ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4667/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat următoarele:

- în contradictoriu cu pârâții Președintele Consiliului Superior Al Magistraturii, Președintele Senatului României, Președintele Camerei Deputaților, Prim-Ministrul României și Președintele României, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la sesizarea Curții Constituționale, în temeiul art. 146 alin. (1) lit. e) din Constituție, pentru constatarea conflictului juridic de natură constituțională între autoritățile statului generat prin nesoluționarea unuia dintre motivele de recurs de către judecătorii care au pronunțat soluția majoritară cuprinsă în decizia nr. 336/13.12.2017, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, conflict constatat de către judecătorii care au formulat opinia separată, ce face parte integrantă a respectivei decizii,

- în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând pe cale de acțiune în constarea nulității parțiale a dispozițiilor art. 45 alin. (1) pct. 4 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La data de 18 iunie 2018, reclamanta A. a depus precizare la acțiune, prin care arată că solicită introducerea în cauză și a pârâților Agenția Națională de Integritate și B..

La data de 01 octombrie 2018, reclamanta A. a formulat precizări cu privire la cadrul procesual pasiv, prin adăugarea a două capete de cerere, corolar introducerii pârâților Agenția Națională de Integritate și B. în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constarea nulității parțiale a raportului ANI nr. x și, pe cale de consecință, anulării raportului.

În data de 21 septembrie 2018, reclamanta a completat capetele de cerere ale acțiunii, formulând în temeiul dispozițiilor art. 204 C. proc. civ., precizări ale cadrului pasiv, prin solicitarea de introducere în cauză a pârâților Inspecția Judiciară și Serviciul Român de Informații, prin raportare la noul capăt de cerere.

Reclamanta a solicitat, de asemenea, constatarea nulității Protocolului IJ-SRI, încheiat în anul 2016 și, pe cale de consecință, anularea acestuia.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 7 și următoarele din Legea 554/2004, a formulat contestație împotriva refuzului Ministerului Justiției și a Prim-Ministrului României, a căror introducere o solicită în cauză, în calitate de pârâți, de a-i comunica un răspuns complet conform dispozițiilor Legii nr. 544/2004, la chestiunile de interes public, cuprinse în cadrul solicitării ce le-a fost adresată în data de 12 septembrie 2018.

În temeiul prevederilor art. 7 și următoarele din Legea 554/2004, a formulat, de asemenea, contestație împotriva refuzului Academiei de Poliție, a cărei introducere o solicită în cauză, în calitate de pârâtă, de a retrage titlul de doctor acordat domnului inspector șef B..

În temeiul dispozițiilor art. 7 și următoarele din Legea nr. 554/2004, reclamanta a formulat și contestație împotriva refuzului Înaltei Curți de Casație și Justiție, a cărei introducere o solicită în cauză, în calitate de pârâtă, dar și a Marii Loje Naționale din România, de a-i comunica modul în care verifică conflictele de interes în care se află judecătorii instanței supreme care fac parte din Marea Lojă Națională.

Prin încheierea din data de 01 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a dispus disjungerea capătului de cerere referitor la constatarea nulității Raportului de evaluare nr. x-19.10.2017 și disjungerea capătului de cerere privind nulitatea Rezoluției din data de 24 iunie 2016, emisă în dosarul nr. x/2016 și a Rezoluției din data de 17 martie 2017, emisă în dosarul nr. x/2016, formându-se dosarul cu nr. x/2018

De asemenea, au fost atașate la dosarul cu nr. x/2018, fiind în stare de litispendență, capetele de cerere disjunse de Înalta Curte de Casație și Justiție și declinate în favoarea Curții de Apel Cluj, înregistrate pe rolul instanței sub nr.: x.

La data de 31 ianuarie 2019, reclamanta A., în contradictoriu cu intimații Inspecția Judiciară și Consiliul Superior al Magistraturii, a formulat următoarele precizări ale obiectului acțiunii: a solicitat constatarea nulității Raportului de evaluare nr. x/19.10.2017, întocmit de Agenția Națională de Integritate, și, pe cale de consecință, anularea acestui raport.

Prin aceeași cerere, reclamanta a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5), art. 21 și art. 126 alin. (6) din Constituție.

Prin sentința civilă nr. 210 din 09 octombrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a dispus, printre altele, respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice.

Împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, pronunțată prin sentința civilă nr. 210 din 09 octombrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 470 alin. (5) și art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în urma rejudecării cauzei, sesizarea Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Reclamanta A. a susținut, în esență, că se impune admiterea recursului, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind sesizarea Curții Constituționale a României.

4.1. Prin notele scrise înregistrate la dosarul cauzei la data de 20 iulie 2020, intimata-pârâtă Marea Lojă Națională a României a invocat, în principal, excepția nulității recursului și excepția lipsei calității sale procesuale pasive și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.2. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 24 iulie 2020, intimata-pârâtă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat, în principal, excepția tardivității recursului și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.3. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 24 iulie 2020, intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.4. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 05 august 2020, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., republicat: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:…semnătura părții sau, după caz, a mandatarului părții, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic."

Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, art. 148 C. proc. civ., republicat, indicând că:

"Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă…, precum și semnătura."

În același sens, dispozițiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., republicat, ce reglementează condițiile de formă aplicabile acțiunilor introductive, incidente în privința oricăror cereri adresate instanțelor, arată că:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Potrivit art. 268 din C. proc. civ., republicat, având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. Dacă semnătura aparține unui funcționar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condițiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege."

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie aplicată pe toate actele înregistrate la dosarul instanței de judecată, chiar și în ipoteza depunerii cererilor prin mijloace de comunicare la distanță, potrivit art. 148 alin. (2) și art. 149 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că reclamanta a depus cererea de recurs prin intermediul poștei electronice, la data de 14 octombrie 2019 și la data de 02 iunie 2020, recursul nepurtând semnătura recurentei pe niciuna din pagini.

De asemenea, cererii de recurs nu i-a fost atașată semnătura electronică a recurentei-reclamante, potrivit dispozițiilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

Prin citația emisă la data de 13 iulie 2020, Înalta Curte a pus în vedere recurentei-reclamante să depună la dosarul cauzei un exemplar original al recursului declarat în cauză, care să poarte semnătura sa olografă, citația fiind comunicată recurentei-reclamante la data de 17 iulie 2020, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosar.

Până la termenul de judecată acordat în cauză, recurenta-reclamantă nu a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, nu a comunicat instanței un exemplar original al recursului și nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile de formă ale recursului prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e), art. 148 și art. 196 din C. proc. civ., republicat, recursul necuprinzând semnătura părții, care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanțele de judecată.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu și va constata nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, pronunțată prin sentința civilă nr. 210 din 09 octombrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, pronunțată prin sentința civilă nr. 210 din 09 octombrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2020.