ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5812/2020

Ședința publică din data de 05 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23 ianuarie 2017, reclamantul Colegiul Economic A. București, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice (OIPOSDRU - MENCS), a solicitat:

- în principal, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/05.09.2016, privitor la proiectul x cu titlul "Cetățean activ al statului român, cetățean european" și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 53.373,25 RON, achitată în temeiul acestui act administrativ;

- în subsidiar, reindividualizarea corecțiilor financiare aplicate contractelor ce fac obiectul actului administrativ mai sus-menționat, în sensul reducerii acestora potrivit dispozițiilor legale, cu consecința obligării pârâtei la restituirea diferenței dintre suma achitată acesteia și suma calculată urmare a reindividualizării corecțiilor financiare.

Reclamantul a depus la data de 16 februarie 2017 cerere modificatoare a acțiunii inițiale, solicitând și anularea Deciziei nr. x/30.01.2017, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare.

Prin sentința civilă nr. 2953 din 17 iulie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul Colegiul Economic A. București, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 2953 din 17 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Colegiul Economic A. București, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Printr-un prim set de critici, recurentul-reclamant a învederat că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 20 alin. (8) raportat la art. 10 și art. 11 din O.U.G. nr. 66/2011, având în vedere că, pe de o parte, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la motivul de nelegalitate privind locul desfășurării verificării, iar pe de altă parte, a reținut în mod eronat că Decizia nr. x/05.08.2016, privind desemnarea echipei de control care să verifice aspectele semnalate în suspiciunea de neregulă privind proiectul x, nu ar fi trebuit să fie comunicată reclamantului, fiind un document intern.

În ceea ce privește apărarea privind aplicarea în mod nelegal a unei corecții financiare de 25% pentru fiecare dintre cele 3 contracte reținute prin nota de constatare emisă de către intimatul-pârât, apreciază că instanța de fond a aplicat în mod greșit prevederile H.G. nr. 519/2014, Anexă, Partea I, punctele 3 si 4 din secțiunea "Evaluarea ofertelor", întrucât a considerat că acestea nu se aplică doar în cazul nerespectării procedurilor de achiziții/contractelor a căror valoare este egală sau mai mare decât plafonul/pragul stabilit în legislația națională privind achizițiile publice pentru care există obligația publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Cu privire la corecția financiară de 25% aplicată Contractului de prestări servicii nr. x/11.04.2011, încheiat cu societatea B. S.R.L., având ca obiect servicii de turism (tabără de scoală) în valoare totală de 96.000 RON, TVA inclus, recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006, întrucât acestea nu sunt aplicabile acestui contract, de vreme ce valoarea serviciilor achiziționate prin intermediul acestuia nu îndeplineau condițiile de prag pentru a se supune respectivelor norme de drept.

De asemenea, cu referire la același contract de prestări servicii, a învederat că instanța de fond a reținut în mod greșit că descalificarea operatorului economic C. S.R.L. a fost motivată doar de faptul că a depus oferte alternative. A precizat că acest operator economic nu s-a încadrat în perioada de desfășurare a activității, nu a depus, anexat ofertei sale, meniurile de mâncare pe care le propune pentru tabără și mai mult decât atât, certificatul de atestare fiscală și certificatul de plată a impozitelor și taxelor locale, solicitate de autoritatea contractantă, și depuse de către acest operator, erau expirate de aproximativ 5 luni de zile. Nu în ultimul rând, operatorul economic descalificat nu a îndeplinit nici condițiile de capacitate tehnică referitoare la existența unei licențe de transport în trafic intern și implicit, nu a prezentat certificate de clasificare, care să ateste gradul de confort al autocarelor cu care se va face deplasarea.

Referitor la corecția financiară de 25% aplicată Contractului de prestări servicii nr. x/27.04.2011, încheiat cu societatea D. S.R.L., având ca obiect servicii de turism (Vizită la Bruxelles), în valoare totală de 109.500 RON TVA inclus, recurentul-reclamant consideră că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile H.G. nr. 925/2006, referitoare la admisibilitatea ofertelor pe baza criteriului de atribuire precizat în anunțul de participare și în documentația de atribuire, precum și principiile transparenței și tratamentului egal, în timpul evaluării ofertelor.

