ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2804/2020

Ședința publică din data de 25 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată, la data de 29.12.2017, pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/07.12.2017, prin care s-a stabilit că s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât a exercitat simultan funcția de viceprimar al Comunei Porumbești, județul Satu Mare, și funcția de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Porumbești, fiind încălcate dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Prin sentința civilă nr. 73 din 25 aprilie 2018, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea și a anulat Raportul de evaluare nr. x/07.12.2017 emis de pârâtă, obligând pârâta la plata către reclamant a sumei de 50 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta Agenția Națională de Integritate a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea, în tot, a hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea contestației reclamantului cu consecința menținerii ca temeinic și legal a Raportului de evaluare nr. x/07.12.2017.

Recurenta-pârâtă consideră că hotărârea primei instanțe este rezultatul aplicării greșite a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 și a prevederilor art. 96 din Legea nr. 1/2011.

Din textele sus-menționate rezultă că nu este obligatorie prezența în consiliul de administrație al școlii, a viceprimarului, ci a unui reprezentant al Consiliului local care, având în vedere coroborarea dispozițiilor celor două acte normative, poate fi oricare consilier local, în afara viceprimarului ce deține un statut individualizat, separat reglementat, deși păstrează calitatea de consilier local.

Legea nr. 161/2003 - lege specială în materia incidențelor de integritate, grupează în mod separat incompatibilitățile funcției de viceprimar și cele ale funcției de consilier local.

Instanța de fond reține în mod greșit că viceprimarul este persoana cea mai îndreptățită de lege să îl înlocuiască pe primar în toate activitățile ce țin de administrația publică locală și cu privire la toate atribuțiile acesteia, astfel că, în mod automat ar trebui să fie numit în consiliul de administrație al unei unități de învățământ de stat.

Mai arată recurenta-pârâtă că prin Legea nr. 1/2011 modificată prin O.U.G. nr. 49/2014, incompatibilitatea nu a fost înlăturată expres pentru funcția de viceprimar, ci doar pentru cea de primar.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Prima instanță a reținut că intimatul-reclamant a fost ales prin Hotărârea nr. 5/2012 a Consiliului Local al Comunei Porumbești în funcția de viceprimar al comunei, iar în data de 01.09.2015, în calitate de viceprimar a fost desemnat să reprezinte unitatea administrativ-teritorială în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Porumbești.

Intimatul-reclamant a participat la ședințele consiliului de administrație și a votat hotărârile adoptate, până la data de 31.12.2015.

Instanța de fond, coroborând disp. art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, art. 96 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 1/2011, în forma în vigoare în perioada în care s-a reținut existența stării de incompatibilitate și art. 57 alin. (2) din Legea nr. 215/2011, a considerat că, în cazul primarilor, printr-o lege specială în ceea ce privește regimul juridic al incompatibilităților în raport de Legea nr. 161/2003, legiuitorul a instituit o excepție de la regula conform căreia deținerea simultană a funcției de primar și a celei de membru în consiliul de administrație al instituțiilor publice dă naștere stării de incompatibilitate, excepție consacrată pentru situația în care consiliul de administrație este al unei unități de învățământ.

Mai susține prima instanță că aceleași dispoziții legale consacră posibilitatea ca, în locul primarului, în aceste consilii de administrație ale unităților de învățământ, să fie desemnat un reprezentant al primarului care poate fi și viceprimarul care este înlocuitorul de drept al primarului.

Înalta Curte reține că perioada pentru care a fost constatată starea de incompatibilitate a intimatului-reclamant este 01.09.2015 - 31.12.2015, în vigoare fiind dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 101/2003, modificată și completată prin dispozițiile Legii nr. 1/2011, la rândul său modificată prin O.U.G. nr. 49/2014.

Potrivit disp. art. 96 din Legea nr. 1/2011, modificată prin O.U.G. nr. 49/2014, consiliul de administrație are în componentă și "primarul sau un reprezentant al primarului".

Art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, stipulează faptul că funcția de primar și viceprimar este incompatibilă cu funcția de [...] membru al consiliului de administrație la instituțiile publice.

Dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 nu au fost modificate cu ocazia adoptării O.U.G. nr. 49/2014, astfel că acestea sunt în vigoare să se aplice pentru celelalte funcții, în afara celei de primar și de membru al acestuia în consiliul de administrație al unităților de învățământ de stat.

În temeiul O.U.G. nr. 49/2014 care a modificat Legea nr. 1/2011, primarul face parte din consiliul de administrație al unităților de învățământ de stat, iar anterior modificării, Legea nr. 1/2011 vorbea doar despre "un reprezentant al primarului".

Textul incident speței, la nivelul anului 2015, permite ca primarul sau un reprezentant al primarului să facă parte din consiliul de administrație al unităților de învățământ de stat.

Instanța de fond a considerat că viceprimarul poate participa la ședințele consiliului de administrație ca membru, deoarece este înlocuitorul de drept al primarului.

Este adevărat că viceprimarul, în temeiul art. 57 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, este subordonat primarului și înlocuitorul de drept al acestuia, care îi poate delega atribuțiile sale, însă intimatul-reclamant nu a participat la ședințele consiliului de administrație în calitate de delegat al primarului.

Participarea s-a datorat numirii viceprimarului prin hotărâre a Consiliului local, așadar nu poate fi invocată posibilitatea primarului de a-și delega atribuțiile, funcția fiind exercitată în nume propriu și nu ca înlocuitor de drept al primarului.

Înalta Curte reține astfel că "reprezentantul primarului" în consiliul de administrație poate fi orice persoană care nu deține o funcție incompatibilă cu cea desemnată.

Viceprimarul este nominalizat expres de disp. art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, rămase în vigoare, funcția sa fiind astfel incompatibilă cu funcția de membru al consiliului de administrație la instituțiile publice și, prin urmare și la unitățile de învățământ de stat.

Dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 au fost modificate prin Legea nr. 128/2017, în sensul că funcția de primar și viceprimar este incompatibilă cu exercitarea funcțiilor sau calităților [...] de membru al consiliilor de administrație [...] ale unităților și instituțiilor de învățământ de stat sau confesionale, însă acest text nu poate fi aplicat decât după intrarea în vigoare a Legii nr. 128/2017, conform principiului de drept al neretroactivității legii civile.

În anul 2015, când intimatul-reclamant a deținut și exercitat concomitent funcția de viceprimar, precum și cea de membru în consiliul de administrație al școlii gimnaziale, reprezintă un caz de incompatibilitate reglementat expres de lege.

O.U.G. nr. 49/2014 a exclus numai situația primarului și doar cu privire la calitatea de membru al consiliului de administrație la o unitate de învățământ de stat, astfel că excepția este de strictă interpretare și nu poate fi extinsă și pentru funcția de viceprimar, cum în mod greșit a susținut prima instanță.

Față de acestea, Înalta Curte constată că sentința recurată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 și art. 96 din Legea nr. 1/2011, modificată prin O.U.G. nr. 49/2014, urmând ca în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, să se dispună admiterea recursului, casarea sentinței și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 73 din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând, respinge acțiunea reclamantului A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2020.