Decizia nr. 912/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 1886/2017 a Judecătoriei Bacău

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la 31 octombrie 2016, reclamanții A., B., C. și D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul local Orbeni și S.C. E. S.A., obligarea acestora la plata sumei de 100.000 euro, reprezentând daune morale pentru prejudiciul suferit în urma accidentului din 28 septembrie 2014 și 50.000 euro, daune materiale, reprezentând cheltuieli efectuate pentru recuperare, rate leasing și avans mașină. În urma solicitării instanței de a depune precizări cu privire la motivele în fapt și drept a cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că daunele morale solicitate sunt de 40.000 euro pentru A., 30.000 euro pentru B., 10.000 euro pentru D., 10.000 euro pentru C., iar daunele materiale sunt în cuantum de 15.000 RON reprezentând cheltuieli pentru tratament, consult medical și salarii neîncasate. Hotărârea de declinare Prin sentința civilă nr. 1886 din 21 martie 2017, Judecătoria Bacău a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău. Cererea de intervenție În fața Tribunalului Bacău, S.C. F. S.R.L. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând obligarea pârâților la plata sumelor de 2.504,52 euro, reprezentând rate leasing, 474 RON, reprezentând rate Casco achitate pentru autoturismul marca x aflat în service în perioada 29.09.2014-11.02.2015 și 730 RON, cu titlu de servicii tractări auto.

Hotărârea tribunalului Prin sentința civilă nr. 399 din 29 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții A., B., C. și D.. A fost obligată S.C. E. S.A., în calitate de lider al asocierii, la plata către reclamanta A. a sumei de 25.000 RON, cu titlu de daune morale și 5000 RON cu titlu de daune materiale, către reclamantul B. a sumei de 4500 RON, cu titlu de daune morale și 1000 RON cu titlu de daune materiale, către C. a sumei de 1000 RON, cu titlu de daune morale și către D. a sumei de 1000 RON, cu titlu de daune morale. A fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Orbeni și S.C. G. S.R.L., ca neîntemeiată. A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de către S.C. F. S.R.L., ca neîntemeiată.

Hotărârea curții de apel Prin decizia nr. 1088 din 3 decembrie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă a fost admisă excepția și a fost anulat apelul formulat de S.C. F. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 399/28.03.2018 pronunțată de Tribunalul Bacău, ca netimbrat. A fost respins apelul reclamanților A., B., C. și D. împotriva aceleiași sentinței, ca nefondat. A admis apelul S.C. E. S.A. împotriva aceleiași sentinței. A fost schimbată, în parte, sentința civilă apelată, în sensul că a fost redus cuantumul daunelor morale acordate reclamantei A., de la 25.000 RON la 4500 RON. Au fost menținute celelalte dispoziții. În motivare, cu privire la apelul formulat de intervenienta S.C. F. S.R.L., s-a reținut că partea nu a depus dovada achitării taxei de timbru, nici nu a formulat reexaminare sau cerere de acordare a facilităților de la plata taxei judiciare de timbru, sens în care instanța a anulat apelul, ca netimbrat. Cu privire la apelul declarat de S.C. E. S.A., s-a reținut că este corect stabilită situația de fapt cu privire la producerea accidentului din data de 28 septembrie 2014 a cărei victime au fost apelanții reclamanți, sub aspectul autorului faptei ilicite în raport de locul producerii accidentului, sector de drum aflat în paza juridică a executantului lucrărilor potrivit contractului nr. x/26.02.2013, cu privire la fapta ilicită a apelantei pârâte, vinovăția acestuia și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, potrivit actelor și lucrărilor dosarului administrate în cauză. Astfel, s-a reținut că apelanta pârâtă nu a efectuat semnalizarea lucrărilor în mod eficient pentru a preveni producerea unui astfel de accident, conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002. În ceea ce privește vinovăția, instanța de apel a constatat că atât executantul lucrărilor, care avea paza juridică a drumului nu și-a îndeplinit obligația de semnalizare corespunzătoare a drumului, dar nici șoferul nu a adaptat viteza de circulație pe acest sector de drum care, vizibil, era în lucru, pentru a putea evita orice pericol și a opri în condiții de siguranță. Instanța a mai constatat și că daunele materiale au fost corect reținute de instanța de fond. Cu privire la daunele morale, s-a reținut că au fost temeinic și corect stabilite pentru reclamanții B., C. și D.. Instanța a redus daunele morale acordate reclamantei A., care a condus autoturismul în momentul producerii accidentului, având în vedere culpa concurentă a acesteia în producerea accidentului, conform principiului proporționalității.

