Decizia nr. 2219/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2028/2015 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 01.04.2015, reclamantul Institutul de Chimie Macromoleculară "Petru Foni" a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Scrisorii standard OIPOSDRU-MEN nr. x/31.07.2014 de informare preliminară aferentă Cererii de rambursare nr. x finală, înregistrată la ICMPP sub nr. x/01.08.2014, prin care OIPOSDRU-MEN a diminuat cheltuielile solicitate la rambursare cu suma de 967.005.48 RON pentru proiectul "Fondul Social European - Program de burse postdoctorale A.", din cadrul Institutului de Chimie Macromoleculară "E." din Iași, și anularea parțială a Deciziei nr. x/19.11.2014 privind soluționarea contestației, înregistrată la ICMPP sub nr. x/20.11.2014, prin care MEN-OIPOSPRU a respins punctele nr. 2-25 din Contestația administrativă formulată de ICMPP împotriva Scrisorii standard OIPOSDRU-MEN nr. x/31.07.2014 de informare preliminară aferentă Cererii de rambursare nr. x finală, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 2028 din 9 iulie 2015 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Institutul de Chimie Macromoleculară E. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, a anulat în parte scrisoarea standard de informare preliminară aferentă cererii de rambursare finale înregistrată la pârâtă sub nr. x/31.07.2014 și Decizia nr. x/19.11.2014, în ceea ce privește măsurile dispuse la punctele 8 - 13, 14, 19, 22, 23, 24 și 25, a respins în rest cererea de chemare în judecată ca nefondată și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Recursurile exercitate în cauză Împotriva sentinței au declarat recurs atât reclamantul Institutul de Chimie Macromoleculară "E." cât și pârâtul Ministerul Educației Naționale - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, ambii criticând-o pentru nelegalitate. 3.1. În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant Institutul de Chimie Macromoleculară "E." a arătat, în esență, următoarele: - interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 5 din O.U.G. nr. 30/2006 (forma în vigoare la data demarării procedurii de achiziție) invocând faptul că cele trei acorduri cadru au o valoare sub pragul de 100.000 euro, respectiv 125.000 euro, situație în care prevederile legale în vigoare nu reglementau obligarea autorității contractante de a înștiința Ministerul Finanțelor Publice asupra procedurii ce urmează a fi derulată; - aplicarea retroactivă a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 în ceea ce privește constatarea neregulilor reținute la pct. 3 - 7, 15 - 18 și 21 din scrisoarea standard de informare care vizează reținerea stării de conflict de interese existent între doi post doctoranzi și doi dintre examinatori, întrucât actul normativ invocat de autoritatea de control a intrat în vigoare la 03.07.2011, în timp ce lista candidaților declarați admiși a fost emisă la data de 28.05.2010; - reținerea eronată de către instanța de fond a existenței conflictului de interese în condițiile în care cei doi examinatori, salariați ai societății reclamante au părăsit comisia de examen la momentul examinării candidaților cu care se aflau în legătură de familie. Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a formulat și o cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru a răspunde următoarelor întrebări preliminare: 1. "Pot fi interpretate dispozițiile art. 52 alin. (1) din Regulamentul Consiliului nr. 1605/25.06.2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene, cu modificările ulterioare până la data de 27.05.2010, prin care tuturor actorilor financiari și oricărei alte persoane implicate în execuția, gestionarea, auditarea sau controlul bugetului le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese și cele ale Comunităților, în sensul în care această interdicție se aplică și salariaților unei instituții publice de cercetare științifică a unui stat membru, instituție beneficiară a unui contract de finanțare în cadrul unui program finanțat din bugetul Uniunii Europene?" 