Decizia nr. 6572/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Obiectul litigiului dedus judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14.12.2015, reclamantul Institutul de Chimie Macromoleculară "Petru Poni" a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice - Direcția Organismului Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: - anularea integrală a actului administrativ reprezentat de Procesul-verbal OIPOSDRU-MECS nr. x/1.10.2015 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, înregistrat la ICMPP sub nr. x/27.10.2015, prin care OIPOSDRU-MEN a stabilit în sarcina ICMPP un debit de recuperat în valoare de 684.727,26 RON (valoarea cheltuielii afectate de neregulă de 805.561,48 RON, din care contribuție din fonduri UE - 684.727,26 RON, iar contribuție eligibilă beneficiar - 120.834,22 RON), pentru proiectul "Fondul Social European - Program de burse postdoctorale A.", din cadrul Institutului de Chimie Macromoleculară "Petru Poni" din Iași; - anularea parțială a actului administrativ reprezentat de Decizia nr. x/1.10.2015, însoțită de Adresa OIPOSDRU-MECS nr. x/1.10.2015, înregistrată la ICMPP sub nr. x/27.10.2015, privind soluționarea contestației ICMPP nr. 1934/14.05.2015, prin care OIPOSDRU-MECS a respins parțial contestația ICMPP, cât privește suma de 802.553,20 RON (valoarea totală a cheltuielii afectată de neregulă); și - Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cereri.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 2424 din 16 iulie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal admis acțiunea formulată de reclamanta Institutul de Chimie Macromoleculară "Petru Poni", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice - Direcția Organismului Intermediar Pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane". A anulat în parte decizia nr. x/01.10.2015 emisă de pârât, în ceea ce privește soluția de respingere a contestației administrative privind cheltuielile neeligibile în valoare de 802.553,20 RON și a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/01.10.2015 emis de pârât. Prin aceeași sentință, instanța a obligat pârâtul, la plata către reclamantă a sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 2424 din 16 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs, pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice - Direcția Organismului Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" prin care a solicitat admiterea recursului și casarea în tot a hotărârii recurate. În drept, recurentul-pârât, Ministerul Educației și Cercetării Științifice - Direcția Organismului Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat. În susținerea cererii de recurs, acesta a dezvoltat următoarele critici: În conformitate cu dispozițiile art. 50 din O.U.G. nr. 66/2011, a analizat, motivat și a emis Decizia de soluționare a contestației. Consideră că, toate acele cheltuieli care nu au fost declarate ca fiind eligibile în urma soluționării contestației, au fost analizate, având la bază aceeași situație de fapt și de drept ca aceea reținută prin procesul-verbal. Astfel, susține că în mod nefondat instanța de fond a apreciat ca fiind lipsită de motivare Decizia de soluționare a contestației. În aceste condiții, anularea Deciziei de soluționare a contestației apare ca fiind excesivă, mai ales că activitatea OIPOSDRU MENCȘ este una de interes public, acesta fiind responsabil pentru recuperarea sumelor decontate necuvenit de către beneficiarii finanțărilor europene. Atâta vreme cât reclamanta a înțeles care au fost criteriile în baza cărora s-a stabilit existenta unei nereguli, soluția de anulare a actului administrativ nu se justifică. Referitor la indicarea în noul Proces-verbal emis, a unei sume mai mari decât diferența dintre suma inițială declarată neeligibilă și cea declarată eligibilă în urma Deciziei de soluționare a contestatei, arată că aceasta s-a datorat unei erori de redactare. Însă orice eroare scriptică poate fi dusă la îndeplinire printr-o notă de îndreptare. În aceste condiție, anularea titlului de creanță, pentru o simplă eroare materială, apare ca fiind excesivă, atâta timp cât scopul titlului de creanță era acela de a recupera sume care aduc atingere bugetului Uniunii Europene. Apreciază că anularea în integralitate a PVC nr. x/01.10.2015 (suma neeligibilă in cuantum de 802.553,20 RON) ar duce la situația în care sume neeligibile ar deveni eligibile pentru o simplă eroare materială, care poate fi îndreptată sau reanalizată de o echipă de control. În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 544/2004, O.U.G. nr. 66/2011, art. 178, art. 33 și următoarele din O.U.G. nr. 34/2006, art. 483, art. 488 pct. 8 și dispozițiile art. 425 din C. proc. civ. În baza dispozițiilor prevăzute de art. 233 C. proc. civ. solicită și judecarea cauzei în lipsă.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât Institutul de Chimie Macromoleculară "Petru Poni" a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și apreciind că sentința recurată este temeinică și legală. Referitor la lipsa motivării Deciziei de soluționare a contestației de către OIPOSDRU-MENCS susține că analizând decizia, se observă că nu conține nicio motivare în privința soluției de respingere, menționând-se doar că "în soluționarea contestației au fost analizate motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii titlului de creanță" (din cele 31 de pagini ale deciziei, 28 sunt dedicate reproducerii conținutului procesului-verbal contestat și conținutului contestației administrative, iar o pagină și jumătate este dedicată enumerării facturilor pentru care s-a admis contestația, neexistând nici o secțiune dedicată motivării soluției de respingere). În lipsa oricărei motivări, decizia de soluționare a contestației, în ceea ce privește soluția de respingere, este lovită de nulitate. Consideră astfel că prima instanță a procedat în mod corect anulând Decizia atacată o pentru lipsa motivării Deciziei de soluționare a contestației de către OIPOSDRU-MENCS. Referitor la indicarea de către OIPOSDRU-MENCS în noul Proces-verbal emis, a unei sume mai mari decât diferența dintre suma inițială declarată neeligibilă și cea declarată eligibilă în urma Deciziei de soluționare a contestației. Se observă că Procesul-verbal nr. x/1.10.2015 nu este conform cu Decizia nr. x/1.10.2015, în baza căreia a fost emis, fiind deci lovit de nulitate, pentru încălcarea prevederilor art. 50 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cărora "în cazul admiterii contestației, se decide anularea titlului de creanță atacat și, după caz, emiterea unui nou titlu, care va avea în vedere strict considerentele deciziei." Intimata reclamantă reiterează și toate argumentele expuse în cererea introductivă cu privire la acest aspect. Invocă și că în cererea de recurs, recurentul-pârât OIPOSDRU-MENCS nu aduce nici o critică sentinței în ceea ce privește motivele de fond pentru care instanța a admis cererea ICMPP de anulare a actelor administrative. Referitor la invocarea de OIPOSDRU-MENCS a bunei-credințe subliniază că OIPOSDRU-MENCS nu a dat dovadă de bună-credință atunci când a emis actele administrative atacate. Prezintă istoricul speței, de unde rezultă tocmai reaua-credință a POSDRU-MENCS. În temeiul art. 223 alin. (3) C. proc. civ. solicită judecata și în lipsă.

