ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6122/2020

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de intervenție principală depusă la dosar la data de 17.12.2018, A. S.R.L., persoană juridică română persoană juridică română în faliment, prin B., reprezentată prin practician în insolvență coordonator C., în calitate de Lichidator Judiciar (conform încheierii din data de 09.09.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIl-a Civilă), în contradictoriu cu Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - CNADNR), în calitate de pârât (denumită în continuare "CNAIR SA"), și A., în temeiul dispozițiilor art. 62 din C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., a solicitat instanței să dispună admiterea în principiu a prezentei cereri de intervenție în interes propriu, și desființarea în parte a Deciziei arbitrale pronunțată în data de 7.08.2018, de Curtea Internațională de Arbitraj în dosarul 21205/MHM (la care s-a conexat dosarul nr. x/MHM), în sensul introducerii intervenientei în cauză.

De asemenea, a solicitat ca, judecând prezenta cauză, în contradictoriu cu intervenienta, să se dispună în sarcina CNAIR achitarea în contul intervenientei a sumelor de bani asupra cărora Instanța arbitrală a dispus prin Decizia arbitrală pronunțată în data de 7.08.2018, de Curtea Internațională de Arbitraj în dosarul 21205/MHM (conexat cu dosarul nr. x/MHM).

Prin încheierea de ședință din data de 10.02.2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de intervenție formulată de petenta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B., ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii de ședință din data de 10.02.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs petenta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B..

Prin motivele de recurs formulate, recurenta critică încheierea primei instanțe din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 potrivit cărora " casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"

Prin hotărârea judecătorească recurată, instanța de judecată a aplicat greșit normele de drept material referitoare la intervenția în interes propriu, acest motiv de casare fiind incident și în situația în care instanța dă o interpretare greșită textului de lege aplicabil în cauză, respectiv a dispozițiilor art. 62 C. proc. civ.

În primul rând, acțiunea în anulare formulată împotriva unei decizii arbitrate (în speța de față împotriva Deciziei arbitrale pronunțată în data de 7.08.2018) este un mijloc procedural de sine-stătător, nefiind o cale de atac în sensul deplin.

Prin urmare, nu se poate interpreta faptul că la acest moment, în prezenta cauză ce are ca obiect acțiune în anularea unui act administrativ, respectiv, a Deciziei arbitrale pronunțată în data de 7.08.2018, ne-am afla într-o veritabilă cale de atac, motiv pentru care sunt inaplicabile dispozițiile alin. (3) al art. 62 C. proc. civ.

Având în vedere că cererea de intervenție a fost formulată înainte de închiderea dezbaterilor în fond, conform dispozițiilor art. 62 alin. (2), aceasta este admisibilă în principiu.

Sub un al doilea aspect, raportat la art. 613 C. proc. civ., în ipoteza în care se admite acțiunea în anulare ce face obiectul dosarului x/2019, conform dispozițiilor art. 613 alin. (3) lit. (b) C. proc. civ., cauza poate fi trimisă spre rejudecare dacă una dintre părți solicită acest lucru sau, în caz contrar, Curtea de Apel se va pronunța în fond.

Or, având în vedere că rejudecarea fondului atât de prima instanță (Curtea de arbitraj) cât și judecarea pe fond efectuată de Curtea de Apel echivalează cu o judecată în primă instanță, cererea de intervenție este admisibilă.

Cu privire la motivele de admitere în principiu a cererii de intervenție în interes propriu, recureta arată că, cererea de intervenție în interes propriu sau principal reprezintă cererea prin care un terț solicită introducerea sa într-un proces în curs de judecată, pentru a i se recunoaște sau stabili un drept propriu, fără fi necesar ca între dreptul pretins de terț și dreptul dedus judecații să existe identitate, ci o legătură strânsă fiind suficientă să justifice rezolvarea împreună a celor două cereri.

Interesul recurentei este determinat, legitim, personal, născut și actual având în vedere că, aceasta acționează pentru a obține pentru sine un profit în sensul legii, urmărind să încaseze sumele de bani reprezentând 95% din valoarea pretențiilor recunoscute și admise de instanța de arbitraj prin Decizia arbitrală pronunțată în data de 7.08.2018 în dosarul nr. x (conexat cu dosarul nr. x/MHM).

Precizăm faptul că, neavând o relație contractuală directă cu CNAIR (fostă CNADNR) în sensul că nu a semnat în mod direct Contractul nr. xR și raportat la Contractul de subantrepriza încheiat de A. S.R.L. (subantreprenor) cu A. (Antreprenor) prin care s-a convenit că "subantreprenorul va executa toate lucrările de subantrepriza și va avea dreptul la 95% din toate plățile curente conform Contractului principal", nu își poate recupera creanțele sale prin acțiuni contractuale directe formulate împotriva CNAIR.