2. "Dacă răspunsul Curții la prima întrebare este afirmativ, pot fi interpretate dispozițiile art. 52 alin. (2) din Regulamentul Consiliului nr. 1605/25.06.2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene, cu modificările ulterioare până la data de 27.05.2010, prin care un conflict de interese survine în cazul în care exercitarea imparțială și obiectivă a funcțiilor unui actor financiar sau ale unei alte persoane, menționate la alin. (1) este compromisă din motive care implică familia, viața sentimentală, afinitățile politice sau naționale, interesul economic sau orice alt interes comun cu cel al beneficiarului, în sensul în care există conflict de interese atunci când un angajat precum cel descris la întrebarea anterioară, în calitatea sa de membru al unei comisii de concurs de burse postdoctorale, părăsește comisia atunci când o rudă participă la concurs?" 3.2. Recurenta-pârâtă Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., critică sentința recurată din perspectiva următoarelor aspecte: - în privința măsurilor dispuse la pct. 8 - 14 care vizează invalidarea cheltuielilor de transport, motivarea instanței de fond nu răspunde exigențelor art. 425 C. proc. civ. - referitor la cheltuielile de transport ale participanților, printr-o motivare contradictorie, instanța concluzionează că reclamantul ar fi îndreptățit la decontarea acestor cheltuieli, deși sunt încălcate dispozițiile art. 969 C. civ., în sensul că reclamantul a încălcat prevederile contractului de finanțare; - în privința cheltuielilor reprezentând achiziție consumabile (pct. 19 din Scrisoarea de informare), instanța de fond nu arată motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată; - nerespectarea dispozițiilor legale care reglementează sarcina probei în ceea ce privește serviciul audit (pct. 23 Scrisoare standard de informare), în condițiile în care reclamantul ar fi trebuit să facă dovada calității de membru activ al Camerei Auditorilor a auditorului financiar selectat; - referitor la cheltuielile reprezentând asigurări medicale, respectiv cheltuieli cu utilitățile, în mod greșit instanța de fond a reținut eligibilitatea acestora, deși reclamantul nu a dovedit necesitatea acestora; - în fine, în privința sumei de 1.551,19 RON, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 1169 C. civ., autoritatea recurentă arătând în detaliu motivele pentru care suma de 1.551,19 RON este neeligibilă.

Apărările formulate în cauză 4.1. Prin întâmpinarea depusă la data de 14.11.2016, recurentul-reclamant Institutul de Chimie Macromoleculară "E." a solicitat respingerea recursului declarat de autoritatea pârâtă ca nefondat, reiterând coordonatele esențiale ale cauzei. În esență, a arătat că hotărârea instanței de fond prin care s-a constatat eligibilitatea cheltuielilor respectă dispozițiile art. 425 C. proc. civ., în sensul că indică detaliat și expres atât motivele de fapt și de drept, cât și înscrisurile pe baza cărora s-a fundamentat soluția. Totodată, instanța de fond a considerat în mod corect că o parte din neregulile indicate în scrisoarea de informare nu se confirmă, întrucât autoritatea reclamantă a respectat legislația în vigoare care vizează eligibilitatea cheltuielilor. 4.2. Prin întâmpinarea depusă la data de 18.11.2016, recurenta-pârâtă Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane a solicitat, în principal respingerea recursului declarat de recurentul-reclamant ca inadmisibil, întrucât motivele invocate nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând, în esență, că instanța de fond a respectat regulile aplicării în timp a legislației în materia și a identificat în mod corect abaterile de la aplicarea prevederilor naționale și europene în ceea ce privește nerespectarea obligațiilor de a înștiința Ministerul Finanțelor Publice asupra procedurii ce urmează a fi derulată, respectiv reținerea stării de conflict de interese între doi postdoctoranzi și doi membrii ai comisiei de examinare, datorită legăturilor de familie existente.