Și cu privire la acest contract de prestări servicii, apreciază recurentul-reclamant că, în calitate sa de autoritate contractantă, nu a fost constrâns de aplicarea unei proceduri și de respectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006, întrucât contractul de prestări servicii nr. x/11.04.2011 a avut ca obiect servicii de turism, care se regăsesc în cuprinsul Anexei nr. 2B a O.U.G. nr. 34/2006.

În ceea ce privește corecția financiară de 25% aplicată Contractului de prestări servicii nr. x/01.06.2011, încheiat cu P.F.A. E., având ca obiect servicii de gestionare a proiectelor pentru o perioadă de 2 luni de zile, în valoare totală de 12.800 RON, recurentul-reclamant a învederat că instanța de fond a aplicat, în mod greșit, dispozițiile privind procedura de negociere, fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare.

Astfel, judecătorul fondului a considerat în mod eronat că nu s-a făcut dovada că noul contract viza servicii suplimentare/adiționale, care nu au fost incluse în contractul inițial. Această condiție, prevăzută de legislația achizițiilor, nu era aplicabilă, întrucât prin Actul adițional nr. x la Contractul inițial nr. x/15.12.2010, părțile conveniseră încetarea contractului de prestări servicii, însă, datorită volumului mare de lucru, pe care nu l-a putut anticipa inițial din cauza schimbării continue a legislației din perioada respectivă, a fost nevoit să achiziționeze, din nou, servicii de gestionare a proiectului.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 26 iunie 2018, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Intimatul-pârât a învederat, în esență, că sentința recurată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 925/2006 și ale O.U.G. nr. 34/2006.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Colegiul Economic A. București este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest, acest motiv de casare nu este incident, soluția primei instanțe fiind rezultatul interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale, în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Astfel, în urma cererii de finanțare nr. x/15.12.2008, adresată de către reclamantul Colegiul Economic A. pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", cerere aprobată la data de 16 septembrie 2010, pentru o finanțare nerambursabilă în valoare de 1.240.482 RON, în vederea implementării proiectului "cetățean activ al statului român, cetățean european", părțile au încheiat contractul de finanțare nerambursabilă x, înregistrat la OIPOSDRU MENCS cu nr. 1886/C/29.11.2010.

În baza constatărilor din Raportul Autorității de Certificare și Plată nr. x/09.12.2015 Anexa 2.4, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, pârâtul a procedat la efectuarea unei verificări documentare/administrative a aspectelor semnalate în suspiciunea de neregulă privind proiectul x, al cărui beneficiar este reclamantul Colegiul Economic A. București.

Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/05.09.2016, comunicată reclamantului la data de 21 septembrie 2016, s-au constat nereguli în ceea ce privește achizițiile publice cu privire la trei contracte încheiate pentru derularea proiectului, respectiv: Contractul de prestări servicii nr. x/11.04.2011, încheiat între reclamant și societatea B. S.R.L., modificat prin actul adițional nr. x/16.05.2011, având ca obiect servicii de turism, Contractul de prestări servicii nr. x/27.04.2011, încheiat între reclamant și societatea D. S.R.L., având ca obiect servicii de turism și Contractul de prestări servicii nr. x/01.06.2011, încheiat între reclamant și P.F.A. E., având ca obiect servicii de gestionare a proiectelor pentru o perioadă de 2 luni.

S-a stabilit astfel în sarcina reclamantului un debit în cuantum total de 53.373,25 RON, calculat urmare a aplicării corecțiilor financiare, potrivit H.G. nr. 519/2014.

Prin Decizia nr. 01/135/ES/30.01.2017 pârâtul a respins contestația formulată de reclamant împotriva Notei de constatare nr. x/05.09.2016.

Criticile recurentului-reclamant referitoare la locul desfășurării verificării, precum și la necomunicarea deciziei privind desemnarea echipei de control, sunt neîntemeiate.

Înalta Curte reține că recurentul-reclamant nu a invocat nicio dispoziție legală care să stabilească locul desfășurării verificării și nici nu a dovedit vătămarea cauzată de faptul că pârâtul ar fi derulat o singură verificare la sediul său, anterior emiterii notei de constatare a neregulilor. Întreaga documentație care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate a fost depusă la dosarul cauzei și a fost accesibilă recurentului-reclamant, inclusiv în procedura administrativă, acesta neînțelegând să formuleze critici sub aspectul probatoriului administrat.

