ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 20 octombrie 2022

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor aflate la dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 93 din 15 septembrie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul - revizuent A. împotriva sentinței penale nr. 21 din 27.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin neapelare la data de 07.05.2019.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, persoana transferată A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr. 21 din 27.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin neapelare la data de 07.05.2019, arătând că, în mod greșit, în sarcina sa s-a reținut circumstanța agravantă prevăzută de dispozițiile art. 77 C. pen. cu privire la săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul A. sub aspectul admisibilității în principiu, instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr. 21 din 27.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 134 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău privind transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedpesei aplicate de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice, Canton Valais și Tribunalul Arondismentului I pentru Haut-Valais, Brigue, Confederația Helvetă.

În baza art. 135 alin. (6) lit. a), raportat la art. 136 din Legea nr. 302/2004 au fost recunoscute sentințele penale pronunțate de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice, Canton Valais din 23.05.2013 și Tribunalul Arondismentului I pentru Haut-Valais, Brigue din 09.06.2017, Confederația Helvetă, prin care A., a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 228-229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 35 alin. (2) C. pen., distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (2) C. pen., violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin 1, 2 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (2) C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

În baza art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 25.02.2012 la 08.06.2012, de la 26.02.2016 la 09.03.2016 și perioada executată, de la 09.03.2016, la zi.

S-a constatat că pedeapsa se consideră executată în întregime în statul emitent, la data de 14.11.2025.

În baza art. 135 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus comunicarea sentinței Direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției în vederea comunicării persoanei condamnate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Având în vedere motivele de revizuire invocate de persoana condamnată, instanța de fond a reținut că revizuentul nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute la art. 459 alin. (3) C. proc. pen., argumentele invocate neputând fi circumscrise condițiilor care trebuie îndeplinite cumulativ pentru admiterea, în principiu, a unei cereri de revizuire .

Împotriva sentinței penale nr. 93 din 15 septembrie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a formulat apel revizuentul A., solicitând, potrivit concluziilor orale formulate de apărătorul desemnat din oficiu cu ocazia dezbaterilor, admiterea căii de atac, desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, să se dispună, în temeiul art. 459 alin. (3) C. proc. pen., admiterea cererii de revizuire.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul formulat de revizuentul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. și numai în cazurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispozițiile procesuale menționate și de principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Drept urmare, coroborarea acestor dispoziții legale impune concluzia condiționării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condițiile legii, cu consecința respingerii cererii pentru acest motiv, în situația afirmării generice a nelegalității și netemeiniciei hotărârii a cărei retractare se cere.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 452 C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, din conținutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt, pe care le conțin hotărârile judecătorești.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte constată că sentința penală nr. 93 din 15 septembrie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie nu poate forma obiectul căii extraordinare de atac a revizuirii, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 452 C. proc. pen.. Astfel, hotărârea a cărei revizuire se solicită nu conține o rezolvare a fondului cauzei, în sensul dezlegării raportului juridic de drept substanțial, cu consecința pronunțării unei soluții de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal, ci vizează recunoașterea unor hotărâri ale instanțelor elvețiene emise pe numele condamnatului A., precum și transferarea acestuia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.

Mai mult decât atât, Înalta Curte constată că motivele invocate de apelant în cererea introductivă la instanță, nu pot fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prevăzute, expres și limitativ, în art. 453 C. proc. pen.

În consecință, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 452 C. proc. pen. și art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., apreciază că, în mod corect, instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A..

Pentru considerentele arătate anterior, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 93 din 15 septembrie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022 și, având în vedere culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 93 din 15 septembrie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20 octombrie 2022.