ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5945/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5945/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2020
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu intimații Ministerul Educației și Cercetării și Ministrul Educației și Cercetării, cerere de executare silită relativ la aducerea la îndeplinire a dispozițiilor instanței de judecată din Hotărârea civilă nr. 43/26.03.2019 a Curții de Apel Iași din Dosarul nr. x/2019, având în vedere că încă nu a primit niciun răspuns la petiția formulată la data de 13.12.2018.
Hotărârea primei instanțe
Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 134 din 30 octombrie 2019, a respins cererea formulată de reclamant, reținând că, deși punerea în executare a titlului executoriu a intervenit ulterior expirării termenelor de executare și chiar ulterior demarării procedurii de executare, obligația a fost îndeplinită anterior judecății prezentei cereri, context în care, caracterul de mijloc de constrângere al dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, nu mai subzistă.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În privința termenului de declarare a recursului, recurentul a precizat că a intrat în posesia hotărârii atacate la data de 17.12.2019 ca urmare a cererii de comunicare a acesteia la data de 13.12.2019, considerând astfel că această data reprezintă data comunicării respectivei hotărâri.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Regularitatea promovării căii de atac
În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din Codul de procedură, Înalta Curte va examina cu prioritate excepția tardivității recursului.
Conform art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, "Hotărârile pronunțate în condițiile art. 24 alin. (3) și (4) sunt supuse numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare".
Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".
În cauză, se constată că sentința atacată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 6 decembrie 2019, iar recursul a fost declarat la data de 20 decembrie 2019, așadar, cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., care s-a împlinit la data de 12 decembrie 2019, conform prevederilor art. 181, 182 raportat la art. 184 din C. proc. civ.
Prin urmare, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, susținerile părții cum că nu a intrat în posesia sentinței decât ulterior solictării de comunicare a acesteia nu pot fi primite, din dovada de comunicare a hotărârii rezultând că aceasta a fost transmisă la adresa indicată în cerere.
Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat, aplicând sancțiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul, formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 134 din 30 octombrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2020.