Procedura derulată în recurs Prin rezoluția derulată din 11.10.2018 a completului investit cu soluționarea cauzei, în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen de judecată cu citarea părților în ședință publică. Prin încheierea dată în ședință publică din data de 21.02.2019, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene reținând lipsa de pertinență și utilitate a întrebărilor preliminare propuse de către recurenta-reclamantă. În aceeași ședință publică a fost respinsă și excepția nulității recursului invocată de către recurenta-pârâtă, având în vedere că motivele formulate se încadrează în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., temeiuri de drept indicate expres și de către recurenta-reclamantă.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Analizând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinări și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Recurentul-reclamant Institutul de Chimie Macromoleculară "E." a supus controlului instanței specializate, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (.2 din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. x/19.11.2014 prin care au fost respinse pct. 2-25 din contestația administrativă formulată împotriva Scrisorii standard de formare nr. x/31.07.2014 aferentă cererii de rambursare nr. x prin care autoritatea recurentă-pârâtă a diminuat cheltuielile solicitate la rambursare cu suma de 967.005,48 RON. Neregulile constatate prin actele administrative vizează conduita recurentului-reclamant în derularea proiectului "Fondul Social European - Program de burse pentru doctorat A." din cadrul institutului recurent. În esență, prin scrisoarea standard de informare preliminară aferentă cererii de rambursare nr. x s-a comunicat recurentului-reclamant că a fost invalidată suma de 967.010,48 RON, reprezentând cheltuieli declarate neeligibile, constând în: - suma totală de 2.784,00 RON reprezentând cheltuieli cu salarii invalidate la CR2 conform Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x/10.12.2013 și răspuns la contestație la scrisoarea mai sus menționată cu nr. x/07.05.2014; - suma de 6,45 RON, reprezentând servicii hoteliere aferente FF nr. x/05.04.2012, care nu sunt eligibile conform Ordinului privind cheltuielile eligibile nr. 2170/1117/2010; - suma de 916,58 RON aferentă OD.33166/26.03.2012 datorita existenței unui conflict de interese pentru postdoctorandul B. conform PV constatare nereguli OIPOSDRU-MEN nr. 9781/SJCN/28.10.2013 și Deciziei de soluționare a contestației nr. x/19.12.2013; - suma de 1.307.00 RON aferentă OD.33237/13.04.2012 datorită existenței unui conflict de interese pentru postdoctorandul B. conform PV constatare nereguli OIPOSDRU-MEN nr. x/28.10.2013 și Deciziei de soluționare a contestației nr. x/19.12.2013; - suma de 790,32 RON aferentă OD.33343/09.05.2012 datorită existenței unui conflict de interese pentru postdoctorandul B. conform PV constatare nereguli OIPOSDRU-MEN nr. x/28.10.2013 și Deciziei de soluționare a contestației nr. x/19.12.2013; - suma de 722 RON aferentă FF. nr. 42325/18.06.2012 datorită existenței unui conflict de interese pentru postdoctorandul C. conform PV constatare nereguli OIPOSDRU-MEN nr. x/28.10.2013 și Deciziei de soluționare a contestației nr. x/19.12.2013; - suma de 1207 RON aferentă FF nr. 33443/07.06.2012 datorită existenței unui conflict de interese pentru postdoctorandul B. conform PV constatare nereguli OIPOSDRU-MEN nr. x/28.10.2013 și Deciziei de soluționare a contestației nr. x/19.12.2013; - suma de 302,43 RON aferentă OD.551/19.06.2012, deoarece nu există documente justificative (bon de benzină); - suma de 195,03 RON aferentă OD.596/03.09.2012, deoarece nu există documente justificative (bon de benzină); - suma de 99,16 RON aferentă OD.597/03.09.2012, deoarece nu există documente justificative (bon de benzină); - suma de 14,07 RON aferentă OD.614/24.09.2012, deoarece nu există documente justificative (bon de benzină); - suma de 63.55 RON aferentă OD.576/09.07.2012, deoarece nu există documente justificative (bon de benzină); - suma de 556,55 RON aferentă OD.618/11.03.2013, deoarece nu este eligibilă conform Ordinului privind cheltuielile eligibile nr. 2170/1117/2010 și H.G. nr. 1860/2006 (contravaloarea a 7,5 litri carburant la 100 km parcurși); - suma totală de 28.860,09 RON reprezentând transport participanți, invalidată la CR2 conform Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x/10.12.2013 și răspuns la contestație la scrisoarea mai sus menționată cu nr. x/07.05.2014; - suma totală de 58.458 RON reprezentând burse, datorită existenței unui conflict de interese pentru postdoctorandul C. conform PV constatare nereguli OIPOSDRU-MEN nr. x/28.10.2013 și Deciziei de soluționare a contestației