ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5982/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5982/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2020
Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 23.06.2017, reclamantul Institutul de Chimie Macromoleculară "Petru Poni" a chemat în judecată pârâtul Ministerul Educației Naționale, prin Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional "Capital Uman", și a solicitat anularea Procesului-verbal OIPOCU-MEN nr. x/20.03.2017 de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergentă, anularea Deciziei OIPOCU-MEN nr. x/12.05.2017, prin care a fost respinsă contestația administrativă formulată împotriva Procesului-verbal OIPOCU-MEN nr. x/20.03.2017, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
II Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin sentința nr. 5060 din 19 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată, a anulat Procesul-verbal nr. x/20.03.2017 de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență și Decizia nr. x/12.05.2017 privind soluționarea contestației, emise de OIPOCU - MEN. A obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 RON reprezentând taxa de timbru.
III Recursul formulat de pârât
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale, prin Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6) și 8) din C. proc. civ., a solicitat casarea și transmiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, a arătat că, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, a procedat la efectuarea unei verificări documentare a aspectelor cu implicații financiare cuprinse în suspiciunea de neregulă cu nr. x/31.07.2014, la solicitarea Autorității de Audit care, prin Raportul de Audit de follow-up cu nr. 61553/19.07.016, a formulat recomandări cu privire la faptul că prin sentința nr. 1745/17.06.2015 pronunțată în dosarul nr. x aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ nu se face referire la faptul că pentru A. ar fi fost îndeplinite condițiile de includere în grupul țintă în conformitate cu prevederile de la pct. 3.2.2 din Ghidul Solicitantului - Condiții specifice, modificat prin Corrigendum nr. 4, "...sprijinul financiar va fi direcționat exclusiv către cercetătorii care au obținut titlul științific de doctor începând cu 1 ianuarie 1999", având in vedere faptul că această persoană a obținut titlul de doctor la data de 18.05.1998.
A emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare cu nr. x//20.03.20I7, prin care a fost stabilită în sarcina reclamantei o creanță de plată în valoare de 122.665,20 RON, reprezentând contravaloare burse doctorale validate și rambursate postdoctorandei A.. Prin Decizia cu nr. x/12.05.2017 de respingere a contestației ca neîntemeiată, s-a reținut că se menține neeligibilitatea cheltuielilor constatate in cadrul Procesului-verbal de constatare nr. OP2223/SJCSN/20.03.2017 cu doamna A., "având în vedere faptul că a obținut titlul științific de doctor prin Ordinul ministrului învâțâmântului nr. 3755/18.05.1998, iar in conformitate cu prevederile Ghidului solicitantului - Condiții specifice (...). Mai mult, așa cum a fost menționat si in cadrul titlului de creanță contestat, sentința civila nr. 1745/2017 nu face nicio precizare în ceea ce privește pe doamna A.".
Recurenta a arătat, cu privire la art. 488 pct. 6), prin raportare la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 alin. (3) din Constituția României, că motivarea hotărârii judecătorești trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrarului pentru părțile în proces, întrucât furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător. Instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor pe care le-a invocat, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, care în fapt reprezintă o reproducere a criticilor formulate de reclamantă atât în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât și în răspunsul la întâmpinare, lipsind raționamentul pe care s-a fundamentat convingerea instanței de fond și au fost înlăturate apărările formulate de pârât.
Învederează faptul că doamna A. a obținut titlul de doctor la data de 18.05.1998, conform OMEN nr. 3755/18.05.1998. Situația generatoare de neregulă, așa cum a fost definită prin art. 11 din contractul de finanțare, a avut la bază constatarea faptului că la selectarea în cadrul grupului țintă a proiectului a doamnei A. reclamanta nu a respectat obligațiile de eligibilitate stabilite prin Ghidul Solicitantului, Condiții Specifice, modificat prin Corrigendum nr. 4, potrivit cărora:
"sprijinul financiar va fi direcționat exclusiv către cercetătorii care au obținut titlul științific de doctor începând cu 1 ianuarie 1999"; in atare condiții, este clar faptul ca doamna A. nu îndeplinea obligațiile stipulate, drept urmare nu putea fi selectată ca și membră în cadrul grupului țintă, cheltuielile realizate cu acest postdoctorand reprezentând cheltuieli neeligibile, fiind necesară recuperarea lor.
