ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1275/2020

Ședința publică din data de 3 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 18 decembrie 2015, reclamanta Uniunea Națională a Artiștilor din România - UNART a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, anularea deciziei de intrare în legalitate emisă de către pârât cu nr. 107 din data de 28.10.2015, iar în cazul în care instanța va considera faptul că reclamanta nu a respectat obligațiile, care în opinia sa sunt îndeplinite încă de la înființare și că decizia atacată este temeinică, să pronunțe o hotărâre prin care sa instituie termene realiste și pe care reclamanta să le poată respecta fără a prejudicia în vreun fel titularii de drepturi de autor.

Prin sentința civilă nr. 2376 din 6 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Uniunea Națională a Artiștilor din România-UNART, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, s-a anulat parțial Decizia ORDA nr. 107/28.10.2015 privind acordarea unor termene pentru intrarea în legalitate a UNART, în ceea ce privește termenul de 90 de zile în scopul respectării prevederilor art. 127 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996 și s-a respins restul pretențiilor reclamantei.

Împotriva sentinței civile nr. 2376 din 6 iulie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, în esență, s-au arătat următoarele:

Arată recurentul că un act administrativ poate fi anulat parțial dacă dispozițiile menținute de instanță pot fi puse în aplicare și în lipsa dispozițiilor anulate. Or, în cazul deciziilor de intrare în legalitate, între măsura dispusă și termenul acordat pentru remedierea deficiențelor constatate în activitatea organismelor de gestiune colectivă, există o legătură intrinsecă, astfel că aceste două elemente - măsura dispusă și termenul pentru ducerea la îndeplinire a măsurii - nu pot fi disociate din punct de vedere al legalității.

Ca urmare a controlului general privind activitatea desfășurată de organismul de gestiune colectivă UNART în anul 2014, ORDA a dispus prin Decizia nr. 107/28.10.2015, în temeiul art. 138

3

din Legea nr. 8/1996, trei măsuri distincte de intrare în legalitate cu termene aferente, care nu sunt intercondiționate. Apreciem că anularea parțială a Decizia ORDA nr. 107/28.10/2015 presupunea anularea uneia sau a două dintre cele trei măsuri distincte dispuse. Practic instanța a anulat numai o parte a dispoziției, respectiv termenul, situație ce conduce la imposibilitatea punerii în aplicare a părții menținute din dispoziție.

Măsura dispusă pentru intrarea în legalitate trebuie dusă la îndeplinire în termenul acordat. Legalitatea măsurii trebuie apreciată unitar, oricărei măsuri de intrare în legalitate îi este în mod necesar asociat un termen pentru ducerea la îndeplinire, legalitatea fiecăreia dintre măsurile dispuse neputând fi analizată prin separarea; măsurii dispuse de termenul în care măsura dispusă urmează să fie dusă lai îndeplinire. Altfel spus, nu se poate constata totodată legalitatea măsurii dispuse și caracterul nerezonabil al termenului de 90 de zile. Între măsura dispusă și termenul stabilit de Oficiu pentru ducerea la îndeplinire este o legătură indisolubilă pentru că în lipsa termenului măsura nu poate fi pusă în aplicare fiind lipsită de finalitatea prevăzută de lege, respectiv remedierea deficiențelor constatate în activitatea unui organism de gestiune colectivă.

Astfel, prin anularea parțială a Deciziei ORDA nr. 107/28.10.2015, ca urmare a constatării caracterului nerezonabil al termenului de 90 de zile, instanța a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond a concluzionat că decizia privind acordarea unor termene pentru intrarea în legalitate a UNART a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind identificate elemente de nelegalitate în emiterea acesteia sau cu privire la măsura dispusă. Astfel, s-a reținut că obiecțiile de legalitate și observațiile pârâtului ORDA cu privire la nesocotirea art. 127 alin. (1) lit. f) au fundament legal și sunt întru totul întemeiate.

Contrar considerentelor de fapt și de drept în temeiul cărora s-a apreciat legalitatea statuărilor ORDA în ceea ce privește necesitatea ca reclamanta să intre în legalitate cu privire la cele impuse, instanța a anulat parțial Decizia ORDA nr. 107/28.10.2015 privind acordarea unor termene pentru intrarea în legalitate a UNART, în ceea ce privește termenul de 90 de zile în scopul respectării prevederilor art. 127 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996. Așadar, instanța deși a menținut obligația organismului de gestiune colectivă de a include în statut regulamentul de repartiție, apreciind legalitatea statuărilor ORDA în ceea ce privește necesitatea ca reclamanta să intre în legalitate cu privire la cele impuse, a anulat termenul 90 de zile în care urmează să fie efectuată modificarea.