nr. x/19.12.2013; - suma totală de 54.270 RON, reprezentând burse, datorită existenței unul conflict de interese pentru postdoctorandul B. conform PV constatare nereguli OIPOSDRU-MEN nr. x/28.10.2013 și Deciziei de soluționare a contestației nr. x/19.12.2013; - suma de 157.050 RON, reprezentând burse, invalidate la CR2 conform Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x/10.12.2013 și răspuns la contestație la scrisoarea mai sus menționată cu nr. x/07.05.2014; - suma totală de 16.752 RON, reprezentând burse, datorită existenței unui conflict de interese pentru postdoctoranzii C. și B., conform PV constatare nereguli OIPOSDRU-MEN nr. x/28.10.2013 și Deciziei de soluționare a contestației nr. x/19.12.2013; - suma totală de 46.556,65 RON reprezentând achiziție consumabile (Acordurilor cadru/contractelor de achiziție nr. x/28.11.2011 și y/28.11.2011 - S.C. D. SRL), conform răspuns la contestație cu nr. x/07.05.2014; - suma totală de 521.454,35 RON, reprezentând achiziție consumabile, invalidate la CR2 conform Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x/10.12.2013 și răspuns la contestație la scrisoarea mai sus menționată cu nr. x/07.05.2014; - suma totală de 13.436,78 RON, reprezentând achiziție consumabile, datorită existenței unui conflict de interese pentru postdoctoranzii C. și B., conform PV constatare nereguli OIPOSDRU-MEN nr. x/28.10 2013 și Deciziei de soluționare a contestației nr. x/19.12.2013; - suma de 18.516.28 RON, reprezentând taxe de participare, aferente CR2, conform Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x/10 12.2013 și răspuns la contestație la scrisoarea mai sus menționată cu nr. x/07.05.2014; - suma totală de 13.001,90 RON reprezentând prestări servicii audit este neeligibilă reprezentând prorata aplicată conform prevederilor art. 7 alin. (18) al Contractului de finanțare (suma de 6.073,21 RON aferenta - CR2 și suma de 6.928,69 RON aferentă CR3); - suma de 28.134,10 RON, reprezentând asigurări medicale (120 RON) și cheltuieli cu utilitățile (28.014.10 RON) aferente CR2, conform Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x/10.12.2013 și răspuns la contestație la scrisoarea mai sus menționată cu nr. x/07.05.2014; - suma totală de 1.551,19 RON este neeligibilă, reprezentând depășire procent de 5% din valoarea totală costurilor directe din care se scad cheltuielile totale de tip FEDR efectuate cumulat la CR 1, CR2 și CR3 finală. Contestația administrativă formulată de către recurenta-reclamantă a fost admisă numai în ceea ce privește suma de 2,784 RON reprezentând cheltuieli cu salarii pentru luna martie, fiind respinsă în rest. Învestită cu controlul de legalitate, prima instanță a constatat nelegalitatea actelor administrative contestate în privința măsurilor dispuse la punctele 8 - 13, 14, 19, 22 - 25 și a reținut neeligibilitatea cheltuielilor reprezentând achiziție consumabile (pct. 20 scrisoare informare), precum și a cheltuielilor reprezentând burse menționate la pct. 3 - 7, 15 - 18, 21 din scrisoare, soluție împărtășită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrative în cauză. Reevaluând materialul probator pentru a răspunde criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele: Criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. formulate de către ambele recurente urmează a fi analizate prin considerente comune. Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează nemotivarea sau motivarea contradictorie a hotărârii, motive de recurs ce nu pot fi reținute în cauză, întrucât din considerentele hotărârii rezultă că instanța de fond a examinat în profunzime și sistematizat cererile și susținerile părților, a arătat pe larg motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția pronunțată, motivare ce permite instanței de recurs să verifice aplicarea corectă a dispozițiilor legale în raport de situația de fapt. În lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, examinarea efectivă a tuturor motivelor și apărărilor invocate de părți, ca garanție a dreptului la un proces echitabil, nu implică obligația instanței de a da un răspuns detaliat fiecărui argument, întinderea obligației fiind variabilă, în funcție de natura hotărârii și de circumstanțele fiecărei cauze, cu luarea în considerare a