Mai arată că nici în Punctul de vedere din 16.03.2017 transmis ca răspuns la Proiectul de Proces-verbal înaintat conform art. 21 alin. (14) și (15) din O.U.G. nr. 66/2011, nici în contestația depusă împotriva PVC nr. x/20.03.2017, nici în cererea de chemare în judecată, reclamanta nu a contestat caracterul de neregulă ce a dus la stabilirea și individualizarea creanțelor de plată reprezentând contravaloare burse doctorale plătite postdoctorandei A., de fiecare dată invocând în apărare ca unic și singur temei sentința nr. 1745/17.06.2015, prin care a fost anulat Procesul-verbal nr. x/28. I1.2014.
Învederează faptul că la o simplă analiză a considerentelor cuprinse în această sentință reies următoarele: reclamanta nu a adus niciun argument în privința dovedirii eligibilității cheltuielilor reprezentând contravaloare burse doctorale acordate postdoctorandei A. și invalidate prin titlul de creanță, neregula constatată fiind evidentă; susținerile/apărările formulate au vizat doar cheltuieli reprezentând contravaloare burse doctorale acordate ce nu fost invalidate și pentru următorii postdoctoranzi: B. C., D., E., F.; instanța de judecată a analizat punctual pe fond doar situațiile aferente acestora: instanța de fond nu s-a pronunțat/nu a analizat/nu a hotărât și asupra cauzelor de neeligibilitate ce au dus la invalidarea cheltuielilor pentru postdoctoranda A., cauze de neeligibilitate total diferite fată de cele reținute în sarcina celorlalți postdoctoranzi.
În concluzie, este evident faptul că nepronunțarea instanței de fond/omisiunea acesteia de a constata faptul că în cuprinsul titlului de creanță existau invalidate și alte cheltuieli pentru nereguli de altă natură decât neregulile constatate pentru postdoctoranzii asupra cărora s-a pronunțat, nu poate echivala cu aplicarea efectului pozitiv al lucrului judecat.
Așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prezumția puterii de lucru judecat nu poate opri judecata celui de-ai doilea proces, ci, doar în cel mai bun caz, să ușureze sarcina probațiunii. În condițiile în care raporturile juridice analizate în cauza anterioară (980/2/2015) nu sunt de aceeași natură cu raporturile juridice care ar fi trebuit analizate în cauza actuală, este evident faptul că instanța ce a pronunțat sentința nr. 5060/2017, achiesând total la susținerile reclamantei, și-a încălcat obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența".
Referitor la cele reținute că sentința nr. 1745/17.06.20.15 a devenit definitivă prin nerecurare la data de 04.09.2015 și în condițiile în care a rămas definitivă sentința prin care a fost anulat integral Procesul-verbal nr. x/28.11.2014 și Decizia nr. x/19.01.2015, inclusiv partea referitoare la d-na A., nu mai putea fi emis un nou titlul de creanță pentru aceleași cheltuieli, în suma totală a creanței bugetare anulate de instanță fiind incluse și cheltuielile efectuate cu d-na A., cheltuieli constatate eligibile de către instanță, a arătat că neatacarea sentinței nr. 1745/17.06.2015 cu recurs nu are niciun efect asupra fondului cauzei ce face obiectul dosarului cu nr. x/2017, cu alte cuvinte nu putea profita nici uneia din părți; privitor la reținerea faptului că "a fost anulat integral Procesul-verbal nr. xI/9626
/
SJCSN/28.11.2014", dacă ar fi să se raporteze atât la cele specificate în considerentele sentinței nr. 1745/2015, cât și la dispozitivul hotărârii, instanța s-a pronunțat pe fond doar asupra eligibilității cheltuielilor pentru postdoctoranzii B., C., D., E.) F. și D., omițând să facă vreo precizare/analiză cu privire la eligibilitatea/neeligibilitatea burselor doctorale acordate doamnei A.; omisiunea instanței de fond nu poate echivala cu anularea integrală a titlului de creanță; instanța de fond a achiesat fără rezerve la susținerile reclamantei formulate prin întâmpinare, deși susținerile sunt eronate.
Cu privire la art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., a arătat că raporturile juridice între autoritățile publice finanțatoare, pe de o parte, și beneficiarii finanțărilor, pe de altă parte, sunt sancționate de acte juridice denumite "contracte de finanțare". Acestea stabilesc cadrul general și specific de organizare a implementării, precum și implementarea propriu-zisă a celor asumate în cererea de finanțare (parte integrantă a contractului de finanțare) depusă în prealabil spre analiză, evaluare și punctare.
