ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6321/2020

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26.01.2018, reclamanții A., B., C., D., E. și F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea parțială a Deciziei 13201/21.02.2018 emise de pârât de respingere parțială a cererii lor de plată, obligarea pârâtului la comunicarea deciziei și, pe fondul cererii de plată, admiterea cererii lor de despăgubire astfel cum a fost formulată, respectiv acordarea de daune morale și materiale astfel:

- A., 300.000 RON pentru decesul fratelui și 300.000 RON pentru propria vătămare

- B., 447.430 RON daune morale și 2.570 RON daune materiale pentru decesul fiului

- C., 450.000 RON pentru decesul fiului

- D., 300.000 RON pentru decesul fratelui

- E., 300.000 RON pentru decesul nepotului

- F., 150.000 RON pentru propria vătămare

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 2948 din 21 iunie 2018, Curtea a admis în parte cererea de chemare în judecată.

A anulat în parte Decizia nr. 13201/21.02.2018 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, respectiv art. 3 din decizie, referitor la reclamantul E..

A obligat pârâtul FGA să plătesacă reclamantului E. (bunicul victimei) daune morale în sumă de 52.883 RON.

A menținut în rest decizia contestată.

A respins în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții și pârâtul.

2.1. Recurenții-reclamanți au invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe fondul cauzei, admiterea în totalitate a acțiunii și obligarea pârâtului la plata daunelor morale, astfel cum au fost solicitate.

După ce au prezentat situația de fapt, recurenții au apreciat că hotărârea recurată, fără o argumentație clară, raportată la normele legale în materie, a admis doar în parte cererea lor, considerând că, în principiu, Fondul de Garantare a Asiguraților în mod corect s-a raportat la concluziile cuprinse în Ghidul elaborat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii care face parte din procedura internă de evaluare a daunelor.

Atât decizia atacată, cât și instanța de fond sunt date cu încălcarea dispozițiilor art. 50 alin. (2) lit. d) din Ordinul ASF nr. 23/2014, conform cărora, în caz de deces, daunele morale se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența din România, și a dispozițiilor art. 16 din Norma ASF privind Fondul de Garantare a Asiguraților și art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, conform cărora pârâtul și judecătorul aveau obligația să evalueze daunele morale în conformitate cu prevederile legii și ale condițiilor de asigurare.

Instanța de fond nu a făcut o apreciere proprie prin prisma textelor de lege invocate, deși era datoare să verifice faptul că inclusiv procedura internă a FGA nu a fost respectată în evaluarea daunelor morale, conform căreia cuantumul daunelor morale ar fi trebuit să fie, comparativ cu cel din Ghid, crescut cu cel puțin 37%.

De asemenea, pârâtul a preluat sumele din Ghid, fără a purcede la actualizare sau la o evaluare, aspect necercetat de prima instanță.

Astfel, este dincolo de orice dubiu, că nu s-au avut în vedere toate argumentele prezentate în susținerea contestației, iar instanța a înlăturat criticile lor cu privire la modul de elaborare a Ghidului, critici care demonstrau faptul că acesta conține grave erori.

În continuarea criticilor lor, recurenții au reiterat aspectele pe care le apreciază edificatoare cu privire la credibilitatea și forța probantă a datelor cuprinse în Ghidul pe baza căruia se acordă daunele de către Fondul de Garantare a Asiguraților.

Au arătat că, prin redactarea și prin promovarea acestui ghid, au beneficiat nu numai Fondul de Protecția a Victimelor Stărzii, ci și toate societățile de asigurare de pe piață.

Autorii Ghidului, prin prisma activității pe care o desfășoară, au interese personale și profesionale directe strâns legate de obținerea în aceste dosare a unor despăgubiri cât mai mici. În afară de acest persoane, nu există altcineva cu opinii despre elaborarea Ghidului, societatea civilă fiind trecută pe plan secund, scopul fiind protejarea intereselor financiare ale multinaționalelor din asigurări.

