ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5940/2020

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2020 Asupra cererii de completare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Decizia pronunțată în recurs Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2418 din 11 iunie 2020, a respins, ca inadmisibil, recursul, formulat de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației împotriva sentinței nr. 607 din 14 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut că recurentul a criticat soluția primei instanțe privind recalificarea cererii reconvenționale, cu privire la care susține că îl vatămă, însă nu a atacat încheierea prin care s-a dispus astfel.

2. Cererea de completare Prin cererea înregistrată la instanță data de 2 septembrie 2020 în Dosarul nr. x/2017, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat completarea dispozitivului Deciziei .2418 din 11 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în calea de atac a recursului, în sensul obligării recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată aferente etapei recursului prezentului litigiu, constând în onorairul de avocat în sumă de 5000 RON, potrivit dovezilor aflate la dosar, întrucât instanța de recurs a omis să se pronunțe în privința acestor cheltuieli. II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de completare a deciziei pronunțate în recurs.

Înalta Curte, examinând cu prioritate excepția invocată, în raport cu prevederile art. 248 din C. proc. civ., constată că cererea este tardiv formulată. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casare cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare". Demersul judiciar inițiat de parte vizează o hotărâre pronunțată în calea de atac extraordinară a recursului, situație în care termenul pentru exercitarea dreptului de a cere completarea dispozitivului deciziei curge de la pronunțarea deciziei în cauză.

În cauză, hotărârea a cărei completare se solicită a fost pronunțată la data 11 iunie 2020, iar cererea de completare a dispozitivului acestei hotărâri a fost înregistrată la instanță la data de 2 septembrie 2020 . Așa fiind, se constată că prezenta cererea de completare a fost formulată cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ, de 15 zile, prevăzut de textul de lege sus-menționat, calculat de la data pronunțării deciziei (11 iunie 2020). În conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) din C. proc.

civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel." Instituirea unor termene de decădere pentru efectuarea diferitelor acte de procedură face parte dintre limitările admise de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în exercitarea dreptului de acces la justiție, consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de completare ca tardiv formulată, aplicând sancțiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din C. proc.

civ., împrejurare ce face de prisos examinarea motivelor invocate în cerere, conform art. 248 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea intimatei-reclamante S.C. A. S.R.L. privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 2418 din 11 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulată. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2020.