ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 622/2021

Ședința publică din data de 04 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, la 29.06.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, prin Primul Ministru, solicitând anularea art. 12

7

din H.G. nr. 1412 din 02.09.2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, introdus prin H.G. nr. 1707/2006, cu modificările și completările ulterioare (H.G. nr. 99 din 10 februarie 2015).

1.2. Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare în care a invocat excepția netimbrării acțiunii, precum și excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii. Pe fondul cauzei, partea a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.

2.1. Prin încheierea de ședință din data de 20.10.2017, instanța a respins excepțiile invocate de pârât, ca neîntemeiate, pentru argumentele prezentate în cuprinsul acesteia.

2.1. Prin sentința civilă nr. 4000 din 27 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamant și a fost anulat art. 12

7

din H.G. nr. 1412 din 2.09.2004, introdus prin H.G. nr. 1707/2006.

Împotriva hotărârii judecătorești și a încheierii de ședință pronunțate de instanța de fond, anterior nominalizate, a formulat recurs Guvernul României, care a solicitat casarea sentinței și, în urma rejudecării cauzei, admiterea excepțiilor invocate în cauză. În subsidiar, în ipoteza respingerii excepțiilor, recurentul a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

3.1. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că au fost încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității hotărârii, în condițiile în care instanța nu le-a comunicat și încheierea de ședință din data de 20.10.2017 - în care au fost consemnate dezbaterile pe fondul cauzei - deși aceasta a fost menționată în practicaua sentinței nr. 4000/27.10.2017.

3.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a precizat faptul că sentința contestată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în condițiile în care acțiunea este lipsită de interes.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

3.2.1. În contextul în care intimatul a optat, încă din cursul anului 2004, după intrarea în vigoare a Legii nr. 341/2004, pentru emiterea unui certificat preschimbat privind calitatea sa de rănit, în mod evident, instanța de fond a soluționat greșit excepția lipsei de interes în formularea acțiunii prin care intimatul a contestat faptul că art. 12

7

din H.G. nr. 1412 din 02.09.2004 impune obligația deținătorilor de certificate de revoluționar prin care li s-au conferit mai multe calități dintre cele prevăzute de art. 3 din Legea nr. 341/2004 să opteze pentru una dintre aceste calități.

3.2.2. În mod neîntemeiat, prima instanță a apreciat faptul că textul normativ contestat încalcă dispozițiile Legii nr. 341/2004, în baza cărora este adoptat.

Or, H.G. nr. 1707/2006 a fost emisă în temeiul art. 108 din Constituția României și al art. 16 din Legea nr. 341/2004.

Emitentul actului analizat a respectat prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum și pe cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001 și H.G. nr. 50/2005 (în vigoare la acea dată), proiectele fiind avizate favorabil, alături de alte ministere, și de Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției.

În procesul de adoptare a actului contestat, a fost asigurată transparența decizională, după cum impun prevederile Legii nr. 52/2003.

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Răspunzând punctual la motivele de recurs, partea a precizat următoarele:

4.1. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este nefondat, întrucât sancțiunea nulității hotărârii intervine doar în situația omisiunii întocmirii încheierii de dezbateri.

4.2. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este nefondat, deoarece justifică interes în promovarea acțiunii în condițiile în care procesul de față a fost generat de o altă cauză care se află pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale (dosar nr. x/2016), cauză care în prezent este suspendată, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Pe de o parte, art. 12

7

din H.G. nr. 1412 din 02.09.2004 este nelegal pentru că încalcă prevederile Legii nr. 341/2004 și a fost adoptat cu nerespectarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 24/2000.

Pe de altă parte, norma în discuție este nelegală pentru că termenul până la care se impune beneficiarilor obligația de a opta între calitățile de revoluționar este anterior publicării H.G. nr. 1707/2006 în Monitorul Oficial al României, fapt ce conduce la încălcarea principiului neretroactivității actelor normative.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, și a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Așa cum s-a precizat la pct. 1 al deciziei de față, intimatul A. a investit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu acțiunea având ca obiect anularea art. 12

7

din H.G. nr. 1412 din 02.09.2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, introdus prin H.G. nr. 1707/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Prima instanță a respins excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea acțiunii. De asemenea, a admis acțiunea reclamantului și a anulat norma contestată, reținând, în esență, următoarele argumente juridice

* Excepția lipsei de interes în formularea acțiunii este neîntemeiată, întrucât, în situația admiterii acțiunii, reclamantul va obține un folos practic, ținând seama de faptul că pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale se află dosarul nr. x/2016 în care a fost contestată hotărârea nr. 17679/24.10.2016 care s-a întemeiat pe art. 12

7

din H.G. nr. 1412 din 02.09.2004, astfel încât reclamantul are un drept în sensul înlăturării aplicării acestui text din hotărârea de Guvern menționată.