Scopul real al emiterii acestui ghid a fost ca instanțele să acorde suma trecută în Ghid, fără a mai aprecia asupra gravității prejudiciului moral suferit și nici asupra faptului dacă suma este sau nu rezonabilă, prin raportare la împrejurările concrete, respectiv la urmările accidentului.

Un aspect foarte important privește și faptul că deciziile la care se face referire în anexa ghidului sunt în marea lor majoritate eronate, din totalul de 858 de decizii, un procent foarte mare este reprezentat de hotărâri care fie sunt menționat eronat, fie au un alt obiect decât care interesează, ucidere din culpă, pretenții-daune morale.

Selecția hotărârilor identificate corect vizează doar soluții din anii 2009-2010 ale instanțelor penale, putându-se constata o selecție a soluțiilor cu sume dintre cele mai mici.

Promotorii Ghidului susțin că au avut la dispoziție un număr de 2.339 decizii ale curților de apel, însă în tabelul anexat prezintă doar 832 de decizii.

De asemenea, în anul 2018, se dorește a se avea în vedere concluziile Ghidului care fac referire la anii 2009-2010, fără a proceda la o analiză comparativă și a jurisprudenței din anii 2011-2017. Câștigul salarial mediu net lunar în România pentru anul 2010 era de 1.407 RON/lună, însă, în prezent, în anul 2017, câștigul mediu net lunar a fost de 2.464 RON, conform Institutului Național de Statistică.

Astfel, inclusiv daunele morale ar trebui revizuite în funcție de indicii care s-au avut în vedere la revizuirea limitei valorii polițelor de asigurare.

În jurisprudența Înaltei Curți și a Curții de Apel București, s-a apreciat cu privire la Ghid că are un caracter pur orientativ și nu obligatoriu.

Instituțiile abilitate sunt ținute în acordarea daunelor morale de criteriile statuate de doctrina dar și de practica judiciară în materie, pentru a nu se ajunge la discrepanțe majore între cuantumul daunelor morale.

Au apreciat recurenții că înlăturarea practicii pe care ei au depus-o și menținerea deciziei contestate doar prin prisma Ghidului reprezintă o încălcare a normelor de drept material.

Au subliniat faptul că daunele morale nu se evaluează prin raportare la dependența sau nu financiară a reclamanților de victimă, ci acestea sunt, și trebuie să reprezinte, o compensare morală efectivă, care să dea substanță și să valideze dreptul constituțional la viață, în caz contrar ajungându-se la deturnarea daunelor morale de la finalitatea lor etică și legală.

Referitor la situația de fapt dedusă judecății, au precizat recurenții că au fost pur și simplu traumatizați după pierderile suferite, vestea morții rudelor, în prima zi a anului, fiind percepută foarte greu și acceptată cu foarte mare dificultate.

Astfel, viața lor s-a schimbat în mod dramatic, fiind extrem de afectați, împrejurarea atingerii dreptului la viață a victimei generând stingerea drepturilor lor, precum dreptul de a avea și a păstra o familie, de a acorda și a primi sprijin material și/sau moral de la membrii familiei, de a desfășura, împreună, activități domestice, fie acestea organizatorice, de socializare sau de agrement familial.

În ceea ce privește daunele acordare reclamantului A. pentru propria vătămare, au fost drastic diminuate, neavându-se în vedere la evaluarea prejudiciului nepatrimonial toate componentele care intră în constituirea acestui prejudiciu, evaluare făcându-se doar prin prisma numărului de îngrijiri medicale.

De la data accidentului și până în prezent, face periodic recuperare medicală, pentru că durerile nu s-au estompat, toate problemele de sănătate ivite în urma evenimentului rutier din iulie 2015 ducând la declinul său fizic și psihic.

Au solicitat pârâtului, prin cererea de despăgubire, să aibă în vedere prejudiciile nepatrimoniale suferite, respectiv prejudiciul fiziologic, prejudiciul de agrement, prejudiciul estetic, pretium doloris, solicitare pe care au formulat-o și în fața instanței de fond. De asemenea, au solicitat să se aibă în vedere și trauma psihică suferită.