Implementarea unui contract de finanțare nerambursabilă nu este lipsită de incidente, ce pot deveni adevărate obstacole la stabilirea ca eligibile a cheltuielilor solicitate la rambursare. Izvorul culpei, în această situație, este, în genere, derivat din îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea obligațiilor asumate la semnarea contractului de finanțare. Totodată, culpa contractuală poate fi invocată și în situația în care beneficiarul finanțării nu se informează în mod strict asupra unor prevederi legale imperative sau oricăror alte acte juridice normative cu incidență directă în justificarea cheltuielilor aferente contractului de finanțare.
Nerespectarea art. 1 alin. (4) și art. 4 din contractul de finanțare a generat apariția unei situații de natura celor prevăzute la art. 11 din același contract, respectiv o situație de neregulă, fapt care nu a fost reținut de prima instanță. Conform prevederilor Ghidului Solicitantului, "sprijinul financiar va fi direcționat exclusiv către cercetătorii care au obținut titlul științific de doctor începând cu 1 ianuarie 1999".
Situația generatoare de neregulă, așa cum a fost definită prin art. 11 din contractul de finanțare, a avut la bază constatarea, atât de către Autoritatea de Audit, cât și structura de control din cadrul OIPOCU MEN, a faptului că la selectarea în cadrul grupului țintă a proiectului a doamnei A., care a obținut titlul de doctor in 18.05.1998, nu au fost respectate condiționările impuse prin Ghidul Solicitantului - Condiții Specifice.
În atare condiții, consideră că acțiunea de a ataca cu recurs sentința civilă nr. 5060/2017 nu pune la îndoială cele dispuse de către aceeași instanță prin sentința civilă cu nr. 1745/17.06.2015, consideră că reclamanta a uzitat într-un mod total eronat de legea civilă prin invocarea sentinței civile cu nr. 1745/17.06.2015 și prezumția unui efect pozitiv al autorității de lucru judecat ca singur temei de eligibilitate a cheltuielilor.
IV Apărările formulate de intimata reclamantă
Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat că sentința atacată este motivată cu privire la postdoctoranda A., fiind expuse argumente trecute prin filtrul rațiunii judecătorului, nu o simplă reproducere a argumentelor reclamantului:
Reiterează toate argumentele expuse în cererea introductivă și consideră că prima instanță a procedat în mod corect anulând actele administrative atacate.
Sentința civilă nr. 1745/17.06.2015 în dosarul nr. x/2015 a devenit definitivă prin nerecurare la data de 4.09.2015, în condițiile în care a rămas definitivă prin nerecurare, fiind anulate integral Procesul-verbal nr. x/28.11.2014 și Decizia nr. x/19.01.2015, inclusiv partea referitoare la d-na A., este tardivă invocarea acestor obiecțiuni ale OIPOCU-MEN.
Art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 prevede că activitatea de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare poate fi reluată doar dacă până la data împlinirii termenului de prescripție apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influențează rezultatele acestora. În cazul de fată, nu au apărut date suplimentare necunoscute si nici erori de calcul. Mai mult, art. 27 alin. (2) din H.G. nr. 875/2011 permite eliberarea unui nou titlu de creanță doar în cazul în care instanța a anulat titlul de creanță din motive de formă, ceea ce nu este cazul spetei de fată, în care instanța a anulat titlul de creanță pentru motive ce țin de fondul cauzei.
Efectul de lucru judecat al hotărârii se poate manifesta și pozitiv, arătând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți. fără posibilitatea de a se statua diferit într-un litigiu ulterior, nefiind admisă dovada contrară între părțile litigante. Astfel, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
VI Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Excepția de tardivitate a recursului, invocată de intimata reclamantă, este nefondată.
Sentința recurată a fost comunicată pârâtului la data de 11.10.2018, conform dovezii de comunicare existente la dosarul de fond, iar recursul a fost formulat la data de 23.10.2018, data depunerii la oficiul poștal, conform dovezii aflate la dosarul de recurs, în termenul de 15 zile de la comunicarea sentinței, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin cererea de recurs, prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6), "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", și 8), "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Între reclamantul Institutul de Chimie Macromoleculară "Petru Poni", în calitate de beneficiar, și Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale (AMPOSDRU), s-a încheiat la data de 31.03.2010 Contractul de finanțare nr. x, prin care reclamantului i s-a acordat finanțare nerambursabilă în cuantum de 16.085.406,80 pentru implementarea proiectului "Fondul Social European - Program de burse postdoctorale G.".