pertinenței, clarității, relevanței în economia litigiului și fundamentării respectivelor motive sau apărări. Constatând, așadar, că soluția adoptată a fost amplu motivată și nu există contradicție între considerente, prima instanță motivând în sensul admiterii în parte a acțiunii prin considerente clar explicate care nu lasă loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut, Înalta Curte constată că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este incident. Nici motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu pot fi reținute, instanța de fond interpretând și aplicând corect dispozițiile de drept material incidente. Astfel, în privința criticilor recurentul- reclamant vizând interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2006, Înalta Curte constată că, potrivit acestei dispoziții legale (forma în vigoare la data demarării procedurii de achiziție) "Pentru procedurile de atribuire care impun publicarea unui anunț de participare în sistemul electronic de achiziții publice, autoritățile contractante au obligația de a înștiința Ministerul Finanțelor Publice asupra procedurii ce urmează a fi derulată, cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de data limită stabilită pentru depunerea ofertei." În speță, așa cum rezultă din situația de fapt, recurentul-reclamant a încheiat trei acorduri cadru, după cum urmează: - Acordul-cadru nr. 2088/10.06.2010, cu o valoare minimă fără TVA de 57.123,46 RON, echivalent 13.770 euro, la cursul BNR din 20.04.2010 de 1 euro = 4,1484 RON și o valoare maximă fără TVA de 331.872 RON, echivalent 80.000 euro, la cursul BNR din 20.04.2010 de 1 euro = 4,1484 RON, data inițierii procedurii de achiziție fiind 6.05.2010, când s-a trimis Invitația de participare nr. x către S.C. D. S.R.L.; - Acordul-cadru nr. 86/10.01.2011, cu o valoare minimă fără TVA de 41.620,56 RON echivalent 9.747,66 euro la cursul BNR de 1 euro = 4,2698 din 03.01.2011 și o valoare maximă fără TVA de 360.079,94 RON, echivalent 84.331,80 euro, la cursul BNR din 03.01.2011 de 1 euro = 4,2698 RON, data inițierii procedurii de achiziție fiind 3.01.2011, când s-a trimis Invitația de participare nr. x către S.C. D. S.R.L.; - Acordul-cadru nr. x/08.06.2011, cu o valoare minimă fără TVA de 62.854,64 RON, echivalent 15.308 euro la cursul BNR din 15.05.2011 de 1 euro = 4,1060 RON și o valoare maximă fără TVA de 166.983,93 RON, echivalent 40.668,20 euro, la cursul BNR din 15.05.2011 de 1 euro = 4,1060 RON, data inițierii procedurii de achiziție fiind 16.05.2011, când s-a trimis Invitația de participare nr. x către S.C. D. S.R.L. Potrivit documentelor din dosarele de achiziție, cele trei acorduri cadru au fost încheiate fără publicarea prealabilă a unu anunț de participare și fără a fi înștiințat Ministerul Finanțelor Publice asupra procedurii ce urmează a fi derulată. Contrar susținerilor recurentei, obligația de a înștiința Ministerul Finanțelor Publice asupra procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare era reglementată prin dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 30/2006, indiferent de valoarea contractului atribuit. În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază ca neîntemeiate susținerile recurentului-reclamant conform cărora obligația înștiințării Ministerului Finanțelor Publice ar exista numai în situația în care procedurile de achiziție publică vizează contracte cu valoarea estimată de peste 100.000 euro, respectiv 125.000 euro, întrucât prevederile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2006 nu fac referire la o astfel de limitare. O altă critică a recurentului-reclamant subsumată aceluiași motiv de casare vizează nerespectarea principiului neretroactivității legii, respectiv aplicarea greșită a dispozițiilor legale care reglementează conflictul de interese. În opinia recurentei-reclamante, măsura de invalidare a sumelor menționate la pct. 3 - 7, 15 - 18 și 21 din scrisoarea standard de informare întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 este nelegală, întrucât actul normativ reținut de către autoritatea de control nu era în vigoare la data săvârșirii presupusei nereguli. Înalta Curte reține că, deși data săvârșirii neregulii este situată anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, trebuie avut în vedere faptul