Instanța de fond a anulat parțial decizia pe considerentul stabilirii unui termen de 90 de zile, nerezonabil în raport de demersurile pe care le presupune, însă instanța poate examina termenul de 90 de zile acordat pentru intrarea în legalitate numai prin raportare la drepturile și interesele reclamantei cărora li se aduce o vătămare, fără a putea specula asupra oportunității stabilirii întinderii termenului respectiv.

Termenul de intrare în legalitate de 90 de zile acordat de Oficiu pentru introducerea în statut a regulamentului de repartiție a fost stabilit cu luarea în considerare a demersurilor pe care UNART urma să le efectueze. Astfel, propunerea de modificare a statutului se supune avizării de către ORDA, potrivit art. 127 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu cel puțin două luni înainte de adunarea generală a organismului de gestiune colectivă în cadrul căreia modificarea urmează să fie aprobată. ORDA eliberează acest aviz în termen de 10 zile de la solicitare, iar avizul se depune la instanța judecătorească în vederea înregistrării modificării în cazul în care avizul este negativ, acesta trebuie motivat. Termenul de 10 zile pentru eliberarea avizului nu se adaugă la termenul de două luni, ci este inclus în acesta. În ceea ce privește înscrierea modificării statutului în Registrul asociațiilor și fundațiilor, din încheierile depuse de organismele de gestiune colectivă rezultă că între data înregistrării cererii de modificare a statutului la judecătorie și data stabilirii primului termen, ocazie cu care se și soluționează cererea, este un interval de timp de șapte zile.

Intimatul-reclamant UNART a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a arătat că decizia ORDA nr. 107/2015 și cererea de recurs sunt lipsite de obiect și de interes întrucât în baza sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel București, reclamantul a dus la îndeplinire dispozițiile acesteia.

ORDA a formulat răspuns la întâmpinare și a arătat că recursul nu este lipsit de obiect, acesta fiind sentința civilă pronunțată de instanța de fond.

II. Considerentele și sentința instanței de fond

Analizând cererea de recurs, motivele invocate și normele incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:

Excepția lipsei de obiect, interes, nu este o veritabilă excepție, ea va fi analizată ca o apărare de fond în soluționarea prezentului recurs.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 127 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996.

Se constată că instanța de fond a apreciat legalitatea reglementărilor ORDA privind obligația organismului de gestiune colectivă de a include în statut a drepturilor regulamentul de repartiție a drepturilor colectate, iar în privința termenului de 90 de zile în scopul respectării prevederilor, a apreciat că acest termen este nerezonabil.

Or, reglementarea dispusă de introducere în statut a regulilor de repartiție cu cele două elemente, măsura de implementat și termenul sunt legate indisolubil între ele pentru că în lipsa termenului, măsura dispusă nu mai poate fi pusă în aplicare, deci va fi lipsită de finalitatea prevăzută de lege, chiar dacă instanța de fond a validat legalitatea acestei măsuri.

Pe de altă parte, reclamanta nu a arătat nicio dovadă că termenul este nerezonabil din punctul de vedere al procedurilor, sau că ar fi început proceduri sau acestea urmează a fi demarate.

Nu în ultimul rând, faptul că reclamanta a dus la îndeplinire măsurile dispuse prin Decizia ORDA nr. 107/2015 care pe fondul acesteia a fost constatat ca legal și temeinic, inclusiv de instanța de fond, conduce la concluzia că sentința civilă este nelegală din perspectiva termenului considerat neîntemeiat nerezonabil de instanța de fond.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față de prevederile art. 496 raportat la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se va admite recursul recurentului-pârât Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva sentinței civile nr. 2376 din 6 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va fi casată sentința recurată și, în rejudecare, va fi respinsă în tot acțiunea formulată de reclamanta Uniunea Națională a Artiștilor din România - UNART, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva sentinței civile nr. 2376 din 6 iulie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge în tot acțiunea formulată de reclamanta Uniunea Națională a Artiștilor din România - UNART, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 martie 2020.