Prin Procesul-verbal nr. x/9626/SJCSN/28.11.2014 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale din cadrul obiectivului convergență s-a stabilit că o parte din bursele postdoctorale acordate, cele pentru A., H., C., D., E., F., reprezintă cheltuieli neeligibile, în sumă totală de 853.308 RON, întrucât includerea beneficiarilor acestora în grupul țintă al proiectului nu respectă prevederile legale.
Prin sentința nr. 1745/17.06.2015, pronunțată în dosar nr. x/2015, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a anulat Procesul-verbal nr. x/9626/SJCSN/28.11.2014 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale din cadrul obiectivului convergență. Pârâtul nu a formulat recurs împotriva acestei sentințe.
Instanța a constatat că, în ceea ce privește bursele postdoctorale acordate pentru H., C., D., E., F., confirmarea acordării titlului de doctor are ca efect consolidarea titlului, doar infirmarea acordării titlului științific de doctor are efect retroactiv, titlul de doctor al candidaților în copie fiind confirmat prin aceeași adresă nr. 4542/28.07.2010 a Ministerului Educației, precum și faptul că reclamanta și candidații în cauză nu au nicio culpă cu privire la faptul că MECTS a emis abia la data de 28.07.2010 Ordinul de confirmare a diplomelor de doctor; s-a mai reținut că măsura corecției de 100% este disproporționată.
Ulterior, la solicitarea Autorității de Audit, care, prin Raportul de Audit de follow-up nr. x/19.07.2016, a formulat recomandări cu privire la faptul că prin sentința nr. 1745/17.06.2015 nu se face referire la faptul că pentru A. ar fi fost îndeplinite condițiile de includere în grupul țintă în conformitate cu prevederile de la pct. 3.2.2 din Ghidul Solicitantului - Condiții specifice, modificat prin Corrigendum nr. 4, s-a procedat la o reverificare și a fost emis de pârât Procesul-verbal nr. x/20.03.2017 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, prin care s-a reținut că sentința nr. 1745/17.06.2015 nu dezbate pe fond situația doamnei A., respectiv condiția de includere în grupul țintă, în conformitate cu prevederile pct. 3.2.2 din Ghidul solicitantului, Condiții specifice, modificat prin Corrigendum nr. 4, "sprijinul financiar va fi direcționat exclusiv către cercetătorii care au obținut titlul științific de doctor începând cu 1 ianuarie 1999", având în vedere faptul că această persoană a obținut titlul de doctor la data de 18.05.1998.
Prin Decizia nr. x/12.05.2017, a fost respinsă contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal nr. x/20.03.2017 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență. Împotriva acestor acte administrative a formulat reclamanta cererea în anulare admisă prin sentința recurată.
Examinând considerentele sentinței, raportat și la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va cuprinde "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților", Înalta Curte constată că hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt și de drept avute în vedere de instanță pentru pronunțarea sentinței, nu cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.
Obligația de motivare nu impune o anumită întindere a motivării sau un răspuns la fiecare susținere a părților, ci expunerea raționamentului juridic care a determinat aprecierea și convingerea judecătorului pentru soluția pronunțată.
Instanța a reținut situația de fapt, actele administrative contestate, și a expus concret argumentele de fapt și de drept pentru care a constatat nelegalitatea actelor administrative. A constatat neîntemeiate motivele de nelegalitate privind aplicarea greșită, de către pârât, a normelor de drept substanțial incidente în cauză, privind termenul maxim de efectuare a verificării și de emitere a procesului-verbal de constatare, precum și pe cele privind nerespectarea termenului de 5 zile lucrătoare pentru formularea punctului de vedere al ICMPP.