că O.U.G. nr. 66/2011 a fost emisă în baza Regulamentului CE nr. 1083/2006, precum și faptul că, în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-89/14 s-a statuat că, deși principiul securității juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, același principiu impune ca legea nouă să poată fi aplicată și efectelor ulterioare ale unor situații apărute sub imperiul legii vechi. De asemenea, cu privire la această problemă de drept a aplicării legii noi - O.U.G. nr. 66/2011 și efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul legii vechi, respectiv O.G. nr. 79/2003, a fost sesizată Curtea de Justiție a Uniunii Europene care, făcând referire la jurisprudența sa anterioară, s-a pronunțat în data de 26.05.2016, în cauzele conexe C-260/14 și C261/14, statuând că "principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba de aplicarea unei reglementări noi la efecte viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale." Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene este obligatorie pentru instanța națională, fiind îndeplinită în cauză condiția ca noile reglementări să fie aplicate efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare. Prin urmare, autorității contractante îi revine obligația și responsabilitatea respectării dispozițiilor legale, inclusiv în ceea ce privește procedura de achiziție, pe toată perioada de implementare și monitorizare a contractului/proiectului, astfel că efectele neregulilor nu sunt limitate în timp, pentru a fi excluse controlului și implicit aplicării corecțiilor financiare după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, care oricum instituie o situație favorabilă urmare a aplicării principiului proporționalității. În concluzie, având în vedere că O.U.G. nr. 66/2011 a fost emisă în temeiul Regulamentului CE nr. 1083/2006, controlul fiind efectuat după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe, pentru nereguli săvârșite anterior acesteia, precum și Hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 26 mai 2016 în cauzele conexe C-260/14 și C-261/14, este corectă aplicarea unei corecții financiare reglementată prin noul act normativ, astfel că este nefondată critica privind încălcarea neretroactivității legii noi. Nefondată este și critica vizând existența conflictului de interese între doi examinatori și care erau tatăl, respectiv soțul a două dintre candidate și cele două candidate. Contrar susținerilor recurentului-reclamant, Înalta Curte reține că personalul implicat în derularea proiectului avea obligația de a se abține de la orice situație care putea da naștere unui conflict de interese în legătură cu implementarea proiectului, obligație instituită prin art. 52 din Regulamentul CE nr. 1605/2002. Potrivit art. 52 din Regulamentul sus-menționat, aplicabil în speță în considerarea faptului că sursa finanțării nerambursabile este Fondul Social European "(1) Tuturor actorilor financiari și oricărei alte persoane implicate în execuția, gestionarea, auditarea sau controlul bugetului le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese și cele ale Comunităților. Dacă survine un astfel de caz, persoana în cauză trebuie să se abțină de la astfel de măsuri și să prezinte situația autorității competente. (2) Un conflict de interese survine în cazul în care exercitarea imparțială și obiectivă a funcțiilor unui actor financiar sau ale unei alte persoane, menționate la alin. (1), este compromisă din motive care implică familia, viața sentimentală, afinitățile politice sau naționale, interesul economic sau orice alt interes comun cu cel al beneficiarului." În speță, așa cum rezultă și din probele administrate, doi dintre examinatori aveau legături de familie cu doi postdoctoranzi, situație necontestată de către recurentul-reclamant, fiind corectă constatarea judecătorului fondului în sensul că exercitarea cu imparțialitate și obiectivitate a funcțiilor celor 2 membrii ai comisiei de examinare a fost compromisă datorită legăturilor de familie și afective cu doi dintre candidați. Împrejurarea că fiecare dintre cei doi examinatori nu a participat la examinarea candidatei în raport de care exista relația de familie nu este de natură a înlătura starea de conflict de interese întrucât din modalitatea de redactare a art. 