De asemenea, recurentul-reclamant nu a indicat prevederea legală, în termenul căreia intimatul-pârât avea obligația să îi comunice decizia privind desemnarea echipei de control.

În ceea ce privește dispozițiile art. 20 alin. (8) raportat la art. 10-12 din O.U.G. nr. 66/2011, acestea nu stabilesc o astfel de obligație în sarcina autorității de control, ci reglementează regulile în materia conflictului de interese.

În acest sens, chiar dacă reclamantul nu a cunoscut numele membrilor echipei de control înainte de derularea verificărilor, ulterior a avut la dispoziție această informație, dar nu a înțeles să invoce existența vreunui conflict de interese referitor la membrii echipei care au desfășurat activitatea de control.

Criticile recurentului-reclamant privind aplicarea nelegală a corecției financiare de 25% pentru fiecare dintre cele 3 contracte reținute prin nota de constatare, prin raportare la prevederile H.G. nr. 519/2014, Anexă, Partea I, lit. A) punctele 3 si 4 din secțiunea "Evaluarea ofertelor", sunt, de asemenea, neîntemeiate.

Înalta Curte constată că la lit. B) din Anexa la H.G. nr. 519/2014, referitor la contractele a căror valoare este sub pragul valoric stabilit, pentru publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se prevede expres că în cazul în care se constată abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale în domeniul achizițiilor publice, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene/structurile de control aplică reducerile procentuale/corecțiile financiare prevăzute la lit. A).

Contrar susținerilor recurentului-reclamant, în mod corect a reținut instanța de fond că se aplică corecțiile financiare prevăzute la lit. A) și în cazul în care abaterile privesc contracte a căror valoare este sub plafonul/pragul stabilit, conform legislației în vigoare, pentru publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Înalta Curte va respinge, ca nefondate, și criticile recurentului-reclamant referitoare la corecția financiară de 25%, aplicată Contractului de prestări servicii nr. x/11.04.2011, încheiat cu societatea B. S.R.L.

Referitor la normele legale aplicabile contractului, instanța de recurs reține că la art. 1 din cuprinsul contractului supus analizei se menționează că acest contract a fost încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, iar reclamantul a aplicat în derularea procedurii de atribuire și prevederile H.G. nr. 925/2006, din cuprinsul comunicării către ofertantul descalificat rezultând că oferta acestuia a fost declarată inacceptabilă și descalificată, în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. (1) lit. b) și c) din acest act normativ.

Tododată, în raportul procedurii de atribuire se menționează că procedura de achiziție publică a fost organizată și s-a desfășurat în conformitate cu normele interne și cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006 și ale H.G. nr. 925/2006.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, în organizarea/desfășurarea procedurilor de achiziție publică, beneficiarul trebuie să respecte principiul nediscriminării, al tratamentului egal, al recunoașterii reciproce, al transparenței, proporționalității, eficienței utilizării fondurilor și al asumării răspunderii.

Având în vedere că pârâtul a reținut în sarcina reclamantului tocmai nerespectarea acestor principii, nu pot fi primite criticile recurentului-reclamant potrivit cărora dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 și ale H.G. nr. 925/2006 nu sunt aplicabile procedurii de atribuire a acestui contract de prestări servicii.

În ceea ce privește respectarea în mod efectiv a principiilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 în procedura de atribuire a contractului de prestări servicii analizat, în acord cu opinia instanței de fond, se reține că aceste principii nu au fost respectate.

Astfel, recurentul-reclamant nu a emis o notă justificativă, în condițiile prevăzute de art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006, cu privire la valoarea contractului de achiziție publică care urma a fi atribuit și nu a cuprins această valoare în Normele interne elaborate pentru desfășurarea procedurii de selecție a ofertelor, în documentația de atribuire și nici în anunțul de participare publicat pe site.

În plus, în fișa de date a achiziției, la secțiunea VI.7 - Verificarea modului de îndeplinire a criteriilor de calificare și evaluarea ofertelor, punctul b) Modul de desfășurare, se menționează că:

"propunerea financiară trebuie să se încadreze în limita fondurilor care pot fi disponibilizate pentru îndeplinirea contractului de achiziție publică respectiv", fără a se indica această limită.

Deși valoarea estimată a fost menționată și aprobată odată cu aprobarea proiectului, așa cum susține chiar recurentul-reclamant, inclusiv prin cererea de recurs, aceasta nu a fost adusă la cunoștință în nicio modalitate potențialilor ofertanți.