A reținut, însă, motivele referitoare la dosarul nr. x/2015, faptul că în cazul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăți, astfel încât să nu se nesocotească ceea ce o instanță a statuat deja jurisdicțional, autoritatea de lucru judecat la care se referă art. 431 alin. (2) din C. proc. civ. putând fi opusă ca apărare de fond. A observat că prin sentința nr. 1745/17.06.2015, definitivă prin nerecurare la data de 4.09.2015, a fost anulat Procesul-verbal nr. x/28.11.2014, inclusiv partea referitoare la d-na A., astfel că nu mai putea fi emis un nou titlu de creanță pentru aceleași cheltuieli, fiind reținut ca întemeiat argumentul reclamantului cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 27
1
alin. (2) din H.G. nr. 875/2011, chiar dacă în cuprinsul sentinței nr. 1745/17.06.2015 nu a fost analizată temeinicia corecției financiare aplicate cu privire la bursa doamnei A., întrucât actul nu a fost anulat din motive de formă ori de nelegalitate a stabilirii debitorului, ci a fost analizat pe fond și anulat cu privire la întreaga creanță bugetară rezultată din nereguli stabilită în sarcina reclamantului.
Contrar susținerilor din recurs, motivarea este clară, cuprinde raționamentul instanței, dispozițiile legale aplicate situației de fapt, argumentele de fapt și de drept concrete avute în vedere pentru pronunțarea sentinței recurate, și permite instanței de recurs efectuarea controlului judiciar în calea de atac.
Susținerile invocate de recurentă privind faptul că sunt neeligibile cheltuielile realizate cu postdoctorandul doamna A. nu au fost analizate, având în vedere că s-au constatat întemeiate motivele din cererea de chemare în judecată referitoare la sentința nr. 1745/17.06.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015, definitivă prin nerecurare, și cele privind incidența dispozițiilor art. 27
1
din H.G. nr. 875/2011. Instanța de fond a precizat, de altfel, că, dând eficiență sancțiunii anulării actului administrativ contestat pentru considerentele reținute, nu se mai impune analizarea celorlalte argumente ale reclamantului privind temeinicia actului.
Instanța de fond a valorificat efectul pozitiv al sentinței nr. 1745/17.06.2015, definitivă prin nerecurare, pronunțată în dosarul nr. x/2015 de Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost anulat Procesului-verbal nr. x/28.11.2014 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare emis de pârât, prin care au fost constatate cheltuieli neeligibile totale de 853.308 RON, reprezentând burse postdoctorale pentru A., H., C., D., E., F..
Dispozițiile art. 430 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează autoritatea de lucru judecat, ca efect al hotărârii judecătorești, în sensul că hotărârea judecătorească care soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, iar efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, în baza căruia oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă, caz în care nu este necesar să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, fiind suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție între aceleași părți o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, astfel încât dezlegarea jurisdicțională precedentă să nu poată fi contrazisă, este prevăzut de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ.
Efectul pozitiv nu oprește judecata celui de-al doilea proces, iar valorificarea acestuia se realizează la soluționarea cauzei pe fond, astfel încât ceea ce s-a statuat printr-o hotărâre să nu mai poată fi contrazis printr-o hotărâre ulterioară. Efectul pozitiv urmărește, practic, ca dispozitivul sau considerentele unei hotărâri să nu contravină unei hotărâri care a rezolvat un aspect litigios care are legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății.
Contrar susținerilor recurentului, instanța de fond nu a reținut că prin sentința nr. 1745/17.06.2015 s-ar fi invocat și analizat argumente privind caracterul eligibil al burselor postdoctorale acordate către A. și nici nu a reținut că omisiunea instanței de fond de a constata faptul că în cuprinsul titlului de creanță erau invalidate și alte cheltuieli poate echivala cu aplicarea efectului pozitiv al lucrului judecat.
Ceea ce a reținut instanța de fond a fost faptul că prin Procesul-verbal nr. x/28.11.2014 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare au fost constatate cheltuieli neeligibile totale de 853.308 RON, reprezentând burse postdoctorale pentru cei care au fost incluși în grupul țintă fără respectarea prevederilor pct. 3.2.2 din Ghidul solicitantului, Condiții specifice, modificat prin Corrigendum nr. 4, printre aceștia fiind și A., iar prin sentința nr. 1745/17.06.2015 a fost anulat integral Procesul-verbal nr. x/28.11.2014, inclusiv partea referitoare la A..
Ceea ce produce efecte, așadar, este anularea definitivă, în totalitate, a unui Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale din cadrul obiectivului convergență, prin care s-a constatat caracterul neeligibil unor cheltuieli, și, pe cale de consecință, se ridică problema posibilității emiterii unui nou proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prin care să se constate neeligibilitatea unora din aceste cheltuieli.
