ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1899/2020

Ședința publică din data de 19 mai 2020

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat contestație împotriva rezoluției de clasare nr. x/2018 precum și împotriva rezoluției de clasare nr. C19-358 emise de Inspecția Judiciară.

Prin sentința civilă nr. 254 pronunțată în data de 11 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca nefondată.

Împotriva sentinței civilă nr. 254 pronunțată la 11 iunie 2019 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A. care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și restituirea dosarului la Inspecția Judiciară pentru completarea verificărilor.

În susținerea cererii de recurs, recurentul-reclamant a susținut că motivarea este sumară și confuză, fapt ce echivalează cu nemotivarea hotărârii.

Acesta susține că instanța de fond a reținut în mod greșit că inspectorul judiciar a formulat răspuns asupra fiecărui aspect semnalat în sesizarea reclamantului.

De asemenea acesta consideră că instanța de fond a reținut în mod eronat că petentul nu a făcut dovada încălcării de către magistrații nominalizați în sesizarea a normelor de drept încălcate. Totodată apreciază că este greșită motivarea instanței de fond prin care se reține că s-ar încălca principiul independenței judecătorului în exercitarea actului de justiție, deși a luat act de conduita magistraților de la Tribunalul Brașov din considerentele Deciziei nr. 996 din 20 iunie 2019 din care rezultă comportamentul dubios și părtinitor al acestora.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând recursul, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte, constată că recurentul-reclamant și-a întemeiat criticile formulate împotriva sentinței recurate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., urmând a face analiza recursului din perspectiva acestui motiv de casare, chiar dacă recurentul în dezvoltarea cererii sale de recurs a prezentat o serie de aspecte ce vizau hotărârea completului de apel din cadrul Tribunalului Brașov, care au condus la formularea sesizării inițiale către Inspecția Judiciară și care au făcut obiectul analizei efectuate în cuprinsul actului administrativ contestat.

Instanța de recurs constată că prin sentința recurată s-a reținut că argumentele reclamantului A. prin cererea adresată pârâtei Inspecția Judiciară au vizat neredactarea în termenul legal a hotărârii nr. 996/2018 pronunțate în dosarul nr. x/2017 de către Tribunalul Brașov, precum și exercitarea de către magistrați a funcției cu rea-credință, prin încălcarea normelor de drept material.

Așadar instanța de fond a reținut că reclamantul prin poziția sa în fața pârâtei a avut în vedere abaterea disciplinară prevăzută de dispozițiile art. 99 lit. t) din Legea nr. 303 din 2004, republicată, și a susținut încălcarea de către judecători a dispozițiilor art. 6 C. proc. civ. (privind dreptul al un proces echitabil), art. 7 C. proc. civ. (privind principiul legalității), art. 8 C. proc. civ. (privind egalitatea), art. 20 C. proc. civ. (privind respectarea principiilor fundamentale), art. 22 C. proc. civ. (privind rolul judecătorului în aflarea adevărului), art. 430 C. proc. civ. (autoritatea de lucru judecat) și art. 433 C. proc. civ. (puterea executorie - efect al hotărârii judecătorești).

Astfel în mod corect a reținut instanța de fond că argumentele invocate de reclamant inițial în fața pârâtei Inspecția Judiciară, întemeiate pe temeiuri de drept cuprinse în C. proc. civ., vizează în fapt legalitatea hotărârii judecătorești pronunțate de judecătorii vizați de plângere, considerente pentru care exced competenței de analiză a pârâtei.

Reținând cele de mai sus, Înalta Curte apreciază că argumentele prezentate în cuprinsul cererii de recurs prin care recurentul-reclamant își susține motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. apreciind că instanța de fond a întocmit o motivare sumară a hotărârii pronunțate, nefiind efectuată o analiză a tuturor aspectelor invocate de acesta în sesizarea inițială sunt nefondate.

În temeiul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanța este obligată să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția pronunțată, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 par. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În speță, Înalta Curte, analizând raționamentul juridic ce a stat la baza soluției pronunțate de prima instanță, prin raportare la criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., constată că nu pot fi identificate aspecte contradictorii, argumente străine de natura pricinii în considerentele sentinței recurate, ori cum susține reclamantul aspecte care să conducă la concluzia că instanța de fond nu a răspuns tuturor argumentelor prezentate de acesta în cuprinsul cererii sale introductive.

Instanța de fond astfel cum am arătat mai sus a pronunțat o hotărâre care s-a raportat la argumentele prezentate de părți și la textele de lege aplicabile în materie, aceasta având în vedere în conținutul hotărârii recurate, elementele de fapt și de drept care au condus la aprecierea sa, și în mod corect a reținut că nu acțiunea reclamantului este nefondată, deoarece argumentele reclamantului, emise prin contestația adresată Inspecției Judiciare nu pot fi cenzurate de această instituție, întru-cât privesc aspecte ce țin de legalitatea unei hotărâri judecătorești și nu a avut în vedere strict conduita magistraților care au pronunțat acea hotărâre.

În concluzie, având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurentul-reclamant subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., și, în baza art. 496 C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 254 din 11 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2020.