În evaluarea prejudiciului său nu s-a avut în vedere prejudiciul suferit prin pierderea șansei de a fi un om sănătos și de a beneficia de toate agrementele unei vieți normale, însă judecătorul fondului a ignorat solicitările lor.

Aceeași atitudine a avut-o instanța și cu privire la reclamantul F., considerând că modalitatea de evaluare doar prin prisma numărului de îngrijiri medicale este corectă.

Au solicitat a se avea în vedere șocul psihic suportat ca urmare a tragicului eveniment, cu multă greutate reluându-și viața pe care a avut-o înainte de accident. Și în prezent acuză dureri la umăr și la coaste, deși a efectuat mai multe ședințe de fizioterapie și kinetoterapie. Prejudiciul pihic, moral este greu de cuantificat prin raportare la criteriile recunoscute de doctrină și practică.

Au concluzionat recurenții-reclamanți că instanța de fond trebuia să analizeze în detaliu solicitările lor și să procedeze la un examen propriu al pricinii, pentru ca părțile vătămate să fie just despăgubite și să se poată raporta la o judecată în echitate.

2.2. Recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și, pe cale de consecință, respingerea în totalitate a contestației formulate împotriva Deciziei FGA nr. 13201/21.02.2018, cu cheltuieli de judecată.

A susținut recurentul că instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 1391 alin. (2) C. civ., conform căruia instanța va putea să acorde despăgubiri oricărei persoane, deși chiar și intimatului-reclamant E., dar numai dacă se face dovada existenței unui asemenea prejudiciu.

După cum se constată din motivarea hotărârii, sub acest aspect, instanța nu are niciun fel de dovadă, nefiind administrată nicio probă în acest sens, întemeindu-și soluția pe considerente de ordin general, considerând că afecțiunea dintre bunici și nepoți este un fapt notoriu, care nu mai trebuie dovedit.

De asemenea, art. 249 C. proc. civ. impune reclamantului sarcina probei. Or, pornind de la faptul că, în general, există relații de afecțiune între bunici și nepoți, acest lucru nu poate fi generalizat.

Totodată, existența și administrarea dovezilor privind raporturile dintre intimatul-reclamant E. și nepotul său decedat ar fi ajutat la circumstanțierea sumei de bani de acordat, în cazul în care s-ar fi stabilit pe bază de dovezi că între intimat și nepotul său existau relații de natură să justifice acordarea despăgubirilor morale.

Nici în ceea ce privește cuantumul sumei acordate, instanța de fond nu a circumstanțiat suma în funcție de intimatul-reclamant concret.

Recurentul-reclamant E. a formulat întâmpinare față de recursul recurentului-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că pârâtul nu a formulat nicio critică față de cele reținute de prima instanță care să aibă o fundamentare juridică.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor invocate prin întâmpinare și în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

4.1. În ceea ce privește recursul pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților, acesta critică acordarea daunelor morale bunicului victimei, apreciind, în esență, că nu s-ar fi făcut dovada existenței unui prejudiciu, în sensul art. 1391 alin. (2) C. civ.

În contextul în care nici Legea nr. 213/2015, în temeiul căruia a fost formulată cererea de despăgubire către FGA, un cuprinde nicio trimitere la eventuale repere pentru determinarea cuantumului prejudiciilor de natură nepatrimonială, atât FGA, cât și instanțele învestite ulterior cu contestațiile celor nemulțumiți de sumele acordate au îndatorirea de a cerceta dacă suma pretinsă răspunde, în concret, exigenței de a acoperi prejudiciul suferit de partea lezată prin evaluarea individuală a circumstanțelor particulare a fiecărui caz.

Instanța de fond a avut în vedere valoarea medie prevăzută în Ghidul întocmit la nivelul Fondului de Portecție a Victimelor Străzii și a reținut că recurentul-reclamant E. este bunicul victimei.

Practica judiciară și literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea daunelor morale, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanțelor de judecată.

