ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5675/2019

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 14.06.2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea deciziilor nr. 6185/24.05.2017 și nr. 6190/24.05.2017 și obligarea pârâtului la plata sumei 150.000, cu titlu de daune morale urmare a decesului fiicei sale, respectiv 150.000, cu titlu de despăgubiri morale urmare decesului nepoatei sale, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1052 din 8 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților. S-a dispus anularea parțială a deciziei 6190/24.05.2017 (cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate) și în totalitate a deciziei nr. 6185/24.05.2017. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 100.000 RON, din care 75.000 RON despăgubiri morale urmare decesului fiicei sale și 25.000 RON despăgubiri morale urmare decesului nepoatei sale. A fost respinsă în rest acțiunea ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței și menținerea deciziilor atacate ca fiind legale și temeinice. A susținut recurentul că instanța a făcut o greșită apreciere a situației de fapt. în esență, motivele de recurs au vizat următoarele aspecte: - având în vedere prejudiciul moral suferit de petenta, F.G.A. s-a raportat la faptul ca, în tabelul creditorilor B. întocmit de K.PMG pentru dosarul de faliment x/2015, petenta figurează cu o creanța admisa în parte în suma de 30.000 de RON (pentru decesul fiicei sale C.) iar pentru despăgubirea privind daune morale ocazionate cu decesul nepoatei D. i-a fost respinsa cererea de înscriere la masa credala. - având în vedere prevederile art. 1390 si 1391 C. civ. repararea prejudiciului nepatrimonial poate fi făcuta în raport cu persoanele îndreptățite să primească despăgubiri ca urmare a decesului; - bunicul nu era beneficiar al vreunei obligații de întreținere din partea nepoatei, nefiind astfel lipsit de ajutor după decesul acesteia, astfel că în temeiul art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților, coroborat cu art. 19 din Legea nr. 503/2004 republicata, cu modificările ulterioare, s-a respins integralitate cererea de plata formulata de petenta A. pentru suma de 150.000 RON daune morale; - cu privire la decizia nr. 6190/24 mai 2017 a susținut recurentul - pârât că s-a raportat la suma reclamantei înscrisa de lichidator la masa credală a asigurătorului B. S.A. in condițiile art. 267 din Legea nr. 85/2014; - s-a arătat că FGA nu preia ope legis obligațiile vreunui asigurător în faliment, ci are ca scop protejarea creditorilor de asigurare de consecințele insolvenței unui asigurător; - astfel, a susținut recurentul că raporturile juridice dintre autoritate si asigurați sunt de drept administrativ, pârâta neputând interveni în contractele de asigurări încheiate de petenți cu asigurătorii aflați în faliment, neputând modifica, denunța sau rezilia aceste contracte, neputând încasa primele de asigurare restante sau scadente, ci doar constata daca pretențiile din cererile sunt sau nu întemeiate; - a fost invocat art. 50 din Norma A.S.F. nr. 23/2014 prevede ca la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale se au în vedere și daunele morale "în conformitate cu legislația și jurisprudenta din România". - în lipsa unor criterii și limite legale, la stabilirea cuantumului daunelor morale s-a inclus si o doza de aproximare, prin raportare la consecințele negative suferite în plan fizic și psihic, importanta valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care păgubitului i-a fost afectata situația familiala, profesionala și sociala etc, fără ca sumele acordate cu titlu de despăgubiri morale sa depășească sfera unor compensații destinate a alina suferința fizica și psihica, în caz contrar ajungandu-se la o îmbogățire fara just temei a persoanei prejudiciate. Tinand cont de aceste aspecte, precum și de susținerile s-a apreciat că a fost stabilit corect cuantumul daunelor morale, raportându-se, în lipsa unor criterii și limite legale, la un criteriu obiectiv și rezonabil (zilele de îngrijiri medicale) si în baza procedurii interne care a fost stabilita în raport de practica instanțelor judecătorești.