Procedura de soluționare a recursului Prin încheierea din 17 aprilie 2019, instanța a preschimbat termenul de soluționare a cererii de recurs de la data din 14 ianuarie 2020, la 10 decembrie 2019, stabilit prin rezoluția din 22 noiembrie 2018, prin care, constatând că nu mai subzistă motivele care să determine fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului de către completul de filtru în camera de consiliu prin prisma exigențelor impuse art. 493 din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Se impune a se preciza cu precădere că așa cum a reținut și instanța de fond Decizia nr. x/1.10.2015 este cea prin care s-a soluționat contestația reclamantului din prezenta cauză împotriva procesului-verbal nr. x/7.04.2015 prin care se reținuse inițial că reclamantul a efectuat cheltuieli neeligibile în cuantum de 921.261,23 RON. Prin această decizie s-a admis în parte contestația formulată de reclamant în privința sumei de 118.708,03 RON pe care a considerat-o eligibilă și a respins-o în privința restului de sumă de 802.553,2 RON. Prin Procesul-verbal nr. x/1.10.2015 s-au pus în executare cele statuate prin Decizia nr. x/1.10.2015 stabilindu-se însă în sarcina reclamantului o creanță în cuantum de 805.561,48 RON, contrar celor statuate prin decizie. În aceste condiții în mod temeinic instanța de fond a constatat că pentru diferența de 3.008,28 RON stabilită suplimentar prin Procesul-verbal nr. x/1.10.2015 în raport de cele statuate prin Decizia nr. x/1.10.2015 prin care s-a admis în parte contestația formulată de reclamantă nu există nicio justificare. Cu toate acestea, ulterior a analizat pe fond situația cheltuielilor în cuantum de 805.561,48 RON reținute prin Procesul-verbal nr. x/1.10.2015 ca fiind neeligibile reținând în baza probelor administrate și potrivit dispozițiilor legale incidente că această concluzie nu este justificată. Cu privire la acest aspect recurentul pârât nu a înțeles să formuleze critici prin cererea de recurs astfel că nu poate fi analizat pe calea controlului judiciar exercitat în cauză. În circumstanțele mai sus arătate se reține că determinant în ceea ce privește anularea Deciziei nr. x/1.10.2015 nu a fost, așa cum se susține prin motivele de recurs, nemotivarea acesteia, ci faptul că acele cheltuieli reținute în cuprinsul său ca neeligibile, fiind analizate de instanța de fond, au fost reținute ca fiind eligibile deoarece au fost reținute ca fiind piese de schimb ce se încadrează în categoria pct. 3 "Cheltuieli pentru derularea proiectului" subpunctul 3.7 lit. a) și b). De asemenea eroarea materială despre care face vorbire recurenta reclamantă prin motivele de recurs constând în diferența dintre suma de 802.553,2 RON reținută ca neeligibilă prin Decizia nr. x/1.10.2015 și cea de 805.561,48 RON reținută prin Procesul-verbal nr. x/1.10.2015 emis în baza deciziei anterior precizate nu constituie motivul determinant pentru care Procesul-verbal nr. x/1.10.2015 a fost anulat în tot, ci, acesta l-a constituit, așa cum s-a arătat anterior, reținerea ca fiind cheltuieli eligibile cele în sumă de 805.561,48 RON, pentru considerentul că acestea sunt piese de schimb ce se încadrează în cheltuielile eligibile ale proiectului. Bineînțeles că argumentarea inițială a instanței de fond cu privire la diferența cheltuielilor reținute ca neeligibile prin decizia de soluționare a contestației și ulterior prin procesul-verbal emis în baza acesteia, care și în opinia instanței de recurs, trebuia să respecte cele statuate prin decizia în baza căruia a fost emis, constituie un argument temeinic pentru reținerea ca eligibilă a sumei de 3.008,28 RON stabilită suplimentar în sarcina reclamantei prin Procesul-verbal nr. x/1.10.2015. Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de pârât ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004.