* Art. 12

7

din H.G. nr. 1412 din 02.09.2004 este nelegal, deoarece încalcă principiul neretroactivității legii noi. În concret, termenul până la care se impune obligația de a opta între calitățile de revoluționar (30 decembrie 2006) este anterior datei publicării H.G. nr. 1707/2006 (prin care a fost introdus textul în discuție) în Monitorul Oficial al României (5 ianuarie 2007).

Astfel, art. 12

7

din H.G. nr. 1412/2004, care a intrat în vigoare la 5 ianuarie 2007, produce efecte înainte de intrarea sa în vigoare, până la 30 decembrie 2006, când se împlinește termenul până la care trebuie îndeplinită obligația de a opta între calitățile de revoluționar, încalcându-se principiul neretroactivității legii noi.

În același timp, art. 12

7

din H.G. nr. 1412/2004 este nelegal, deoarece încalcă dispozițiile Legii nr. 341/2004, în temeiul cărora este adoptat.

Astfel, art. 12

7

din H.G. nr. 1412/2004 impune obligația deținătorilor de certificate de revoluționar prin care li s-au conferit mai multe calități dintre cele prevăzute de art. 3 din Legea nr. 341/2004 să opteze pentru una dintre aceste calități. Dar, din cuprinsul dispozițiilor Legii nr. 341/2004, nu rezultă că o persoană nu poate deține decât o singură calitate de revoluționar dintre cele prevăzute de lege. De aceea, în situația în care o persoană îndeplinește condițiile pentru eliberarea a două astfel de titluri, nu există niciun impediment legal pentru eliberarea acestor titluri (cum este cazul reclamantului).

Concluzia instanței de fond a fost aceea că art. 12

7

din H.G. nr. 1412 din 02.09.2004 este nelegal pentru că încalcă dispozițiile Legii nr. 341/2004, fiind adoptat cu nerespectarea dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 potrivit căruia: "actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă."

Înalta Curte nu împărtășește soluția primei instanțe pe excepția lipsei de interes a intimatului în formularea acțiunii, pentru motivele ce vor fi redate în continuarea deciziei.

Cu titlu prealabil, instanța de control judiciar apreciază că se impune prezentarea situației factuale.

Astfel, intimatului A. i s-au eliberat două certificate de revoluționar: unul prin care i se atesta calitatea de "Luptător rănit" (certificat seria x nr. x din 06.04.2002) și unul prin care i se atesta calitatea de "Luptător remarcat prin fapte deosebite" (certificat seria x nr. x).

În urma intrării în vigoare a Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, prin cererile din data de 07.11.2004 și din data de 19.11.2004, intimatul a solicitat să i se emită un certificat preschimbat privind calitatea sa de "rănit", optând astfel pentru indemnizația aferentă acestei calități. (sn). Cu toate acestea, Comisia constituită la nivelul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989 a conexat dosarele nr. x și nr. y și a emis intimatului un certificat preschimbat privind calitatea de "Luptător remarcat prin fapte deosebite". Intimatul a formulat contestație împotriva acestei măsuri la Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989. Această Comisie a admis contestația și a avizat preschimbarea certificatului deținut de intimat în certificat pentru "Luptător rănit". În baza acestei soluții, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989 a procedat la tipărirea și eliberarea către intimat a certificatului de "Luptător pentru victoria Revoluției Române - Luptător rănit" seria x nr. x din 26.01.2011 .

Prin Decizia nr. 179882/29.06.2006, Casa de Pensii a sectorului 1 București a acordat intimatului indemnizație reparatorie pentru titlul de "Luptător remarcat pentru fapte deosebite", în baza certificatului seria x-B nr. 00028/28.12.2005 eliberat de Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989 și o indemnizație de 0,6 adăugată la pensia pentru limită de vârstă, începând cu data de 01.11.2004.

Prin Decizia 179882/19.05.2016, Casa de Pensii a sectorului 1 București a încetat plata drepturilor acordate intimatului în baza Deciziei nr. 179882/29.06.2006 .

La data de 03.02.2011, prin cererea înregistrată sub nr. x, intimatul a solicitat Casei Județene de Pensii Suceava acordarea indemnizației reparatorii pentru calitatea de "Luptător rănit", deși era în plată cu indemnizația reparatorie și indemnizația luna lunară la Casa de Pensii a sectorului 1 București.