Recursul Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Bacău au declarat recurs atât reclamanții A., B., C. și D., prin reprezentant H., cât și intervenienta S.C. F. S.R.L., criticând soluția pentru nelegalitate, recursurile fiind înregistrate pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Recursul intervenientei Prin memoriul de recurs, intervenienta S.C. F. S.R.L. a formulat, în esență, mai multe critici, fără a invoca incidența vreunui motiv de nelegalitate. Intervenienta a susținut că în 3 decembrie 2018, reprezentantul său convențional s-a prezentat în instanță la ora 10:30 și a constatat că ședința de judecată se terminase, astfel că a depus taxa de timbru și alte înscrisuri prin serviciul registratură; ca urmare, în mod eronat a fost admisă excepția netimbrării apelului. Pe fond, intervenienta a susținut că a fost lipsită de folosința automobilului timp de 6 luni, fiind nevoită să achite ratele, ceea ce demonstrează atât prejudiciul suferit, cât și vătămarea. În ceea ce privește factura emisă de serviciul de tractări auto, susține că aceasta era în posesia reprezentantului societății, însă la termenul la care instanța a rămas în pronunțare la dosar se afla o cerere de amânare pentru motive de sănătate, cerere respinsă. Prin încheierea nr. 2110/01.04.2021, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a scos cauza de pe rol și a înaintat recursurile declarate de A., B., C. și D. și S.C. F. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1088/3.12.2018 a Curții de Apel Bacău, secția a I-a civilă, spre competentă soluționare Secțiilor Civile din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procedura de filtru Prin încheierea de ședință din 8 februarie 2022, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de intervenienta S.C. F. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1088 din 3 decembrie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă și a fixat termen de judecată la 3 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților. Prin aceeași încheiere, instanța a anulat recursul formulat de reclamanții A., B., C. și D. împotriva aceleiași decizii. II. Considerentele Înaltei Curți Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele: Prin memoriul de recurs, intervenienta a criticat decizia recurată, învederând aspecte legate de fondul litigiului și susținând că greșit a fost anulat ca netimbrat apelul său, câtă vreme dovada achitării taxei judiciare de timbru se afla la dosar. Înalta Curte constată că această ultimă critică poate fi circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se susține greșita aplicare a unor norme de drept procesual (art. 197 C. proc. civ.). Acest motiv de recurs vizează situația în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Potrivit textului procedural invocat, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. În cauză, instanța de apel a anulat, ca netimbrat, apelul intervenientei, deși aceasta susține că a depus taxa judiciară de timbru și alte înscrisuri prin serviciul registratură, după ridicarea ședinței de judecată. Aceste susțineri sunt nefondate. Înalta Curte reține că la 8 iunie 2018 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău dosarul nr. x/2016, ce avea ca obiect apelurile declarate de intervenienta S.C. F. S.R.L., de intimații reclamanți A., B., C., D., prin reprezentant H. și de intimata pârâtă S.C. E. S.A. Prin încheierea de ședință din 15 octombrie 2018, s-a stabilit taxă judiciară de timbru în cuantum de 132,29 RON datorată de intervenienta S.C. F. S.R.L. și s-a pus în vedere acesteia să o depună la dosar, cauza fiind amânată pentru îndeplinirea obligației de timbraj. Prin procesul-verbal de înmânare din 22 octombrie 2018 și aflat la dosarul Curții de Apel Bacău, s-a adus la cunoștința intervenientei S.C. F. S.R.L. obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, pentru termenul de judecată din 3 decembrie 2018, ora 9:00, precum și sancțiunea ce intervine în caz de neplată. La ședința de judecată din 3 decembrie 2018, instanța a constatat că apelanta intervenientă nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina S.A. Într-o atare situație, în mod legal a apreciat instanța de apel că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, raportat la art. 197 C. proc. civ. și a procedat la anularea apelului ca netimbrat. Apărarea intervenientei, în sensul că reprezentantul recurentei interveniente a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în ziua ședinței, prin serviciul registratură întrucât ședința de judecată se terminase, nu poate fi reținută în cauză. Din verificările dosarului, se constată că dovada de achitare a taxei judiciare de timbru a fost depusă la dosar la 3 decembrie 2018, orele 11:24, după pronunțare, cum rezultă din viza de primire a respectivului înscris, aflat la dosarul Curții de Apel Bacău. Art. 394 alin. (1) din C. proc. civ. prevede închiderea dezbaterilor în fond atunci când instanța se socotește lămurită în privința împrejurărilor de fapt și a temeiurilor de drept ale cauzei, iar alin. (3) din același text de lege stipulează că, după acest moment, nu este posibilă depunerea la dosarul cauzei a niciunui înscris, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă. Înalta Curte constată că nu poate fi primită critica de nelegalitate a deciziei, față de împrejurarea că reprezentantul părții a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru după pronunțarea instanței asupra cauzei, întrucât partea fusese legal citată pentru ora 9:00, așa încât în mod legal instanța de judecată s-a pronunțat având în vedere toate înscrisurile aflate la dosar la momentul închiderii dezbaterilor. În plus, având în vedere momentul la care recurenta intervenientă a fost înștiințată despre necesitatea depunerii taxei judiciare de timbru prin dovada de înmânare primită la 22 octombrie 2018, se apreciază că partea a avut suficient timp pentru a o depune la dosar până la termenul de judecată din 3 decembrie 2018. Înalta Curte a avut în vedere și dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător. Față de respingerea acestor argumente și față de soluția pronunțată în apel, de anulare ca netimbrat a apelului, Înalta Curte nu va analiza criticile intervenientei care se referă la fondul litigiului, respectiv la lipsa de folosință a autoturismului și va respinge, ca nefondat, recursul formulat în cauză. Referitor la cheltuielile de judecată solicitate, instanța reține că, la dosarul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se află depuse dovezile privind cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat, efectuate de intimata pârâtă S.C. E. S.A., în sumă totală de 1.000 euro, echivalentul în RON. La stabilirea cheltuielilor de judecată datorate intimatei pârâte S.C. E. S.A., instanța va avea în vedere că, în cauză, au fost declarate două recursuri, dintre care unul a fost deja anulat, prin încheierea de ședință din 8 februarie 2022 pronunțată de această instanță. Pentru aceste motive, văzând și dispozițiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurenta intervenientă S.C. F. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2376,5 RON, reprezentând jumătate din onorariul de avocat, către intimata pârâtă S.C. E. S.A. PENTRU ACESTE MOTIVE,