Interesul este legitim, adică în conformitate cu regulile de conviețuire socială sau cu legea, având în vedere că respectă dispozițiile art. 11 Noul C. civ., precum și personal, în sensul că folosul practic urmărit se răsfrânge asupra acesteia.

Interesul este de asemenea născut și actual, iar nu eventual, există la momentul exercitării acțiunii civile, în sensul în care aceasta s-ar expune unui prejudiciu dacă ar rămâne în pasivitate și nu ar recurge în acest moment la acțiune.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului și excepția autorității de lucru judecat prin raportare la Decizia nr. 1009/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în regulatorul de competență în dosarul nr. x/2018.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 01 septembrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 18 noiembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând încheierea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care A. S.R.L., persoană juridică română persoană juridică română în faliment, prin B., reprezentată prin practician în insolvență coordonator C., în calitate de Lichidator Judiciar, în contradictoriu cu reclamanta A. și pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - CNADNR), în temeiul dispozițiilor art. 62 din C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu, desființarea în parte a Deciziei arbitrale pronunțată în data de 7.08.2018, de Curtea Internațională de Arbitraj în dosarul 21205/MHM (la care s-a conexat dosarul nr. x/MHM) și introducerea intervenientei în cauză.

Prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție reținând că cererea de intervenție în interes propriu, formulată de un terț față de procedura arbitrală, cum este situația din cauza pendinte, formulată pe calea acțiunii în anulare este inadmisibilă dacă este formulată direct în fața instanței învestite cu soluționarea acțiunii în anulare, reținând și neîndeplinirea celeilalte condiții, respectiv acordul expres al tuturor părților procedurii arbitrale în acest sens.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs de față, Înalta Curte va avea în vedere cu prioritate dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc."

Sub acest aspect Înalta Curte constată că intimata-pârâtă a invocat excepția autorității de lucru judecat prin raportare la Decizia nr. 1009 din data de 14.05.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în regulatorul de competență în dosarul nr. x/2018.

Înalta Curte constată că această excepție este neîntemeiată și va fi respinsă având în vedere că, prin Decizia nr. 1009 din data de 14.05.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă s-a pronunțat asupra conflictului de competență ivit între Secțiile a VIII-a contencios administrativ și a V-a Civilă ale Curții de Apel București, în ceea ce privește soluționarea dosarului nr. x/2018, fără a tranșa problema de drept dedusă judecății.

De asemenea, Înalta Curte va respinge și excepția nulității recursului având în vedere că prin motivele de recurs s-au invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar din expunerea acestora rezultă că criticile formulate pot fi încadrate în motivele de casare invocate.

Cu privire la soluția de respingere a cererii de intervenție ca inadmisibilă, Înalta Curte constată că prima instanță în mod corect a reținut că potrivit art. 581 alin. (1) C. proc. civ., terții pot participa la procedura arbitrală în condițiile art. 61 - 77, dar numai cu acordul lor și al tuturor părților. Cu toate acestea, intervenția accesorie este admisibilă și fără îndeplinirea acestei condiții.

În cauza de față, cererea de intervenție în interes propriu a fost formulată direct în calea de atac introdusă de CNAIR S.A. față de Hotărârea Arbitrală Finală, iar nu în cursul procedurii arbitrale derulate în fata instanței de arbitraj.

De asemenea, în mod corectr a reținut prima instanță că intervenientul nu justifică un interes legitim în legătură cu obiectul judecații, întrucât nu pretinde pentru sine dreptul dedus judecații sau un drept strâns legat de acesta, atât timp cât chiar recurenta menționează că nu are o relație contractuală directă cu CNAIR (fostă CNADNR) în sensul că nu a semnat în mod direct Contractul nr. xR, ci a încheiat un Contract de subantrepriză - A. S.R.L. (subantreprenor), iar A. (Antreprenor) - prin care s-a convenit că "subantreprenorul va executa toate lucrările de subantrepriza și va avea dreptul la 95% din toate plățile curente conform Contractului principal", neavând relevanță faptul că acesta nu își poate recupera creanțele sale prin acțiuni contractuale directe formulate împotriva CNAIR.

Având în vedere această legătură contractuală dintre A. S.R.L. (subantreprenor) și A. (Antreprenor), recurenta din cauza de față avea posibilitatea formulării cererii de intervenție în fața instanței de arbitraj, cu respectarea dispozițiilor legale sus-citate.

Prin urmare, cererea de intervenție în interes propriu, formulată de un terț față de procedura arbitrală, cum este situația din cauza pendinte, formulată pe calea acțiunii în anulare este inadmisibilă dacă este formulată direct în fața instanței învestite cu soluționarea acțiunii în anulare.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de recurenta-intervenientă A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. împotriva încheierii de ședință din 10 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.