Apărările formulate în cauză. Intimata reclamantă A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința și recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente: 1. Argumente de fapt și de drept relevante La data de 04.09.2014, a avut loc un accident rutier din culpa conducătorului autovehiculului cu nr. de înmatriculare NT.31. ALP, soldat cu decesul numiților C. (fiica petentei), D. (nepoata petentei) și E.. La data evenimentului, autovehiculul cu nr. de înmatriculare NT.31. ALP avea încheiată polița RCA seria x nr. x, emisă de Societatea de B. S.A. Prin sentința nr. 9661/03.12.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, definitivă prin decizia nr. 788/28.04.2016 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, s-a deschis procedura falimentului împotriva debitoarei Societatea B. S.A.. Prin cererea înregistrată sub nr. x/18.04.2016, reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri din disponibilitățile F.G.A., respectiv câte 150.000 RON daune morale, urmare a decesului fiicei, respectiv nepoatei sale. Urmare avizării daunei, a fost constituit dosarul x. Prin decizia nr. 6190/24.05.2017, Fondul de Garantare a Asiguraților a admis în parte cererea de plată, a acordat reclamantei suma de 30.000 RON daune morale, urmare decesului fiice sale, C., și a respins cererea de plată a diferenței de până la 150.000 RON. În cuprinsul deciziei, s-a menționat că Fondul de Garantare a Asiguraților s-a raportat la sumele consemnate în Ghidul elaborat de Fondul de Protecție al Victimelor Străzii, precum și la împrejurarea că reclamanta figurează înscrisă în tabelul creditorilor B., întocmit de F. pentru dosarul de faliment nr. x/2015, cu o creanță admisă de 30.000 RON. Prin decizia nr. 6185/24.05.2017, Fondul de Garantare a Asiguraților a respins în integralitate cererea reclamantei de plată a sumei de 150.000 RON, reprezentând daune morale urmare decesului nepoatei sale, D.. Cu privire la analiza recursului, reține Înalta Curte că motivele formulate, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt nefondate. A susținut recurenta, că in ceea ce privește despăgubirile morale acordate pentru decesul nepoatei, instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1390 alin. (2) C. civ., care instituie regula potrivit căreia instanța poate acorda despăgubire celui căruia victima presta întreținere în mod concret, astfel că recunoașterea în patrimoniul bunicilor victimei a unui drept de despăgubire s-ar justifica doar ca o compensare a efectelor unei astfel de vătămări, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății, nepoata fiind minoră. Constată Înalta Curte greșit raționamentul recurentului pârât în condițiile în care dispozițiile art. 1.391 alin. (2) din C. civ. prevăd că instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, deci nu ca urmare a existenței unei obligații legale de întreținere, instanța de fond făcând astfel o corectă interpretare a textului legal. In ceea ce privește aspectele invocate în motivele de recurs referitoare la cuantumul despăgubirilor acordate, în mod greșit autoritatea pârâtă s-a raportat exclusiv la suma cu care aceasta a fost înscrisă în tabelul creditorilor B., întocmit de către F. în dosarul nr. x/2015. Motivul de recurs conține aprecieri generale cu privire la lipsa unor criterii legale pentru determinarea daunelor morale suferite ca urmare a pierderii unei persoane dragi și apropiate. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, și o mare doză de apreciere și aproximare, fapt explicabil în raport de natura nepatrimonială a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc . În condițiile în care criteriile de determinare a întinderii prejudiciului moral și a cuantumului daunelor morale nu sunt prevăzute legal, rămânând la latitudinea instanței să identifice modalitatea adecvată de alinare a suferințelor psihice cauzate de pierderea definitivă unei persoane dragi, cu respectarea principiului echității și cu asigurarea unui caracter rezonabil al daunelor morale acordate. Din perspectivă jurisprudențială, instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, s-au raportat nu numai la criteriile de evaluare prestabilite de legislația națională, ci au avut în vedere și o judecată în echitate prin raportare și la consecințele negative suferite de reclamanți. Toate aceste aspecte, circumstanțiate situației particulare deduse judecății, trebuie expuse în raționamentul logico-juridic al soluției pronunțate în ce privește determinarea despăgubirilor, menite să asigure o reparație justă și echitabilă a prejudiciului suferit de reclamanți. Principiul ce se degajă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale, pe care instanțele naționale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate, în raport de circumstanțele particulare ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiași jurisprudențe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporționalității daunei cu despăgubirea acordată. Suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogățire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuia să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i ușura ori compensa, în măsura posibilă, suferințele îndurate. Pentru a-și păstra caracterul de "satisfacție echitabilă", daunele morale trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul și finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzată în prejudiciul suferit șt consecințele acestuia. Ca atare, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensații a suferințelor pe care le-au îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure terțele persoane păgubite. Instanța de fond a expus raționamentul său atunci când a stabilit cuantumul daunelor pentru repararea prejudiciul, în raport de valoarea medie de 86.189 RON a despăgubirilor acordate părintelui, urmare decesului copilului major, potrivit Anexei 1 la "Procedura de soluționare pe cale amiabila a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese", precum și de Ghidul pentru soluționarea daunelor morale, elaborat de Fondul de Protecție al Victimelor Străzii, în care valoarea recomandată a despăgubirilor acordate părintelui, urmare decesului copilului major, este echivalentă a 36 salarii medii nete pe economie, rezultând astfel o valoare recomandată a despăgubirii de 72.000 RON. In aceste condiții acordarea sumei de suma de 75.000 RON, reprezentând despăgubiri morale, urmare decesului fiicei sale, menținând soluția de respingere a diferenței până la suma de 150.000 RON, pretinsă prin cererea de plată, precum și a sumei de 25.000 RON, reprezentând despăgubiri morale urmare decesului nepoatei sale, menținând soluția de respingere a diferenței până la suma de 150.000 RON, pretinsă prin cererea de plată, are un caracter rezonabil, cu mențiunea că în mod evident nu poate compensa pierderea fiicei și a nepoatei, suma fiind totuși suficientă în măsura posibilă a aprecierii și aproximării, iar acest cuantum nu se poate aprecia că ar duce la o îmbogățire fără justă cauză. Din acest motiv, al caracterului rezonabil și echitabil al sumelor acordate cu titlul de daune morale, Curtea consideră că nu se impune reducerea cuantumului respectivelor sume. Înalta Curte reține ca fiind corecte și celelalte argumente aduse de prima instanță, în sensul că scopul constituirii Fondului de garantare a asiguraților, sursa fondurilor din care urmează a fi făcute plățile de către Fond, faptul că F.G.A. nu este succesorul în drepturi al societății de asigurare/reasigurare aflate în faliment, împrejurarea că FGA nu poate modifica/anula clauzele contractului, sunt toate aspecte nerelevante față de mențiunile exprese din art. 1 alin. (3), (11) și 18 din Legea nr. 213/2015. 2 Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.