Prin urmare, criticile recurentului-pârât, în sensul că ar fi trebuit depuse dovezi pentru dovedirea existenței prejudiciului suferit de bunicul victimei, nu au niciun suport legal.

De altfel, recurentul nici nu a precizat ce fel de dovezi ar fi putut administra reclamantul pentru a dovedi existența unor relații de natură a justifica acordarea despăgubirilor morale.

4.2. Referitor la recursul reclamanților, aceștia, în esență, apreciază că instanța nu ar fi făcut o apreciere proprie a daunelor morale solicitate, apreciind că a încălcat dispozițiile art. 50 alin. (2) lit. d) din Norma (ordinul, în formularea recurenților) ASF nr. 23/2014, dispozițiile art. 16 din Norma ASF nr. 16/2015 și ale art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, conform cărora daunele morale se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

Înalta Curte reține că, de principiu, cuantumul despăgubirilor morale stabilit de prima instanță, conform circumstanțelor particulare, reprezintă o chestiune ce ține de temeinicia hotărârii și nu de nelegalitate și este necenzurabilă pe calea de atac a recursului.

Cu toate acestea, analizând recursul din perspectiva normelor de drept apreciate a fi fost încălcate, Înalta Curte reține că rolul Fondului, în conformitate cu disp. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, este acela de protejare a creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător, acesta garantând, potrivit art. 2 alin. (3) din lege, plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în lege și în limita resurselor financiare disponibile la momentul plății, potrivit art. 5 din lege.

Recurenții-reclamanți sunt creditori de asigurare, potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) pct. iii) din Legea nr. 213/2015 și au dreptul să primească despăgubiri materiale și morale, în urma insolvenței asigurătorului G. S.A., ca efect al decesului fratelui, fiului și, respectiv, nepotului acestora, și pentru propria vătămare, în ceea ce-i privește pe A. și F..

În cauză, este cert că viața familială și socială a recurenților-reclamanți a fost alterată în urma decesului rudei lor, suferința psihică determinată de această împrejurare neputând fi cuantificată.

Pentru că Legea nr. 213/2015 nu conține dispoziții exprese referitoare la modalitatea și cuantumul despăgubirilor reprezentând daune morale, s-a emis Norma ASF nr. 21/2014, care, la art. 50, prevede că, la stabilirea despăgubirilor, în caz de deces, se au în vedere legislația și jurisprudența din România.

După cum s-a reținut mai sus, referitor la recursul pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților, practica judiciară și literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea daunelor morale.

Astfel, în absența unor criterii pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, se va apela la consecințele negative suferite, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Nu pot fi reținute alegațiile recurenților-reclamanți referitoare la credibilitatea și forța probantă a Ghidului emis de FPVS, din perspectiva membrilor fondului, aceste aspecte neputând face obiectul analizei instanței.

În cauză, instanța de fond a validat modalitatea de calcul a despăgubirilor de ordin moral, stabilită de Fondul de Garantare a Asiguraților prin Decizia nr. 13201/21.02.2018 prin raportare la un criteriu obiectiv, respectiv gradul de rudenie al reclamanților cu persoana decedată, având drept reper și Ghidul pentru soluționarea daunelor morale întocmit la nivelul Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, ghid care centralizează jurisprudența din România, iar, în privința reclamanților A. și F., prin raportare la un criteriu obiectiv, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale.

Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale.

Este demn de amintit că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Tolstoy Miloslovsky contra Regatului Unit, a stabilit că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere și gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.

Prin urmare, Înalta Curte nu poate reține că prima instanță ar fi încălcat sau interpretat greșit dispozițiile de drept material incidente, cuantumul daunelor morale acordate reprezentând o reparație echitabilă și efectivă, în raport cu legislația și jurisprudența națională, fără a conduce la o îmbogățire fără justă cauză și la o comercializare a sentimentelor de afecțiune.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că soluția adoptată de judecătorul fondului este legală, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de A., B., C., D., E. și F. și de Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 2948 din 21 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2020.