În aceste condiții a constatat instanța de fond efectul pozitiv al sentinței nr. 1745/17.06.2015, prin care a fost anulat integral Procesul-verbal nr. x/28.11.2014, inclusiv cu privire la cheltuielile neeligibile referitoare la postdoctorandul A., astfel că nu mai putea fi emis un nou titlu de creanță pentru aceleași cheltuieli. În acest sens, a reținut că este întemeiat argumentul reclamantului cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 27
1
alin. (2) din H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora. Aceste dispoziții se aplică în situația în care prin hotărâre definitivă se anulează un titlu de creanță, pentru a se stabili posibilitatea emiterii altuia.
Potrivit dispozițiilor art. 27^1 din H.G. nr. 875/2011, "(1) În cazul în care, prin hotărâre definitivă și irevocabilă a instanțelor judecătorești, se anulează un titlu de creanță, autoritatea de management pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență care a emis acest titlu are obligația să analizeze natura motivelor invocate de instanță pentru anularea titlului de creanță și, după caz, va acționa potrivit prevederilor de la alin. (2) și (3). (2) În cazul în care instanța a admis existența unui prejudiciu sau nu se exprimă în această privință, dar a anulat titlul de creanță din motive de formă ori de nelegalitate a stabilirii debitorului, autoritatea de management pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență are obligația de a solicita în scris structurii de control competente, conform prevederilor art. 20 din ordonanță, să întreprindă măsurile prevăzute la art. 21 din ordonanță în vederea elaborării unui nou titlu de creanță. (3) Prevederile de la alin. (1) și (2) se aplică similar și în situația în care titlul de creanță este emis de structura de control organizată în cadrul Ministerului Finanțelor Publice".
Concret, instanța a reținut efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a sentinței nr. 1745/17.06.2015, prin care a fost anulat integral Procesul-verbal nr. x/28.11.2014 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, și a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.03.2017 întrucât a constatat că sunt incidente și sunt încălcate, prin încheierea acestuia, dispozițiile art. 27
1
alin. (2) din H.G. nr. 875/2011.
A apreciat că argumentul reclamantului cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 27
1
alin. (2) din H.G. nr. 875/2011 este întemeiat întrucât actul nu a fost anulat din motive de formă ori de nelegalitate a stabilirii debitorului, ci a fost analizat pe fond și anulat prin hotărâre judecătorească definitivă cu privire la întreaga sumă stabilită în sarcina reclamantului cu titlu de creanță bugetară rezultată din nereguli, astfel încât se impune anularea procesului-verbal încheiat ca urmare a reverificării.
Cu privire la aceste argumente din sentința recurată care au condus la anularea actelor administrative, incidența și încălcarea dispozițiile art. 27
1
alin. (2) din H.G. nr. 875/2011, recurentul pârât nu a formulat motive concrete de nelegalitate prin cererea de recurs. Argumentele pârâtului cu privire la emiterea celui de al doilea proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare constau în faptul că eligibilitatea burselor acordate postdoctorandei A. nu a fost analizată pe fond prin sentința nr. 1745/17.06.2015. Aceste argumente nu se circumscriu situațiilor limitativ prevăzute de dispozițiile art. 27
1
alin. (2) din H.G. nr. 875/2011, care prevăd posibilitatea elaborării unui nou titlu de creanță exclusiv în situația în care titlul de creanță a fost anulat din motive de formă ori de nelegalitate a stabilirii debitorului. În lipsa îndepliniri acestor condiții, cel de-al doilea proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare este emis cu încălcarea art. 27
1
alin. (2) din H.G. nr. 875/2011.
Pentru toate aceste motive, Înalta Curte constată că sentința recurată, prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă este legală, fiind nefondate motivele de casare invocate prin cererea de recurs, pe cale de consecință nu sunt incidente nici motive de casare a sentinței și trimitere spre rejudecare instanței de fond, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
VI Soluția Înaltei Curți asupra recursului
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepția tardivității recursului și, nefiind incidente motivele de casare invocate de recurentul pârât, prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6) și 8) C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția tardivității recursului, invocată de intimatul-reclamant Institutul de Chimie Macromoleculară "Petru Poni".
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional "Capital Uman"-Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 5060 din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2020.