ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2489/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat anularea Deciziei nr. 6188 din 24.05.2017 și a Deciziei nr. 6186 din 24 .05.2017, și prin reaprecierea probelor, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 150.000 RON cu titlu de daune morale ca urmare a decesului fiicei sale B. și de asemenea prin anularea Deciziei nr. 6186 din 24 .05. 2017, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 150.000 RON cu titlul de daune morale ca urmare a decesuluinepoatei sale C., cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2035 din 27 aprilie 2018, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a anulat parțial decizia nr. 6188/24.05.2017 -cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate - și în totalitate decizia nr. 6186/24.05.2017, ambele emise de pârâtul FGA, a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 100.000 RON, din care 75.000 RON despăgubiri morale urmare decesului fiicei sale și 25.000 RON despăgubiri morale urmare decesului nepoatei sale, respingând în rest acțiunea ca nefondată.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că, având în vedere prejudiciul moral suferit de petent, ca urmare a decesului nepoatei, F.G.A. s-a raportat la faptul că, în tabelul creditorilor D., întocmit de E., pentru dosarul de faliment x/2015, petentul figurează cu o creanță admisă în parte în suma de 30.000 de RON, pentru decesul fiicei sale, iar pentru despăgubirea privind daune morale ocazionate cu decesul nepoatei i-a fost respinsă cererea de înscriere la masa credală.

În opinia recurentului, în raport cu prevederile art. 1390 si 1391 C. civ. repararea prejudiciului nepatrimonial poate fi făcută în raport cu persoanele îndreptățite să primească despăgubiri ca urmare a decesului, iar despăgubirea se cuvine celor îndreptățiți la întreținere din partea celui decedat.

Se mai arată că bunicul nu era beneficiar al vreunei obligații de întreținere din partea nepoatei, nefiind astfel lipsit de ajutor după decesul acesteia. Pe de altă parte, raportat la prevederile art. 1391 alin. (2), instanța poate acorda despăgubiri ascendenților, descendenților și colateralilor sau soțului pentru durerea încercată ca urmare a decesului victimei. Însă, din cuprinsul textului de lege, rezultă faptul că pot fi acordate despăgubiri rudelor victimei dacă se face dovada unui prejudiciu moral, nesubzistând o prezumție legală care să confere un drept cert la despăgubire doar în baza legăturii de rudenie, cu atât mai puțin în cazul unor rude de gradul 2.

Cât privește cuantumul daunelor morale acordate, având în vedere împrejurarea că aceste sume nu trebuie să constituie nici amenzi excesive pentru autorul faptei ilicite și nici venituri nejustificate pentru victima prejudiciului, precum și principiul potrivit căruia stabilirea indemnizației destinate reparării prejudiciului moral se face în funcție de gravitatea prejudiciului moral și în conformitate cu principiul echitației, sumele acordate cu titlu de daune morale trebuie să fie o satisfacție echitabilă a prejudiciului moral suferit de bunicii victimei.

Instanța de fond, deși menționează că fiica reclamantului nu era dependentă social și/sau financiar de fiica acesteia și fără a diminua în vreun fel importanța suferinței psihice (aspecte pe care și FGA le-a avut în vedere la analizarea cererii de plată) la care a fost expus reclamantul în urma decesului singurului său copil, apreciază că reprezintă o compensație echitabilă acordarea unor despăgubirilor morale în cuantum de 75.000 RON.

Într-adevăr instanțele sunt cele care apreciază cuantumul daunelor morale în aceste situații, apreciere care diferă de la caz la caz, în lipsa unor criterii legale pentru a ajuta instanțele de judecată în aceste aprecieri, însă suma dispusă de instanța de fond este mare față de cuantumul sumei acordat de FGA raportat la starea de fapt.

FGA nu este succesorul în drepturi și obligații al vreunui asigurător, în acest caz, Societatea D. S.A. si nu datorează despăgubiri prin "efectul legii".

FGA nu plătește pentru-asigurătorul în faliment, după cum nici asigurătorul în faliment nu plătește prin subscrisa FGA, aspect esențial pe care instanța de fond, în mod corect l-a înțeles.

Recurentul consideră că se confundă obligația de plată a FGA, care se naște, se modifică și se stinge în baza Legii nr. 213/2015, obligație de plată condiționată de declararea stării de faliment a asigurătorului, cu obligația de plată a asigurătorului care se naște, se modifică și se stinge în baza contractului de asigurare.

Astfel, FGA plătește în baza dispozițiilor Legii nr. 213/2015 și ale Normei 16/2015 a ASF ca urmare a deschiderii procedurii de faliment și nicidecum în baza unei răspunderi contractuale, izvorul obligațiilor fiind cu totul și cu totul diferite.

În cazul dedus judecății, reclamantul este incontestabil creditor de asigurare, ca urmare a producerii riscului asigurat și nu se contestă traumele suferite dar, FGA în baza dispozițiilor legii nu preia riscul neexecutării contractului de asigurare.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 04.09.2014 a avut loc un accident de circulație din culpa conducătorului auto cu nr. x, care circulând din direcția Adjud-Bacău, pe fondul vitezei excesive a pierdut controlul direcției de mers și s-a izbit de două podețe din beton aflate în afara părții carosabile.

În urma accidentului produs, au rezultat decesul fiicei și nepoatei reclamantului.

La momentul producerii evenimentului rutier, autovehiculul cu număr de înmatriculare x era asigurat RCA la D. S.A., conform poliței seria x nr. x

Intimatul-reclamant, din cauza intrării în faliment a societății D. S.A., unde era încheiată polița RCA pentru mașina implicată în accident, a solicitat pe cale necontencioasă acordarea de daune, prin cererea adresată Fondului de Garantare a Asiguraților.

Prin sentința nr. 9661/03.12.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, definitivă prin decizia nr. 788/28.04.2016 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, s-a deschis procedura falimentului împotriva debitoarei Societatea D. S.A..

Prin Decizia nr. 6186/24.05.2017, FGA a respins în integralitate cererea de plată formulată de intimat, pentru suma de 150.000 RON daune morale, pentru decesul nepoatei sale.

Prin Decizia nr. 6188/24.05.2017 FGA a fost admisă cererea de plată formulată de intimat, pentru suma de 30.100 RON daune morale și a fost respinsă cererea cu privire la diferența dintre suma solicitată și cea acordată petentului, pentru decesul fiicei sale.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că stabilirea cuantumului daunelor morale include o doză de aproximare, prin raportare la consecințele negative suferite în plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care păgubitului i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, fără ca sumele acordate cu titlu de despăgubiri morale să depășească sfera unor compensații destinate a alina suferința fizică și psihică, în caz contrar ajungându-se la o îmbogățire fără just temei a persoanei prejudiciate.

Din perspectivă jurisprudențială, atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atunci când au avut de soluționat cauze similare, au procedat la o judecată mai degrabă în echitate.

În mod temeinic și legal s-a reținut că acordarea de despăgubiri morale, oricare ar fi cuantumul acestora, nu poate fi în măsură să conducă la înlăturarea suferinței produse reclamantului prin decesul singurului copil și a nepoatei, o astfel de pierdere neputând fi cuantificată în bani.

Ceea ce se urmărește prin acordarea daunelor morale este, în primul rând, recunoașterea caracterului vătămător al faptei, prin producerea unor suferințe psihice/emoționale imposibil de cuantificat.

Scopul acordării daunelor morale este de a oferi o compensație persoanelor vătămate pentru pierderea suferită, fără a avea pretenția ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii.

De asemenea, Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, împotriva sentinței civile nr. 2035 din 27 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2020.