ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6124/2020

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 07.05.2020, petentul A. a solicitat:

"îndreptarea anumitor erori materiale, vădit strecurate în conținutul încheierii de la 06.11.2019, pronunțată în cadrul dosarului nr. x/2019, cu privire la calitățile atribuite părților, erori materiale astfel arătate:

- prin acțiunea promovată, la Curtea de Apel Galați, inițial, la data de 08.01.2018, A. avea calitatea de reclamant și nicidecum de contestator, cum eronat se atribuie prin încheierea de la 06.11.2019;

- calitatea de reclamant, pentru A. a fost recunoscută și consemnată corect, chiar și prin sentința civilă de declinare, pronunțată de către Curtea de Apel Galați, în cadrul sentinței nr. 57/29.03.2018, pentru ca și pe rolul Curții de Apel București, să se mențină și să se recunoască aceeași calitate, de reclamant, pentru A., în cadrul termenelor avute la București, în cadrul dosarului menționat ca număr, respectiv, 19/44/2018, în perioada termenelor, din intervalul 28.09.2018-15.04.2019, calitate menționată și pe portalul Curții de Apel București;

- din toate citațiile emise, pentru dosarul nr. x/2018 (inițial), ca și nr. 2296/2/2019 (ulterior datei de 15.04.2019), se consemnează și se atestă corect, calitatea de reclamant pentru A., așa cum rezultă că s-a făcut și prin citația emisă, chiar și la 12.09.2019, pentru termenul din 06.11.2019;

- cu toate acestea, în conținutul încheierii de la 06.11.2019, a dosarului nr. x/2019, se atestă și se susține, calitatea de contestator pentru A. ca și de intimați, pentru ceilalți participanți procesuali, contrar până și consemnărilor din site-ul instanței, ca și din actele de procedură întocmite."

În consecință, a solicitat să se dispună efectuarea rectificărilor corespunzătoare, conform realității și legalității, în sensul de a se recunoaște și confirma, calitatea de reclamant, pentru A. și nu de contestator, cum eronat a fost atribuită.

Prin încheierea de ședință din data de 27.05.2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de îndreptare a erorilor materiale strecurate în încheierea din 06.11.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, formulată de petentul, A. în contradictoriu cu intimații, B., C., Inspecția Judiciară, D., E., Consiliul Superior al Magistraturii și F..

Împotriva încheierii din data de 27.05.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs petentul A., invocând dispozițiile art. 488 pct. 5, pct. 6, și pct. 8, C. proc. civ.

Prin motivele de recurs se arată că instanța Curții de Apel București a fost sesizată și investită în urma pronunțării de către Curtea de Apel Galați a sentinței nr. 57/29.03.2018 de declinare a cauzei ce fusese înregistrată sub nr. x/2018, după competența teritorială, conform prevederilor, invocate și aplicate, ale Legii nr. 317/2004, în condițiile în care, acțiunea fusese introdusă și întemeiată exclusiv, pe prevederile și cadrul procesual, arătat și invocat, al Legii nr. 554/2004.

În aceste condiții, în respectarea principiului disponibilității părților, impus de art. 9 alin. (2) C. proc. civ., cadrul procesual și limitele acțiunii, ca și temeiul legal aplicabil, este stabilit și impus de către reclamant și nu poate fi modificat de către instanță, indiferent de obiectul cererii, ca și de poziția și considerentele instanței, cu atât mai mult, cu cât, o situație și o procedură de recalificare, a temeiului juridic și a cadrului procesual, este și inadmisibilă.

Mai mult, apare cu evidență, nesocotirea principiilor și a limitărilor impuse de art. 14 alin. (5) și alin. (6) C. proc. civ., cu rferire și la art. 22 alin. (4) C. proc. civ., partea marginală, astfel că în același sens de nulitate, se poate încadra și neândeplinirea nici măcar a cerințelor prealabile, cerute de art. 131 C. proc. civ., de către ambele instanțe.

Se poate ușor constata că, soluția pronunțată este și total nemotivată, pentru următoarele motive:

- deși se și enumera, motivele concrete, pentru care s-a cerut și se justifică efectuarea îndreptării cerută, la 07.05.2020, acestea sunt total ignorate, făcându-se dovada, nu numai a lipsei de contradictorialitate, a lipsei de rol activ, ca și a respectării cerințelor unui proces echitabil, dar mai ales, nesocotirea și a obligației de a fi măcar "ascultat", în sensul impus și cerut, de art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului;

- doar numai afirmația generică și formală a instanței, în sensul că, "raportând obiectul cererii la dispozițiile legale, Curtea constată că aceasta nu se încadrează în textul de lege citat, întrucât, potrivit prevederilor art. 45

1

alin. (3) și (4) din Legea nr. 317/2004, calitatea părții reclamante este aceea de contestator. eum corect s-a consemnat în cauză".

