurentei în contestarea Deciziei ORDA nr. 95/2016 este și faptul că Protocolul anexă la aceasta a fost valabil până la data de 30.06.2017. În consecință, instanța de control judiciar apreciază că nu sunt fondate motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul prevederilor art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.