ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6308/2020

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 10.12.2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.A. Botoșani a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-Direcția Generală Infrastructură Mare, Autoritatea de Management POS Mediu București prin Ministerul Finanțelor Publice anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 21.04.2015 privind contractul de lucrări nr. x din 31.07.2014 " Îmbunătățirea STAP Cătămărăști și Bucecea" - C1 1 din cadrul Proiectului "Extinderea și reabilitarea sistemelor de alimentare cu apă și apă uzată în județul Botoșani".

1.2. Prin sentința nr. 59 din 11 aprilie 2016, Curtea a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei.

1.3. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat recurs.

Prin Decizia nr. 3399 din 19 iunie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivare, Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport de criticile de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a examinat, cu prioritate, pe acelea care privesc nereguli procedurale, de natură a atrage casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Astfel, instanța de control judiciar a apreciat întemeiat motivul de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488, reținând că argumentele expuse în cuprinsul hotărârii recurate nu dovedesc o examinare efectivă a tuturor argumentelor și motivelor expuse de părți, nefiind întrunite cerințele asigurării unui proces echitabil și nefiind respectate rigorile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cauza a fost înregistrată, în fond după casare, la data de 11.10.2019 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 1 din 20 ianuarie 2020, Curtea a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca inadmisibilă.

În esență, instanța a constatat că reclamanta nu a solicitat și anularea deciziei de soluționare a contestației formulate împotriva notei de constatare a neregulilor, conform art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta S.C. A. S.A. Botoșani a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

3.1. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de pct. 5, a apreciat recurenta-reclamantă că instanța s-a pronunțat asupra unor aspecte cu care nu a fost învestită, raportat la Decizia nr. 3399 din 19 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În cuprinsul acestei decizii, au fost indicate aspectele ce urmează a fi lămurite de către instanța de fond cu prilejul rejudecării după casare, instanța urmând a judeca din nou cauza, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată, în limitele casării.

A opinat recurenta că Înalta Curte a limitat învestirea instanței strict la cercetarea procesului pe fond, conform art. 501 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, prin soluționarea excepției inadmisibilității invocate de pârâtă abia în ciclul procesual al rejudecării, instanța de fond a depășit limitele învestirii prin raportare la limitele casării, fiind ținută numai la analizarea procesului în fond.

De asemenea, a mai apreciat recurenta, instanța de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și prin nesocotirea dispozițiilor art. 502 C. proc. civ., potrivit cărora la rejudecarea procesului după casarea hotărârii recurentului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată.

În condițiile în care Ministerul Fondurilor Europene nu a formulat recurs, societății A. nu i s-ar fi putut agrava propria situație la rejudecarea fondului după casare, deoarece rejudecarea are loc tocmai ca efect al admiterii recursului.

3.2. Referitor la motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a susținut recurenta-reclamantă că admisibilitatea și obiectul acțiunii trebuie analizate prin raportare la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, respectiv în ceea ce privește îndeplinirea condiției impuse de art. 7 referitoare la formularea contestației administrative reglementate de art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare constituie titlu de creanță și se emite în vederea stingerii acestei creanțe, aspect prevăzut în mod expres în cuprinsul art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011.

Apare evident faptul că, prin contestarea judiciară a actului administrativ se contestă, implicit, și soluția dată contestației administrative, cu atât mai mult cu cât contestația inițială a fost respinsă pe fond, iar nu ca urmare a unui incident procedural.

Instanța de judecată trebuia să aibă în vedere motivul formulării acțiunii și scopul urmărit, respectiv lipsirea de efecte juridice a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/21.04.2015.

3.3. În continuarea susținerilor sale, recurenta-reclamantă a expus argumente referitoare la fondul cauzei, în rejudecare, apreciind că se impune admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene-Direcția Generală Infrastructură Mare-Autoritatea de Management POS Mediu București a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența niciunui motiv de casare invocat de recurenta-reclamantă.

5.1. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reține că acest motiv vizează neregularități de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ. (exempli gratia, nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesocotirea principiilor publicității, oralității, contradictorialității), ceea ce nu se poate reține în privința hotărârii de fond.

Astfel, soluționarea unei excepții invocate în cursul judecății nu se poate încadra în ipoteza prevăzută de acest motiv de casare, decât, eventual, în ipoteza în care excepția, invocată cu respectarea dispozițiilor procedurale, ar fi fost lăsată nesoluționată de instanța sau ar fi fost soluționată cu nerespectarea principiului contradictorialității.

Or, excepția inadmisibilității cererii este o excepție de procedură, absolută și peremptorie, care poate fi invocată oricând, în orice stadiu al judecății, de părți sau de instanță din oficiu.

Contrar alegațiilor recurentei, în primul ciclu procesual, prin decizia instanței de control judiciar s-a casat hotărârea de fond apreciindu-se, în esență, că motivarea nu corespunde exigențelor art. 425 C. proc. civ., însă nu s-a trasat nicio direcție în ceea ce privește rejudecarea cauzei pe fond.

De asemenea, nu poate fi reținută incidența acestui motiv de casare nici din perspectiva art. 502 C. proc. civ. privind neînrăutățirea situației în propria cale de atac, pentru că, în primul ciclu procesual, acțiunea a fost respinsă pe fond, iar calea de atac formulată de recurentă a fost admisă, dispunându-se rejudecarea pricinii.

Trimiterea cauzei după casare spre rejudecare aceleiași instanțe nu presupune, implicit, o soluție contrară celei pronunțate prin hotărârea casată.

5.2. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că în mod judicios judecătorul fondului a constatat inadmisibilitatea acțiunii, de vreme ce reclamanta nu a contestat și decizia pronunțată în soluționarea contestației administrative.

Art. 46 alin. (1) și art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat reglementează, în procedura de constatare a neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene, o modalitate specifică de întocmire a actelor de control și de atacare a acestora, anterior sesizării instanței de judecată.

Conform acestor prevederi legale, împotriva titlului de creanță, reprezentat de nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, se poate formula contestație administrativă în termen de maximum 30 de zile de la comunicare, iar potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, decizia pronunțată în soluționarea contestației poate fi atacată de către contestator la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.

Prin urmare, în temeiul dispozițiilor legale menționate și al art. 8 din Legea nr. 554/2004, poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ decizia pronunțată în soluționarea contestației administrative formulate împotriva notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, iar nu, în mod direct, acest act administrativ fiscal.

Nu poate fi reținută susținerea recurentei-reclamante în sensul că, prin contestarea judiciară a actului administrativ, s-ar contesta, implicit, și soluția dată contestației administrative.

Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților. Astfel, prima instanță a analizat acțiunea astfel cum a fost formulată, în limitele învestirii sale de către titularul cererii de chemare în judecată.

De altfel, aceasta reprezintă manifestarea în concret a principiului disponibilității, deoarece partea are posibilitatea de a aprecia ce solicită instanței de judecată și de asemenea care sunt limitele învestirii acesteia. Instanța nu poate depăși limitele acțiunii fixate de reclamant, în sensul de a-i acorda mai mult decât a cerut sau altceva decât ceea ce a cerut și nici mai puțin decât s-a cerut, pentru că, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

5.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.A. Botoșani împotriva sentinței nr. 1 din 20 ianuarie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2020.