52 din Regulamentul CE nr. 1605/2002 rezultă că prezumția lipsei de imparțialitate și obiectivitate în această ipoteză este absolută. În raport de considerentele arătate, întrucât sunt întemeiate constatările autorității pârâte, Înalta Curte reține legalitatea măsurilor dispuse la pct. 3 - 7, 15 - 18, 20 - 21 din scrisoarea standard de informare. Criticile formulate de către recurentul-pârât Ministerul Educației Naționale - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt, de asemenea, nefondate. Astfel, în ceea ce privește măsura de invalidare a cheltuielilor de transport, conform pct. 8 - 14 din scrisoarea standard de informare, Înalta Curte reține că regulile de eligibilitate a acestor cheltuieli sunt reglementate de art. 16 și 24 din H.G. nr. 1860/2006 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului. Potrivit art. 16 din actul normativ sus arătat "Deplasarea cu autoturismul proprietate personală se poate face numai cu aprobarea prealabilă a ordonatorului de credite, atât pentru posesorul autoturismului, cât și pentru persoanele din cadrul aceleiași autorități sau instituții publice care se deplasează împreună cu acesta. În acest caz, posesorul autoturismului va primi contravaloarea a 7,5 litri carburant la 100 km parcurși pe distanța cea mai scurtă.", iar potrivit art. 24 din același act normativ "Cheltuielile de transport se decontează pe bază de documente justificative." În cauza de față, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că recurentul-reclamant a depus la dosar dovezi din care rezultă deplasările efectuate de postdoctoranzii implicați în proiect cu aprobarea ordonatorului de credite, faptul că deplasările au fost efectuate cu autoturisme deținute de aceștia și pentru care au fost depuse bonuri de benzină eliberate de benzinării aflate pe raza localităților în care s-au desfășurat evenimentele la care aceștia au participat, precum și faptul că aceste cheltuieli au fost efectiv suportate de către recurentul-reclamant. Contrar susținerilor recurentului-pârât, documentele depuse de către recurentul-reclamant justifică cheltuielile de transport. Împrejurarea că bonurile fiscale de combustibil nu reprezintă valoarea exactă a combustibilului folosit nu este de natură a conduce la invalidarea cheltuielilor, de vreme ce există o formulă de calcul pentru deplasarea cu autoturismul proprietate personală, bonul fiscal având doar rolul de a furniza informații legate de prețul unitar al combustibilului. Referitor la neeligibilitatea cheltuielilor în cuantum de 28.860,09 RON reprezentând transport participanți pentru desfășurarea activității A6 - Specializare interdisciplinară prin stagii de cercetare naționale și internaționale și A7 - Participare la manifestări științifice internaționale/naționale pentru devansarea acestora față de graficul de desfășurare a activității, Înalta Curte constată că recurentul nu contestă realitatea derulării acestor activități. Critica recurentului-pârât vizează omisiunea recurentului-reclamant de a notifica autoritatea de management cu privire la devansarea activităților A6 și A7 față de graficul inițial. În acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că organizarea unor astfel de evenimente, inclusiv stabilirea datelor de desfășurare, este total independentă de voința și puterea de decizie a recurentului-reclamant, întrucât la momentul stabilirii graficului inițial de implementare a activităților nu se cunoșteau datele de desfășurare ale stagiilor de cercetare și a manifestărilor științifice și nici nu puteau fi anticipate de recurentul-reclamant, iar organizatorii acestor evenimente nu puteau stabili programul în funcție de graficul de implementare a activităților depus de recurentul-reclamant. Contrar susținerilor recurentului-pârât, neregularitatea invocată nu privește realitatea activităților ci o obligație de natură formală, în condițiile în care notificarea impusă de art. 9 lit. A) alin. (15) f) din Contractul de finanțare nr. x/31.03.2010 nu este urmată de aprobarea acestei modificări de către OI MECTS. Așa fiind, Înalta Curte constată că aprecierea făcută de autoritatea reclamantă-pârâtă cu privire la relevanța nesocotirii dispozițiilor art. 9 lit. A) alin. (15) f) din contractul de finanțare este contradicție cu principiul