- nu se poate constitui, într-o motivare reală, legală și acceptabilă, în sensul cerut, atât de prevederile art. 425 alin. (1), pct. b C. proc. civ., partea marginală (privind obligația, de a se arăta "atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților"), ca și de prevederile art. 131 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțclor (care impun că "Motivarea hotărârii judecătorești trebuie să arate silogismul juridic din care rezultă aplicarea normei de drept la situația de fapt reținută");

- atât timp cât acțiunea a fost promovată inițial, la Curtea de Apel Galați, la data de 08.01.2018, în temeiul prevederilor Legii nr. 554/2004, această acțiune urma a se soluționa legal doar în cadrul stabilit de reclamant, respectiv, al Legii nr. 554/2004, ale căror temeiuri au și fost invocate și s-au și cerut a se aplica, prin conținutul cerererii de sesizare și investire a instanței, astfel că invocarea și aplicarea acum, a prevederilor altei legi, respectiv, cu nr. 317/2004, pentru soluționarea cererii de îndreptare, nu poate reprezenta decât o încălcare, ori o aplicare greșită, a normelor de drept material, în situația dată.

Dar și mai mult, este de observat și că instanța, în motivarea soluției dată prin încheierea de la 27.05.2020, face referirea, trimiterea și argumentarea expresă, la aplicarea, în speță, a prevederilor art. 45

1

alin. (3) și (4), din Legea nr. 317/2004, ori, respectivul text de lege, reprezintă o completare, la Legea nr. 317/2004, realizată prin Legea nr. 234/2018, din 11.10.2018, adică cu mult ulterior, datei de 08.01.2018, de introducere a acțiunii la instanță, astfel dovedindu-se inadmisibilitatea, ca și nulitatea aplicării prevederilor modificatoare, prin art. 45' alin. (3) și al, 4 din Legea 317/2004, prevederi care nu-mi pot fi nici măcar opozabile, nelegalitatea și nemotivarca soluției fiind evidentă, în aceste condiții.

În consecință, se solicită, instanței de control judiciar, pentru motivele arătate, admiterea recursului declarat, casarea încheierii de îndreptare de la 27.05.2020, pronunțată de către Curtea de Apel București, în soluționarea cererii de îndreptare de la 07.05.2020, cu constatarea că recurentul are calitatea legală și reală, în dosarul nr. x/2019, al Curții de Apel București, de reclamant și nu de contestator, iar celelalte persoane, în cauză, au calitatea de pârâte și nu de intimate.

Prin întâmpinările formulate, intimații-pârâți au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 16 septembrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 18 noiembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând cererea de recurs formulată de recurent, prin prisma dispozițiilor incidente, precum și a apărărilor invocate de către intimații-pârâți prin întâmpinare, Înalta Curte va respinge recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Criticile formulate de recurent subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. potrivit cărora "Casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității" sunt nefondate și vor fi respinse având în vedere că, în cauza de față nu afu fost nesocotite principiile publicității, oralității, contradictorialității.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

"Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere. Instanța se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu. Părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește că este necesar ca ele să dea anumite lămuriri."

Din conținutul acestor dispoziții legale rezultă în mod expres că soluționarea unei cereri de îndreptare a erorilor materiale se soluționează în camera de consiliu fără citarea părților, iar în cazuri excepționale părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește că este necesar ca ele să dea anumite lămuriri.

În acest context, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a dispus fixarea unui termen de judecată în vederea soluționării cererii de îndreptare a erorilor materiale strecurate în încheierea de ședință din data de 06.11.2019, în camera de consiliu fără citarea părților, iar motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. va fi respins, ca nefondat.

Criticile formulate de recurent subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, sunt de asemenea, nefondate și vor fi respinse.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

Obligația legală a instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanța de control judiciar constată că hotărârea pronunțată de prima instanță satisface cerințele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, respectiv calitatea părților în raport de prevederile art. 45

1

alin. (3) și (4) din Legea nr. 317/2004.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă.

Astfel, dispozițiile art. 45

1

alin. (3) și (4) din Legea nr. 317/2004 prevăd următoarele:

(3) Rezoluția inspectorului-șef prin care au fost respinse plângerea și rezoluția de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare.

(4) Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt:

a) respingerea contestației;

b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului-șef și a rezoluției de clasare și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

Din conținutul acestor dispoziții rezultă că, persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București poartă denumirea de "contestator", iar persoanele împotriva cărora se îndreaptă această contestație se numesc "intimați".

Prin urmare, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, criticile formulate de recurentul-reclamant fiind nefondate.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de ședință din 27 mai 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.