Chiar dacă recurentul-reclamant consideră că asigurarea respectării principiului transparenței a fost realizată și îndeplinită prin publicarea pe site a invitațiilor de participare, precum și cu adresa de la care operatorul economic interesat ar fi putut intra în posesia documentelor de atribuire, se reține că principiul transparenței nu presupune numai publicitatea procedurii, ci transmiterea tuturor informațiilor relevante.

Obligația de transparență presupune ca un potențial ofertant trebuie să poată avea acces la informații relevante privind o procedură de achiziții, în cazul de față la estimarea valorii contractului, care să îi permită să analizeze în mod realist oportunitatea depunerii unei oferte care să se încadreze în cerințele autorității contractante.

În ceea ce privește descalificarea ofertantului C. S.R.L., Înalta Curte constată că instanța de fond nu a exclus existența și altor motive care ar fi putut conduce la descalificarea acestui ofertant, dar a reținut în mod corect că motivul principal ce a justificat invalidarea ofertei acestuia, a fost depunerea de oferte alternative, C. S.R.L. propunând oferte pentru mai multe perioade (printre care și cea în care au fost prestate efectiv serviciile) și mai multe unități de cazare.

În plus, recurentul-reclamant a încheiat cu ofertantul declarat câștigător contractul de prestări servicii pentru o perioadă parțial diferită celei prevăzute în documentația de atribuire, în condițiile în care ofertantul C. S.R.L. a fost descalificat pentru motive similare, respectiv depunerea unei oferte alternative.

Astfel, deși prin documentația de atribuire cu nr. de înregistrare 595/11.02.2011, recurentul-reclamant a solicitat depunerea de oferte pentru deplasarea din perioada 18 - 23 aprilie 2011, potrivit contractului de prestări servicii încheiat cu ofertantul câștigător B. S.R.L., serviciile au fost prestate în intervalul 17 - 22 aprilie 2011, această modificare a perioadei de executare a contractului, precizată în documentația de atribuire, nefiind motivată prin notă justificativă sau referat, care să reflecte justificarea care a stat la baza acestei modificări.

În aceste condiții, având în vedere faptul că tratamentul egal vizează toți ofertanții, aceștia luând cunoștință de anumite condiții publicate, la care s-au raportat în finalizarea viziunii lor economice, condiții care au fost ulterior schimbate discreționar de către reclamant, în calitatea sa de autoritatea contractantă, nu se poate susține că a fost respectat principiul tratamentului egal în derularea procedurii de atribuire a acestui contract de prestări servicii.

În consecință, Înalta Curte apreciază că, în raport de gravitatea abaterilor reținute anterior și având în vedere dispozițiile prevăzute în Partea I - pct. 3 și 4 din secțiunea Evaluarea ofertelor a Anexei Hotărârii de Guvern nr. 519/2014, corecția de 25% aplicată de intimatul-pârât pentru Contractul de prestări servicii nr. x/11.04.2011, încheiat de recurentul-reclamant cu societatea B. S.R.L., este legală.

Neîntemeiată este și susținerea recurentului-reclamant referitoare la Contractul de prestări servicii nr. x/27.04.2011, încheiat între reclamant și societatea D. S.R.L., având ca obiect servicii de turism.

Prioritar, Înalta Curte reține că, deși recurentul-reclamant apreciază că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile H.G. nr. 925/2006 referitoare la admisibilitatea ofertelor pe baza criteriului de atribuire precizat în anunțul de participare și în documentația de atribuire, precum și principiile transparenței și tratamentului egal, în timpul evaluării ofertelor, recurentul nu aduce argumente în susținerea acestor alegații care să poată genera un răspuns din partea instanței de control judiciar, cu atât mai mult, care să conducă la invalidarea raționamentului avut în vedere de către instanța de fond în analiza corecției financiare aplicate contractului de prestări servicii.

În mod corect a reținut instanța de fond că apărările invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată referitoare la Contractul de prestări servicii nr. x/27.04.2011, cu referire la nerespectarea principiilor transparenței și tratamentului egal în timpul evaluării ofertelor, prin neprecizarea valorii estimate a contractului în Normele interne elaborate pentru desfășurarea procedurii de selecție a ofertelor, în documentația de atribuire și în anunțul de participare publicat pe site, sunt identice cu cele invocate cu privire la Contractul de prestări servicii nr. x/11.04.2011, încheiat cu societatea B. S.R.L.

