ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6210/2020

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus la data de 26.07.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, solicitând instanței: a) în principal, anularea Raportului de evaluare nr. x/06.07.2017 emis de Agenția Naționala de Integritate - Inspecția de Integritate prin inspector de integritate B. în sensul lipsirii acestuia de efectele juridice pentru viitor în ceea ce privește constatarea stării de incompatibilitate a deținerii funcției publice de viceprimar al comunei Rieni, județul Bihor a reclamantului A. cu cea de membru al Consiliului de Administrație al Scolii Gimnaziale nr. 1 Rieni pentru perioada 26.09.2013-31.01.2014, dispunând sistarea masurilor sancționatorii; b) în subsidiar, anularea în parte a Raportului de evaluare nr. x/06.07.2017 emis de Agenția Naționala de Integritate - Inspecția de Integritate prin inspector de integritate B. în ceea ce privește constatarea stării de incompatibilitate a deținerii funcției publice de viceprimar al comunei Rieni cu cea de membru al Consiliului de Administrație al Scolii Gimnaziale nr. 1 Rieni pentru perioada 26.09.2013-31.01.2014, în sensul constatării acestui fapt ca fiind o abatere disciplinara minima, săvârșita fără vinovăție sau cu un grad minim de vinovatie, dispunând exonerarea sa de masurile sancționatorii prevăzute de lege, inclusiv prin intervenția prevederilor legale actuale;

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 157 din data de 20 noiembrie 2017, Curtea de Apel Oradea, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 157 din data de 202 noiembrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac exercitate, recurentul - reclamant a arătat că instanța de fond în mod eronat a considerat că nu pot fi reținute apărările reclamantului întemeiate pe modificarea Legii nr. 1/2011 prin O.U.G. nr. 49/2014 întrucât nu ar fi fost în vigoare în perioada supusă evaluării. Recurentul consideră că aceste dispoziții sunt aplicabile în speță având în vedere că nu exista o hotărâre definitivă de declarare a incompatibilității recurentului care să fi fost pronunțată înainte de intrarea în vigoare a acestor prevederi legale. În ceea ce privește principiul neretroactivității legii invocate de către instanța de fond, recurentul solicită să se dea relevanță mențiunilor făcute în Decizia Curții Constituționale nr. 1321 din 11 octombrie 2011 în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare" Aceste prevederi sunt perfect aplicabile și în speță, incompatibilitatea fiind starea de drept născută anterior publicării legii, lege care suprimă producerea în viitor a stării de incompatibilitate constituite sub imperiul legii vechi. Mai mult, prin Legea nr. 128/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 161/2003, se modifică art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 în sensul participării primarului și viceprimarului în consiliul de administrație al unității de învățământ, legiuitorul înlăturând o situație juridică care s-a dovedit a fi fost eronată. Recurentul susține că prevederile acestei legi sunt opozabile "erga omnes", sunt general obligatorii inclusiv pentru instanțele judecătorești, având putere pentru viitor, după publicare, dar având efect și asupra cauzelor aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor. Cu alte cuvintre de prevederile Legii nr. 128/2017 trebuie să beneficieze și primarii și viceprimarii care nu au fost declarați incompatibili printr-o hotărâre definitivă dată înainte de intrarea în vigoare a legii, în caz contrar creându-se o discriminare între cei care au fost evaluați de ANI sub imperiul legii vechi și cei care au fost evaluați sub imperiul legii noi, pentru aceleași fapte. Oricum și în cazul în care s-ar considera că legea aplicabilă perioadei evaluate este cea anterioară modificării prin O.U.G. nr. 49/2004 și Legea nr. 128/2017, raportat la scopul urmărit de legiuitor atât la momentul adoptării art. 96 din Legea nr. 1/2011, cât și ulterior prin modificările aduse, apare ca excesivă și nefondată soluția instanței de fond care și-a însușit concluziile raportului de evaluare. Recurentul apreciază că raportat la perioada de timp redusă cuprinsă între data desemnării recurentului în consiliul de administrație - 26 septembrie 2013- și data modificării dispoziției legale în temeiul căreia reclamantul în calitate de viceprimar avea posibilitatea să participe la ședințele consiliului de administrație al unității de învățământ - 26 iunie 2014(intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 49/2014 care modifică dispozițiile art. 96 din Legea nr. 1/2011) și având în vedere scopul urmărit de legiuitor, anume acela de a asigura organizarea și desfășurarea eficientă a activității unităților de învățământ, soluția administrativă dispusă prin raportul de evaluare atacat apare ca excesivă și din perspectiva principiului proporționalității. Prin încheierea de ședință din data de 19 noiembrie 2020, Înalta Curte a admis cererea reclamantului A. de sesizare a Curții Constituționale și a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

