ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6075/2020

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 8 mai 2019, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Senatul României și Camera Deputaților, arătând că, prin modul în care a fost elaborată și emisă Legea nr. 208/2015, unor importante segmente de votanți le este interzis dreptul la vot.

1.2. Prin sentința civilă nr. 195 din 30 septembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 25 octombrie 2019.

1.4. Prin cererea înregistrată la data de 6 ianuarie 2020, reclamantul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 42, art. 51, art. 83, art. 84 și art. 85 din Legea nr. 208/2015, pe care le-a apreciat a fi contrare prevederilor art. 36 alin. (1) și (2), art. 25 și art. 69 alin. (1) din Constituția României.

Prin sentința civilă nr. 16 din 10 februarie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a respins cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 42, art. 51, art. 83, art. 84 și art. 85 din Legea nr. 208/2015, ca inadmisibilă.

(ii) a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată;

(iii) a respins acțiunea în contencios administrativ având ca obiect "anulare act administrativ cu caracter normativ", formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Senatul României și Camera Deputaților, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 16 din 10 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea căii de atac, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată în fața instanței de fond și admiterea acțiunii.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimata-pârâtă Camera Deputaților a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.2. Intimatul-pârât Senatul României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. Examinând excepția tardivității declarării recursului îndreptat împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 42, art. 51, art. 83, art. 84 și art. 85 din Legea nr. 208/2015, invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:

Regimul căii de atac a recursului vizând soluția pronunțată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate este reglementat de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora:

"Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare…"

Sentința recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 10 februarie 2020, de la acest moment începând să curgă termenul de declarare a recursului, de 48 de ore, stabilit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Conform art. 181 alin. (1) pct. 1 și art. 182 C. proc. civ., termenul de declarare a recursului (stabilit pe ore) începe să curgă de la ora zero a zilei următoare, respectiv 11 februarie 2020 și se împlinește pe data de 12 februarie 2020, la ora 24:00.

Înalta Curte constată că recursul a fost declarat de reclamantul A. la data de 14 februarie 2020, astfel cum rezultă din ștampila aplicată de serviciul poștal pe plicul aflat la dosarul de recurs, după expirarea, la data de 12 februarie 2020, a termenului prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac.

Pentru motivele expuse, Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 16 din 10 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 42, art. 51, art. 83, art. 84 și art. 85 din Legea nr. 208/2015.

II.2. În ceea ce privește excepția nulității recursului declarat de reclamant împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a acțiunii în anulare, invocată de intimata-pârâtă Camera Deputaților, Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamantul își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță. Cererea de recurs cuprinde critici succinte referitoare la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, fără a prezenta motive de nelegalitate vizând soluția de respingere, ca inadmisibilă, a acțiunii în anulare, prin raportare la considerentele sentinței recurate.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 16 din 10 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția de respingere, ca inadmisibilă, a acțiunii în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 16 din 10 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 42, art. 51, art. 83, art. 84 și art. 85 din Legea nr. 208/2015.

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Camera Deputaților.

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva aceleiași sentințe, în ceea ce privește soluția de respingere, ca inadmisibilă, a acțiunii în anulare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.