Prin urmare, având în vedere că în urma analizei Contractului de prestări servicii nr. x/11.04.2011, au fost validate considerentele instanței de fond privind respingerea acestor apărări formulate de către reclamant, inclusiv cu privire la criticile ce vizează incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 și ale H.G. nr. 925/2006 în procedura de atribuire a acestui contract, Înalta Curte, va respinge criticile privind aplicarea corecției de 25% Contractului de prestări servicii nr. x/27.04.2011, ca nefondate.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiate și criticile recurentului-reclamant referitoare la corecția financiară de 25% aplicată Contractului de prestări servicii nr. x/01.06.2011, încheiat cu P.F.A. E..

Astfel, la data de 15 decembrie 2010, reclamantul a încheiat cu P.F.A. E., Contractul nr. x/15.12.2010 pentru servicii de management pentru proiectul cu titlul "Cetățean activ al statului român, cetățean european", cod SMIS - 8625 pentru o perioadă de 8 luni, începând cu data încheierii contractului.

Prin Actul adițional nr. x/25.05.2011 la contractul anterior menționat, părțile au convenit ca, începând cu data de 31 mai 2011, contractul de prestări servicii încheiat inițial să înceteze ca urmare a executării în întregime a obiectului contractului, dar cu aceeași dată, reclamantul a emis o Notă de fundamentare pentru achiziționarea acelorași servicii, respectiv "Servicii de gestionare a proiectelor" la o valoare de 12.800 RON.

Prin Nota justificativă nr. x/26.05.2011, reclamantul a stabilit valoarea estimată a contractului ce urma să fie încheiat prin negociere, fără publicarea unui anunț în prealabil, la un cuantum de 12.800 RON (200 RON/h pentru necesarul estimat de 64 ore pentru finalizarea proiectului).

În vederea justificării alegerii procedurii, reclamantul Colegiul Economic A. București a încheiat Nota justificativă nr. x/27.05.2011, invocând prevederile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin Raportul procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică nr. x, Comisia de evaluare a hotărât ofertantul câștigător ca fiind P.F.A. E., pentru prețul de 6.400 RON/lună, părțile încheind contractul de prestări servicii de management de proiect nr. 2304/01.06.2011 pentru valoarea de 12.800 RON, raportat la 64 de ore pentru servicii de management pe o perioadă de 2 luni începând cu 01 iunie 2011.

Criticile recurentului-reclamant cu privire la aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor legale privind procedura de negociere fără publicare prealabilă a unui anunț de participare, urmează a fi înlăturate.

Dispozițiile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 statuează ca și condiție pentru autoritatea contractantă, necesitatea achiziționării unor lucrări sau servicii suplimentare/adiționale, care nu au fost incluse în contractul inițial, dar care datorită unor circumstanțe imprevizibile au devenit necesare pentru îndeplinirea contractului în cauză.

Contrar susținerilor recurentului-reclamant, nu s-a făcut dovada că noul contract viza servicii suplimentare/adiționale, care nu au fost incluse în contractul inițial, în condițiile în care între părți exista deja un contract având ca obiect același tip de servicii, ce urmau a fi prestate pe toată durata de implementare a proiectului.

Recurentul-reclamant argumentează că volumul mare de lucru, care nu a putut fi anticipat inițial din cauza schimbării continue a legislației din perioada respectivă, l-a determinat să achiziționeze, din nou, servicii de gestionare a proiectului. În dezacord cu aceste argumente, Înalta Curte constată că actul adițional prin care s-a convenit încetarea contractului de prestări servicii încheiat inițial, precum și nota de fundamentare, emisă de recurentul-reclamant pentru achiziționarea acelorași servicii de gestionare a proiectelor, ce a stat la baza semnării noului contract, sunt concomitente, ambele fiind încheiate la data de 25 mai 2011.

În consecință, nu se poate considera ca fiind dovedite circumstanțele imprevizibile care ar fi justificat încheierea noului contract de prestări servicii, context în care, în mod judicios a apreciat instanța de fond că invocarea prevederilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 a fost una formală.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul Colegiul Economic A. București, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Colegiul Economic A. București împotriva sentinței civile nr. 2953 din 17 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 noiembrie 2020.