Apărările intimatei Prin întâmpinarea formulată, intimata - pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția și considerentele Înaltei Curți Examinând hotărârea atacată în raport cu criticile formulate și cadrul normativ aplicabil, cu luarea în considerare și a observațiilor prezentate prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce urmează. Prin Raportul de evaluare nr. x/06.07.2017, pârâta Agenția Națională de Integritate a reținut starea de incompatibilitate a reclamantului, prin deținerea simultană, în perioada în perioada 26.09.2013-31.01.2014, a funcției de viceprimar al comunei Rieni, județ Bihor, și a celei de membru în Consiliul de administrație al Școlii Gimnaziale nr. 1 Rieni, incompatibilitate prevăzută de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d).) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare. Acest raport a fost comunicat reclamantului conform legii. Reclamantul, în calitate de viceprimar al comunei Rieni județ Dolj, se circumscrie categoriei de persoane vizată de art. 1 alin. (1) pct. 30 din Legea 176/2010. Calitatea de membru în Consiliul de Administrație al al Școlii Gimnaziale nr. 1 Rieni rezultă din Hotărârea Consiliului Local Rieni nr. 74/26.09.2013 și din adresa nr. x/15.07.2016 emisă de Școala Gimnazială nr. 1 Rieni. Recurentul nu a negat deținerea simultană a celor două funcții indicate în raport, însă a invocat prin motivele de recurs că soluția administrativă dispusă prin raportul de evaluare contestat apare ca excesivă din perspectiva principiului proporționalității, având în vedere perioada de timp redusă cuprinsă între data desemnării recurentului în consiliul de administrație și data modificării dispoziției legale în temeiul căreia recurentul - reclamant în calitate de viceprimar avea posibilitatea să participe la ședințele consiliului de administrație al unității de învățământ(intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 49/2004 la data de 26 iunie 2014), precum și perioada de doar 4 luni în care a deținut funcția de membru în consiliul de administrație al unității de învățământ. Aceste critici sunt nefondate. Dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 prevăd existența unei incompatibilități prin deținerea simultană a unor funcții/calități de cel în cauză. Potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011 (în vigoare în perioada supusă evaluării, până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49/26 iunie 2014, respectiv data de 03.07.2014), "unitățile de învățământ preuniversitar cu personalitate juridică sunt conduse de consiliile de administrație, de directori și de directori adjuncți, după caz. În exercitarea atribuțiilor ce le revin, consiliile de administrație și directorii conlucrează cu consiliul profesoral, cu comitetul de părinți și cu autoritățile administrației publice locale". Potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011: "în unitățile de învățământ de stat consiliul de administrație este organ de conducere și este constituit din 7,9 și 13 membri, astfel: a) în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; un reprezentant al primarului, un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și pentru învățământul preșcolar și primar; b) în cazul în care consiliul de administrație este format din 9 membri, dintre aceștia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanți ai consiliului local și 2 reprezentanți ai părinților. Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, "funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu (...) d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice". Din analiza prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, coroborate cu cele ale art. 96 din Legea nr. 1/2011, rezultă că cele două funcții/calități deținute simultan în perioada 26.09.2013-31.01.2014 de către reclamantul A. sunt incompatibile. Înalta Curte apreciază că nu prezintă relevanță juridică sub aspectul stabilirii stării de incompatibilitate, perioada de timp în care recurentul a deținut simultan cele două funcții, întrucât art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 stipulează incompatibilitatea prin simpla deținere simultană a funcției de viceprimar și a calității de membru în consiliile de administrație ale unităților de învățământ/instituții publice, starea de incompatibilitate nefiind condiționată de o anumită perioadă de timp. Nici celalalte critici invocate în recurs nu justifica reformarea sentinței pronunțate în cauză, aspectele invocate neproducând consecințe legale asupra incompatibilității corect reținute în sarcina persoanei evaluate. Chiar dacă la data întocmirii raportului de evaluare - 26.07.2017, cât și la data pronunțării instanței de fond - 20.11.2017, dispozițiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 erau modificate prin O.U.G. nr. 49/26.04.2016, în sensul menționării primarului sau unui reprezentant al primarului ca membru în consiliul de administrație al unei școli, Înalta Curte constată că noua reglementare nu este aplicabilă cauzei, situația de incompatibilitate fiind reținută pentru o perioadă anterioară modificării legislative invocate. În perioada 26.09.2013 - 31.01.2014, când recurentul - reclamant a deținut și exercitat concomitent funcția de viceprimar, precum și cea de membru în consiliul de administrație al școlii gimnaziale, reprezintă un caz de incompatibilitate reglementat expres de lege. În perioada de referință, intenția legiuitorului a fost clară, funcția de primar/viceprimar fiind incompatibilă cu cea de membru în consiliul de administrație al unei unități de învățământ, ceea ce înseamnă că în consiliul de administrație al școlii trebuia să fie membru un reprezentant al primarului/viceprimarului și nu primarul/viceprimarul însuși. Că este așa rezultă și din modificarea, ulterior perioadei de referință, a prevederilor art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2011. Este adevărat că viceprimarul, în temeiul art. 57 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, este subordonat primarului și înlocuitorul de drept al acestuia, care îi poate delega atribuțiile sale, însă, în cauză, recurentul-reclamant nu a participat la ședințele consiliului de administrație în calitate de delegat al primarului, astfel cum rezultă din Hotărârea Consiliului Local Rieni nr. 74/26.09.2013. În ceea ce privește modificarea corespunzătoare adusă prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 prin Legea nr. 128/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 161/2003, Înalta Curte constată că nici aceasta nu este aplicabilă cauzei, în condițiile în care respectiva reglementare nu se subsumează noțiunii de "lege penală sau contravențională", pentru a avea astfel incidență în cauză, ca excepție de la aplicarea principiului neretroactivității prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție. Împrejurarea că modificarea legislativă invocată a intervenit până la soluționarea definitivă a procesului nu determină și aplicabilitatea ei în cauza pendinte, având în vedere prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, conform cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile." Cu alte cuvinte, o situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei. Prin umare, Înalta Curte constată că starea de incompatibilitate reținută în sarcina recurentului-reclamant a fost constatată pentru perioada 26.09.2013-13.01.2014, când, potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (2) - în forma în vigoare la acea dată, primarul avea obligația să își desemneze un reprezentant în consiliile de administrație ale instituțiilor de învățământ, neîndeplinirea acestei obligații atrăgând incidența prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare intervalului temporal pentru care se constatase incidentul de integritate. Raportul juridic este supus reglementărilor legale în vigoare la data nașterii sale, schimbarea ulterioară a condițiilor legale neavând nicio influență asupra legalității acestuia. Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat, constatând legalitatea sentinței atacate sub toate aspectele invocate. PENTRU ACESTE MOTIVE,