ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.11.2020

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5940/2020

HOTĂRÂRE
12.11.2020
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5940/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2020

Asupra cererii de completare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2418 din 11 iunie 2020, a respins, ca inadmisibil, recursul, formulat de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației împotriva sentinței nr. 607 din 14 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut că recurentul a criticat soluția primei instanțe privind recalificarea cererii reconvenționale, cu privire la care susține că îl vatămă, însă nu a atacat încheierea prin care s-a dispus astfel.

Prin cererea înregistrată la instanță data de 2 septembrie 2020 în Dosarul nr. x/2017, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat completarea dispozitivului Deciziei .2418 din 11 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în calea de atac a recursului, în sensul obligării recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată aferente etapei recursului prezentului litigiu, constând în onorairul de avocat în sumă de 5000 RON, potrivit dovezilor aflate la dosar, întrucât instanța de recurs a omis să se pronunțe în privința acestor cheltuieli.

Înalta Curte, examinând cu prioritate excepția invocată, în raport cu prevederile art. 248 din C. proc. civ., constată că cererea este tardiv formulată.

Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casare cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".

Demersul judiciar inițiat de parte vizează o hotărâre pronunțată în calea de atac extraordinară a recursului, situație în care termenul pentru exercitarea dreptului de a cere completarea dispozitivului deciziei curge de la pronunțarea deciziei în cauză.

În cauză, hotărârea a cărei completare se solicită a fost pronunțată la data 11 iunie 2020, iar cererea de completare a dispozitivului acestei hotărâri a fost înregistrată la instanță la data de 2 septembrie 2020 .

Așa fiind, se constată că prezenta cererea de completare a fost formulată cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ, de 15 zile, prevăzut de textul de lege sus-menționat, calculat de la data pronunțării deciziei (11 iunie 2020).

În conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

Instituirea unor termene de decădere pentru efectuarea diferitelor acte de procedură face parte dintre limitările admise de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în exercitarea dreptului de acces la justiție, consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de completare ca tardiv formulată, aplicând sancțiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., împrejurare ce face de prisos examinarea motivelor invocate în cerere, conform art. 248 alin. (1) din același cod.

Respinge cererea intimatei-reclamante S.C. A. S.R.L. privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 2418 din 11 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-10-04
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4379/2022
Ședința publică din data de 4 octombrie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. 1.1. Prin sentința nr. 1846, pronunțată la data de 18.03.2019 în dosarul nr. x/2018
ÎCCJ 2024-12-12
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6017/2024
Ședința publică din data de 12 decembrie 2024 Asupra cererii de completare a deciziei de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: 1. Hotărârea instanței a cărei completare se solicită Prin decizia nr. 1492 din 14 mart
ÎCCJ 2022-06-22
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3706/2022
Ședința publică din data de 22 iunie 2022 Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de recurs Prin Decizia nr. 2949 din 24 mai 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
ÎCCJ 2021-05-11
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2768/2021
iași instanțe. 5. Cererea de completare a hotărârii pronunțate de instanța de recurs. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 24 martie 2021, recurentu
ÎCCJ 2020-03-19
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4114/2020
Asupra cererii de completare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Decizia pronunțată în recurs Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin D
Sursă