ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6317/2020

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 04.12.2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea, în parte, a Deciziei nr. 10303/20.10.2017 emise de pârât, sub aspectul art. 2 din decizie, privind respingerea cererii de plată cu privire la suma de 10.823,31 RON și, în consecință, obligarea FGA la plata integrală a sumei solicitate, de 18.884,48 RON, reprezentând despăgubirea pentru reparația autovehiculului avariat.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 3075 din 27 iunie 2018, Curtea a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate cu consecința admiterii cererii principale și a anulării în parte a Deciziei nr. 10303/20.10.2017 doar sub aspectul art. 2 din decizie, privind respingerea cererii de plată cu privire la suma de 10.823,31 RON, și, în consecință, obligarea pârâtului la plata integrală solicitată în cuantum de 18.884,48 RON, reprezentând despăgubirea pentru reparația autovehiculului avariat.

A susținut recurentul că nu poate fi de acord cu punctul de vedere al pârâtului, achiesat de instanța de fond, atât timp cât înțelege să repare autoturismul cu materiale originale, și nu aftermarket, și în service-uri comune, nu în reprezentanță, cum deduce că a fost calculat.

A apreciat că raportarea la art. 51 alin. (1) din Norma nr. 23/2014 nu este aplicabilă cauzei, paguba fiind estimată real conform devizului existent emis de o societate autorizată, reprezentanța Mercedes, ținând cont tocmai de prețul actual al materialelor și valoarea vehiculului.

Astfel, nu a fost protejat de Fondul de Garantare a Asiguraților prin diminuarea artificială a sumei ce a constituit în fapt prejudiciul efectiv al său, prin efectuarea reparației în regie proprie.

În cauză, instanța a făcut aplicarea greșită a normelor de drept material prin raportare la art. 51 și art. 44 din Norma ASF nr. 23/2014, înlăturând dovada reparației efective a autoturismului, planșe foto necontestate de pârât.

Instanța a reținut și motive contradictorii, contradicția dintre prețurile reținute fiind evidentă, pentru că doar el a arătat prețurile unei reprezentanțe auto, B.. Sunt contradictorii considerentele hotărârii recurate, care a reținut înscrisurile depuse în dovedire de el, însă sumele acordate ca despăgubire ca fiind cele indicate de pârâtă.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că sentința este legală și temeinică.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent și de intimatul-pârât, precum și cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

4.1. Verificând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte nu poate reține incidența motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., având în vedere că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și explică în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut, în final, că cererea reclamantului este neîntemeiată.

Împrejurarea că instanța de fond nu și-a însușit argumentele reclamantului, nu face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru că acest text legal are în vedere argumentarea hotărârii în baza unor temeiuri străine de natura pricinii, respectiv de motivele invocate de părți prin căile procesuale reglementate de lege.

De altfel, recurentul a invocat formal acest motiv de casare, prezentând aceleași argumente ca și la motivul întemeiat pe pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că instanța de fond a aplicat eronat dispozițiile art. 51 și 44 din Norma ASF nr. 23/2014, fără, însă, a preciza în niciun fel care ipoteză prevăzută de textul legal ar fi aplicabilă în privința hotărârii recurate.

4.2. Însă, Înalta Curte constată că nu este întemeiat nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neputându-se reține că prima instanță ar fi încălcat sau aplicat greșit normele de drept material.

4.2.1. În baza dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților, acestă instituție acoperă creanțele de asigurări în virtutea principiului protecției consumatorilor produselor și serviciilor de asigurări, iar nu ca obligații proprii, obligația fiind născută din raportul contractual al asiguratului sau beneficiarul asigurării cu asigurătorul.

Plățile făcute de către Fond reprezintă obligații ale asigurătorului în faliment, fiind deci achitate sau acoperite în numele și pe seama acestuia exclusiv în cadrul îndeplinirii procedurii administrative necontencioase reglementată de dispozițiile Legii nr. 213/2015 și ale Normei ASF nr. 23/2014.

Astfel, contrar susținerilor recurentului, în cauză este pe deplin incident art. 51 din Norma ASF nr. 23/2014, în vigoare în perioada de referință, fiind relevantă circumstanțierea noțiunii de despăgubire astfel cum aceasta este precizată prin textul legal.

Sub acest aspect, prevederile art. 51 alin. (1) dispun că despăgubirile pentru vehicule nu pot depăși cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA.

Prin urmare, în condițiile în care FGA acordă despăgubiri, acestea nu pot fi decât cele prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce privește dovada prejudiciului.

4.2.2. Ținând cont de particularitățile cauzei, în care recurentul-reclamant a solicitat plata despăgubirii înainte de efectuarea reparațiilor, pârâtul a realizat o evaluare obiectivă a prejudiciului prin raportare la datele furnizate de sistemul de evaluare a daunelor C. cu respectarea dispozițiilor art. 51 alin. (4) din Norma ASF nr. 23/2014.

Conform dispozițiilor art. 51 alin. (3) din același act normativ, cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparațiilor părților componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente reparațiilor și înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la prețurile practicate de unitățile de specialitate, la care se adaugă cheltuielile cu transportul vehiculului, precum și cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative, potrivit art. 53.

De asemenea, potrivit art. 51 alin. (4) din normă, cuantumul pagubei se stabilește luând în calcul prețurile practicate de către unitățile de specialitate sau prevăzute în sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto, pentru manopera aferentă reparației/înlocuirii pieselor avariate, precum și pentru părți componente, piese înlocuitoare noi și materiale.

4.2.3. Contrar alegațiilor recurentului, nu se poate reține că instanța, în mod contradictoriu, ar fi reținut devizul său emis de B., validând, însă, suma acordată ca despăgubire de pârât.

Programul C., utilizat de Fondul de Garantare a Asiguraților, este o bază de date acceptată de toți asigurătorii și de unitățile de specialitate, având drept scop evaluarea cuantumului pagubei cu luarea în calcul a prețurilor practicate de către unitățile de specialitate sau prevăzute în sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto, pentru manopera aferentă reparației/înlocuirii pieselor avariate, precum și pentru părți componente, piese înlocuitoare noi și materiale, fiind vorba despre prețul pieselor de origine, și nu al unor piese aftermarket.

Folosirea acestui program are drept scop evitarea creării unui mecanism de despăgubire variabil și diferit de la o situație la alta, în funcție de unitățile service care procedează la reparația autovehiculelor avariate și de prețurile practicate de fiecare dintre acestea, pentru ipoteze similare și daune asemănătoare.

Or, recurentul se prevalează de devizul unei singure societăți, fără, însă, a depune vreo chitanță sau factură de achitare a sumei pretinse prin acest deviz, care, în aceste condiții, nu are aptitudinea de a infirma justețea calculului despăgubirilor efectuat de autoritatea intimată.

Prin urmare, în mod corect judecătorul fondului a reținut că nu este vorba despre refuzul nejustificat al pârâtului de acordare integrală a despăgubirilor solicitate de reclamant, validând decizia emisă de acesta.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 3075 din 27 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2020.