Prin Decizia nr. 304463/16.05.2011, Casa Județeană de Pensii Suceava i-a acordat intimatului indemnizația reparatorie pentru titlul de "Luptător rănit", în baza certificatului seria x - B nr. 00241 din 26.01.2011 eliberat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989, începând cu data de 01.11.2004.

Prin Decizia nr. 304463/29.11.2013, Casa Județeană de Pensii Suceava a încetat plata drepturilor acordate intimatului în baza certificatului de "Luptător rănit".

Prin Decizia nr. 17679/24.10.2016 Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații a respins contestația formulată de intimat împotriva Deciziei nr. 304463/29.11.2013 emisă de Casa Județeană de Pensii Suceava .

Casa Județeană de Pensii Suceava a emis Decizia nr. 13812/13.12.2013 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale .

Prin H.G. nr. 1707/2006 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1.412/2004, a fost introdus art. 12

7,

care prevedea: "Persoanele care, potrivit certificatelor doveditoare eliberate în temeiul Legii nr. 42/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, au atât calitatea de Urmaș de Erou-Martir, cât și o altă calitate dintre cele prevăzute la art. 1

1

lit. c), precum și cele care au atât calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, cât și calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989 - Luptător Rănit sau Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989 - Luptător Reținut vor transmite Secretariatului de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, în scris, până la data de 30 decembrie 2006, calitatea pentru care optează să fie înscrisă pe noul tip de certificat."

H.G. nr. 99/2015 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1.412/2004, a modificat art. 12

7,

în sensul că, la pct. 43 din acest act normativ s-a prevăzut că: "În tot cuprinsul normelor metodologice sintagmele "SSPR" și "Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989" se înlocuiesc cu sintagma "Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989."

Instanța de control judiciar apreciază că judecătorul fondului cauzei a interpretat în mod greșit atât dispozițiile de drept comun cât și cele specifice promovării unei acțiuni în contencios administrativ, în ceea ce privește existența interesului ca și cerință pentru promovarea unei acțiuni în justiție.

Potrivit teoriei generale a dreptului, interesul este o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, iar acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la această regulă generală, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În cauza de față, acțiunea intimatului nu poate fi considerată ca fiind formulată în exercitarea unui interes protejat din punct de vedere legal.

Potrivit dispozițiilor art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, născut și actual.

În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea.

De asemenea, trebuie avute în vedere dispozițiile speciale ale Legii contenciosului administrativ care definesc noțiunile de drept vătămat (art. 2 alin. (1) lit. o), interes legitim privat (art. 2 alin. (1) lit. p) și interes legitim public (art. 2 alin. (1) lit. r).

Astfel, dreptul vătămată reprezintă, în accepțiunea legii, orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce atingere printr-un act administrativ.

Interesul legitim privat reprezintă posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.

Interesul legitim public constituie interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competențele autorităților publice.

Intimatul nu justifică existența unui drept vătămat sau unui interes legitim privat în vederea promovării acțiunii sale în contencios administrativ având ca obiect anularea art. 12

7

din H.G. nr. 1412 din 02.09.2004. Pe acest aspect, instanța de control judiciar are în vedere faptul că intimatul a optat încă din anul 2004 pentru eliberarea unui certificat de revoluționar preschimbat, iar opțiunea sa s-a materializat, în cele din urmă, prin eliberarea certificatului de "Luptător pentru victoria Revoluției Române - Luptător rănit" seria x - B nr. 00241 din 26.01.2011.

Mai precis, opțiunea intimatului în sensul preschimbării certificatului de revoluționar rezultă din:

- cererea intimatului de preschimbare a certificatului doveditor eliberat, în perioada 1990-1997, de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989 înregistrată sub nr. x/19.11.2004 la SSPR, în care acesta precizează: "în baza prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea recunoștinței față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004, solicit preschimbarea certificatului seria x nr. x eliberat la data de 06.04.2002, în certificat doveditor al calității de "Luptător pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989 - Luptător Rănit";

- contestația administrativă formulată de intimat ca urmare a preschimbării incorecte a certificatului de revoluționar, contestație înregistrată la Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989 sub nr. x din 06.12.2010 .

În consecință, Înalta Curte va admite recursul declarat de Guvernul României, apreciind că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În altă ordine de idei, în raport de soluția pronunțată, respectiv cea de respingere a acțiunii ca fiind lipsită de interes, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici de nelegalitate prezentate în cadrul memoriului de recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 4000 din 27 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 4000 din 27 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând cauza:

Respinge acțiunea ca lipsită de interes.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 04 februarie 2021.