proporționalității reglementat de art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 care impune ca orice măsură administrativă adoptată să fie "adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv". În privința cheltuielilor reprezentând achiziție consumabile, menționate la pct. 19 din Scrisoarea de informare, Înalta Curte reține că potrivit Contractului de furnizare produse nr. x/28.11.2011 încheiat cu S.C. D. S.R.L., recurentului-reclamant i s-a furnizat sticlărie pentru laborator. Contrar susținerilor recurentului-pârât, contractul sus-menționat nu este subsecvent Acordului-cadru nr. x/08.06.2011, acesta din urmă având ca obiect produse chimice pentru laborator folosite pentru cercetarea științifică, cum în mod corect a reținut instanța de fond. Cu privire la suma de 13.001,90 RON reprezentând cheltuieli cu servicii de audit menționată la pct. 23 din Scrisoarea de informare, recurentul-pârât susține că această cheltuială nu respectă prevederile art. 7 pct. 18 din contractul de finanțare, potrivit cărora "Auditorul financiar va fi selectat din cadrul membrilor activi ai Camerei Auditorilor Financiari din România cu o conduită profesională corespunzătoare, respectiv nu a fost sancționat pentru abateri disciplinare în ultimii 3 ani". Contrar susținerilor recurentului-pârât, întrucât prin actul administrativ contestat se invocă nerespectarea prevederilor contractuale, caz în care sarcina probei incumbă emitentului actului în virtutea obligației de a proba a celui care face o susținere, în mod corect reținând instanța de fond că nu au fost depuse dovezi din care să rezulte că auditorul financiar selectat nu este membru activ al Camerei Auditorilor Financiari sau că acesta ar fi fost sancționat pentru abateri disciplinare în ultimii trei ani. În ceea ce privește suma de 28.134,10 RON reprezentând asigurări medicale și cheltuieli cu utilitățile (pct. 24 din scrisoarea de informare) criticile recurentului-pârât vizează neconcordanța actelor justificative și faptul că nu s-a dovedit necesitatea acestora. Susținerea este nefondată având în vedere că prin Decizia nr. 986/1.04.2010 s-a stabilit că pe toată durata de desfășurare a proiectului valoarea cheltuielilor cu utilitățile institutului recurent-reclamant suportate din proiect se va încadra într-un procent maxim de 2% din totalul cheltuielilor cu utilitățile din cadrul instituției, situație în care procentul de 1,7% determinat prin nota de fundamentare a sumei ce urmează a fi alocată plății utilităților aferente realizării proiectului de 1.006 lei/lună respectă plafonul maxim. Contrar susținerilor reclamantei, institutul recurent a prezentat documentele justificative respectiv facturile de utilități ale institutului pentru perioada 01.04.2010 - 31.03.2013, iar necesitatea efectuării acestor cheltuieli rezultă din cuprinsul Notei de fundamentare nr. x/01.04.2010, în sensul că utilitățile constând în apă, canal, energie electrică, telefon, energie termică sunt absolut necesare pentru funcționarea institutului care oferă baza materială pentru desfășurarea activității de cercetare ce constituie obiectul proiectului. În fine, nefondată este și critica ce vizează suma de 1551,19 RON cheltuieli generale de administrație pentru depășirea procentului de 5% din valoarea totală a costurilor directe din care se scad cheltuieli totale de tip FEDR efectuate la cererile de rambursare 1-3, întrucât cuantumul acestor cheltuieli depinde în mod direct și proporțional de validitatea celorlalte cheltuieli menționate în scrisoarea standard. Or, în speță, recurentul-pârât nu a prezentat niciun calcul din care să rezulte că suma invalidată la plată ar depăși totalul cheltuielilor generale de administrație aprobate prin contractul de finanțare, fiind corectă constatarea instanței de fond în sensul eligibilității acestei sume. Concluzionând asupra criticilor formulate de recurentul-pârât, constatarea neeligibilității cheltuielilor menționate la pct. 8 - 14, 19, 22 - 25 apare ca nejustificată, așa cum în mod corect a stabilit și instanța de fond.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs În raport de considerentele arătate, nefiind identificate motive de reformare a sentinței recurate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge ambele recursuri ca nefondate.